Slujire medicală și spirituală la Spitalul Județean Botoșani

Misiunea preotului de spital este una complexă, cu multă responsabilitate față de bolnavi, fiind la orice oră din zi și din noapte la dispoziția celor care au nevoie. De 7 ani preot de caritate în cadrul Spitalului Județean de Urgență „Mavromati” din Botoșani, părintele Cristian Buhaciuc spune că această misiune a devenit viața sa, dedicându-se cu timp și fără timp bolnavilor și aparținătorilor care au nevoie de rugăciune, spovedanie, sfat duhovnicesc și susținere. Dialogul pe care l-am purtat cu medicul specialist Laura Parascheva Puiu mi-a demonstrat că domnia sa a ales profesia de medic cu inima, din dorința de a ajuta oamenii aflați în suferință, având conștiința că medicul tratează și Dumnezeu vindecă.

Pe preotul de caritate Cristian Buhaciuc l-am aflat în Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” dialogând cu aparținătorii unui bolnav, care-i cereau sfat și rugăciune. Sfinția sa este cel care poartă suferința pacienților în fața lui Dumnezeu, implorându-L pentru ajutor. Ne-a vorbit despre slujirea sa, mărturisindu-ne: „În cadrul unui spital de urgență este o slujire diferită față de cea dintr-o parohie. Chiar înainte de a vorbi cu dumneavoastră m-a chemat un bărbat pentru a-i citi soției sale o rugăciune, care a ajuns în urmă cu câteva minute la Unitatea de Primiri Urgențe și urma să intre în sala de operații. La Terapie Intensivă starea bolnavilor se poate schimba de la un minut la altul, s-a întâmplat de multe ori ca până să termin de citit rugăciunea să înceapă aparatele să țiuie și de aceea suntem mereu aproape de bolnavii noștri. În general, preotul «de urgență» este sunat să ofere asistență spirituală la orice oră din zi și din noapte. Nu este ușor, conceptul de empatie nu este doar teorie pentru noi, ci îl aplicăm, aici, în fiecare clipă atât pentru bolnavii internați, cât și pentru familiile acestora. Am oficiat de multe ori ultima spovedanie, cu părere de rău și cu lacrimi, pentru mai multe persoane care au fost internate în acest spital și de aici au plecat la Domnul. Sigur că toate acestea au un puternic impact asupra noastră, aceasta făcând parte zilnic din viața mea, deja de 7 ani”.

„Pacientul are nevoie și de îndrumare duhovnicească”

Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” ridicată în curtea Spitalului Județean de Urgență „Mavromati” din Botoșani deservește atât această unitate medicală, cât și enoriașii unei parohii din preajmă. Aici, multe cadre medicale își ­încep ziua cu un moment de rugăciune sau participă dimineața devreme la sfintele slujbe. Printre medicii care trec, adesea, pragul acestui edificiu este și doamna doctor Laura Parascheva Puiu, medic specialist geriatrie și gerontologie în ambulatoriul acestui spital. De 17 ani, doctorița Puiu se află în slujba bolnavilor, tratând trupul și sufletele lor cu conștiința că modul în care își îndeplinește profesia reprezintă și răspunsul pe care îl va da pentru talantul pe care l-a primit. „Pentru a avea o imagine obiectivă și clară asupra problemelor de sănătate ale unui pacient e nevoie de timp, răbdare, empatie și de­sigur multă dragoste pentru oameni și pentru această profesie. Colaborăm foarte bine cu preotul acestui spital, rolul său fiind unul foarte important. În urmă cu 25 de ani, la absolvirea Facultății de Medicină, lucrarea de licență pe care am realizat-o s-a numit «Preotul, medicul și pacientul, implicați în evoluția bolii». Atunci am făcut un studiu practic pe un lot de bolnavi dintr-o secție de oncologie și cred că acele concluzii ale cercetării sunt valabile și astăzi. Pe lângă intervenția medicală, pacientul are nevoie și de îndrumare duhovnicească. E adevărat că resimt mai pregnant acest lucru oamenii care se raportează la boală și din perspectivă religioasă. Oamenii care au legătură cu Biserica înțeleg că într-o mare măsură boala poate să fie consecință a păcatului și atunci Taina Spovedaniei, care dezleagă de păcate, reprezintă un aspect fundamental în vindecarea sufletului și a trupului și în dobândirea liniștii sufletești. Sunt mulți pacienți care suferă până la moarte, dar se spovedesc constant și își duc crucea bolii cu mare responsabilitate și unii chiar cu bucurie”, a spus dr. Laura Parascheva Puiu.

