Astăzi se împlinesc 100 de ani de când Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a emis tomosul (30 iulie 1925) prin care recunoştea înfiinţarea Patriarhiei Române. Aceasta a fost următoarea etapă după ce statul român a ratificat prin lege înfiinţarea Patriarhiei Române, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod din 4 februarie 1925. Pentru Biserica Ortodoxă Română era important ca ridicarea sa la rang de Patriarhie să fie recunoscută de Bisericile Ortodoxe Autocefale şi, în primul rând, de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol.
Romani 8, 14-21
Fraților, toți câți sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu, pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Și dacă suntem fii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos – dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne și preamărim. Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava care ni se va descoperi, pentru că făptura așteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci făptura, fiind supusă deșertăciunii nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o, păstrează nădejdea că și ea însăși va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să fie părtașă la libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.