În dorința de a realiza un reportaj cât mai autentic, l-am însoțit câteva ore pe părintele Cristian Buhaciuc în activitatea sa. Aproape la fiecare pas, sfinția sa a fost oprit fie de un cadru medical, fie de un bolnav sau un aparți­nător, toți îi cereau sfat și rugăciune. Mi-a mărturisit că la începutul acti­vității sale ca preot de caritate i-a fost foarte greu pentru că întâlnea foarte multă suferință și bolnavi care treceau la Domnul în urma unor boli grave sau accidente. Toate l-au afectat profund, dar a de­pășit momentul cu ajutorul lui Dum­nezeu și conștiința că mulți oameni au nevoie de el în situații critice. „Aceasta este o biserică a plânsului și a jalei, căci mereu găsesc, în interior, aparți­nători care se roagă pentru cineva drag adus în stare gravă la Urgențe. Colaborarea cu corpul medical este una foarte bună, formăm o mare familie care lucrează pentru același scop: binele bolnavilor. În primul rând, medicii, asistenții și infirmierii au o legătură strânsă cu Dumnezeu, fiind oameni credin­cioși, căci într-un spital de urgență constați repede că resursele ome­nești, medicale și personale se epuizează ușor și Cel care poartă de grijă tuturor este Bunul Dumnezeu. Fiecare secție are un hram și un sfânt protector, în acea zi facem agheasmă și stropim secția, rostim rugăciuni pentru bolnavi și pentru personalul medical, pomenim medicii și asistenții care au trecut la Domnul. Este o zi a «curățeniei» duhovnicești și a iertării”, a relatat pr. Cristian Buhaciuc.

„Acolo este mereu un preot care se roagă pentru noi”

Un medic se întâlnește zilnic cu multă suferință la pacienții săi. Dr. Laura Parascheva Puiu ne-a mărturisit că raportarea personală cu credință la Dumnezeu o ajută să facă față. Profesia de medic este una dintre cele care implică foarte mare responsabilitate față de oameni și față de Dumnezeu. Această meserie este pe de o parte dificilă, dar pe de altă parte este o binecuvântare, căci e „important să dăm răspuns bun la final, dacă am făcut meseria cum trebuie și dacă am înmulțit talantul sau nu. Fără credință nu putem face față, căci noi nu ne întâlnim doar cu cazurile medicale, ci pacienții își povestesc suferința care are legătură cu toată viața lor, din care și noi învățăm multe lucruri. Personal, singurul lucru care mă poate echilibra îl reprezintă participarea la sfintele slujbe ale Bisericii, rugăciunea, lectura duhovnicească și participarea la Sfintele Taine. Biserica situată în preajma spitalului este binefăcătoare pentru noi, căci știm că acolo este mereu un preot care se roagă pentru noi. Multe cadre medicale încep ziua cu un moment de rugăciune în interiorul bisericii, care ne încarcă cu liniște și speranță. Apelăm la ajutorul preotului nostru ori de câte ori avem o problemă cu pacienții noștri sau o problemă personală. Din perioada pandemiei sunt mai multe restricții cu privire la ieșirea bolnavilor din spital, dar cred că și simpla privire de pe geam a crucii de pe turla bisericii ne ajută, știind că acolo este un preot sau un membru din familie care se roagă pentru ei, acestea fiind puncte de sprijin importante pentru bolnavi. De aceea cred că preotul și Biserica aduc multă alinare atât pentru pacienți, cât și pentru cadrele ­medicale”, a completat dr. Laura ­Parascheva Puiu.

Ziua de lucru a părintelui Cris­tian Buhaciuc începe la ora 6:00 dimineața, când vine să-i împăr­tășească pe bolnavii pe care i-a spovedit cu o zi înainte. Face aceasta înainte ca medicii să înceapă tratamentele pacienților. Răspunde în continuare solicitărilor celor șapte secții ale Spitalului Județean de Urgență „Mavromati”, precum și Secției de Boli Infecțioase. Aproape fiecare secție a primit un hram și a fost pusă sub protecția unui sfânt tămăduitor. Astfel, Secția de Chirurgie are hramul Sfântului Luca al Crimeii - cunoscut medic și chirurg, iar Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul este protector pentru Secția de Oncologie. Alți sfinți care poartă de grijă bolnavilor și cadrelor medicale din acest spital sunt Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Nicolae, Sfântul Ierarh Spiridon pentru Secția de Terapie Intensivă.

„Ne împlinim și ne mântuim prin ceea ce facem”

În dimineața zilei în care am purtat dialogul cu preotul de caritate Cristian Buhaciuc, tocmai împărtășise bolnavi din șase saloane. Despre acest moment ne-a relatat că „a fost o atmosferă duhovnicească asemenea celei dintr-o biserică. În noi arde întotdeauna o flacără, mai mare sau mai mică, dar niciodată stinsă și avem nevoie să ținem această lumină aprinsă pentru sufletul și trupul nostru. Iar rolul meu, ca preot de spital, este să țin aprinsă această flacără spirituală și legătura bolnavului cu Dumnezeu. Îna­inte de a fi preot, în anul 2002 am fost pacient în acest spital, ajungând la Terapie Intensivă cu hemoragie gastrică superioară duodenală și am avut momente critice, când viața mi-a fost pusă în pericol. De aceea înțeleg ce trăiesc bolnavii aflați în această secție, care stau în comă câteva zile sau chiar o săptămână. În multe situații, am fost ultimul om cu care au vorbit unii dintre pacienți înainte de a trece la Domnul. În asemenea circumstanțe, «familia» bolnavului se restrânge la medicul și asistentul de gardă și la preotul care se roagă pentru sufletul acestuia. De aceea sporim dragostea, rugăciunea și slujirea aproapelui dincolo de limitele omenești, căci ne împlinim și ne mântuim prin ceea ce facem. Ne punem viața în slujba aproapelui, rugându-ne mai mult, stând ore nenumărate lângă bolnavi, căci a doua zi nu mai există timp pentru unii dintre ei, căci au trecut la cele veșnice. Secția de Oncologie tratează bolnavi, dar este terapeutică și pentru orice intră acolo”.

„Nu se poate face nimic fără Dumnezeu”

Dacă fiecare bolnav care este internat în Spitalul Județean de Urgență „Mavromati” din Botoșani primește tratament și medicamente, părintele Cristian Buhaciuc le dăruiește o carte de rugăciuni, amintindu-le acestora că trupul și sufletul se află într-o strânsă legătură. Dialogul pe care l-am purtat cu medicul specialist Laura Parascheva Puiu mi-a demonstrat că domnia sa a ales profesia de medic cu sufletul, din dorința de a ajuta oamenii aflați în suferință. „Consider că acest talant pe care eu l-am primit îl pot face lucrător numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Eu cred că nu se poate face nimic fără Dumnezeu și mă refer aici la orice aspect al vieții noastre și mai ales în cadrul profesiei pe care o desfășor. Noi suntem niște «pioni» în mâna lui Dumnezeu și El lucrează prin noi. De aceea le recomand pacienților noștri, care caută un răspuns pentru o problemă de sănătate cu mai puține soluții previzibile, să se roage nu doar pentru sănătatea lor, ci și pentru medicul care îi tratează, așa cum și noi avem datoria să ne rugăm permanent pentru pacienții noștri. Iar în momentul în care se simt mai bine nu este neapărat meritul nostru, ci pentru că așa a îngăduit Dumnezeu, ca printr-o prescripție sau recomandare medicală, pacientul să se simtă mai bine”, a concluzionat dr. Laura Parascheva Puiu.