Patristica
A întărit  cu scrisul și cu rugăciunea neamul lui mult încercat

A întărit cu scrisul și cu rugăciunea neamul lui mult încercat

Pr. Lect. Dr. Adrian Ignat, 13 Decembrie 2015

Veacul al XVII-lea se ca­rac­terizează în istoria noas­tră bisericească prin adânci frământări şi pro­funde transformări. Pentru poporul român din cele trei țări de la nord de Du­nă­re, acest secol a re­pre­zentat un moment de cotitură, cu profunde implicaţii pentru viaţa cul­turală şi spirituală a aces­tui neam. Însă, la momente de cumpănă, Dumnezeu a ridicat oa­meni vrednici pentru slu­jirea Bisericii, care să ducă mai departe moştenirea noastră spirituală. Între personalităţile eclesiastice care au marcat viaţa românilor în se­co­lul al XVII-lea se nu­mă­ră şi Sfântul Ierarh Do­softei, Mitropolitul Moldovei.

 Slujitor al Bisericii lui Hristos, vajnic apărător al credinței ortodoxe, luminat cărturar şi promotor al limbii române literare, Sfântul Mitropolit Dosoftei a strălucit între ierarhii Bisericii noastre prin bunătate şi înţelepciune, prin curaj şi iubire pentru turma lui Hristos cea încredinţată lui.

Născut din părinţi români, Leonte (Leontari) şi Maria (Misira), în oraşul Suceava la anul 1624, Dosoftei „era neam de mazâl - spune cronicarul Ion Neculce -, prea învăţat, multe limbi ştia: elineşte, lătineşte, slavoneşte, şi altă adâncă carte şi‑nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”. După ce a învăţat carte la Suceava, va urma cursurile Școlii superioare de la îSfinţii Trei IerarhiÎ din Iaşi şi ale Şcolii „Frăţiei Ortodoxe” din Lvov (pe atunci Polonia).

La vârsta de 25 de ani va îmbrăca haina monahală, fiind călugărit la Mănăstirea Probota. Aici, îşi va continua formarea duhovnicească, aprofundând cunoştinţele teologice şi cercetând vechile hrisoave de istorie a Moldovei. Preocupările cultural‑spirituale ale viitorului mitropolit vor avea drept rezultat traducerea din greceşte în româneşte a câtorva lucrări istorice şi teologice.

Remarcându‑se prin viaţa sa curată şi prin multa sa ştiinţă de carte, Dosoftei va fi ales Episcop al Huşilor, în primele luni ale anului 1658. La scurt timp după acest eve­niment duhovnicesc deosebit, ierarhul Dosoftei va fi ales şi înscău­nat Episcop al Romanului (1660). În calitate de Episcop de Huşi şi Roman, ierarhul moldovean se va dedica slujirii cu timp şi fără timp, promovând valorile noastre ortodoxe româneşti. Tot acum va revizui traducerea Vechiului Testament, făcută de spătarul Nicolae Milescu la Constantinopol.

În anul 1671 va fi ales „Arhiepiscop şi Mitropolit de Suceava şi a toată Moldova, exarh al plaiurilor şi locţiitor de Sevasta”, fiind înscăunat mai întâi la Suceava, pentru ca ulterior Reşedinţa Mitropolitană să se mute la Iaşi (1677). Va păstori aici până în anul 1686, când se va retrage din calea turcilor, în Polonia, la cetatea Stryi. Pentru ca moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava să nu cadă în mâinile turcilor, alături de unele odoare şi acte ale mitropoliei, Dosoftei le va lua cu sine în Polonia.

Tânjind să se întoarcă acasă, pe pământ românesc, Mitropolitul Dosoftei se va stinge din viaţă la 13 decembrie 1693, în cetatea Stryi, departe de păstoriţii săi. Pe parcursul celor peste 25 de ani de păstorire, ierarhul moldovean s‑a preocupat activ de ridicarea culturală şi spirituală a Bisericii şi a poporului român.

Patriot luminat şi slujitor al Bisericii strămoşeşti

Pe tot parcursul vieţii sale, Sfântul Ierarh Dosoftei s‑a preocupat de introducerea limbii române în Biserică. În cadrul acestui proces, un prim pas îl constituie traducerea principalelor cărţi de slujbă în româneşte. Opera sa de traducător, scriitor şi tipograf reprezintă dovada acestui efort susţinut.

Reuşind să refacă vechea tipografie a lui Vasile Lupu, Mitropolitul Dosoftei va scoate de sub teascurile tiparului Dumnezeiasca Liturghie (1679). Această carte este a doua traducere a Sfintelor Liturghii în limba română, după cea realizată de diaconul Coresi, menită să ajute clerul român în săvârşirea Sfintei Liturghii. Cartea avea o Prefaţă, asemănătoare celei semnate de Vasile Lupu la Cazania din 1645, şi cuprindea cele trei Liturghii (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite) şi câteva molitve.

Următoarea carte tipărită este Psaltirea de‑nțeles (1680), care avea text paralel, slavon şi românesc. În anul 1679, vlădica Dosoftei se adresează Patriarhului Ioachim al Moscovei pentru alcătuirea unei noi tipografii, ce va fi instalată la Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” din Iaşi. Aici va apărea Molităvnic de‑nţăles (1681), în limba română, la finele căruia va fi adăugat un Poem cronologic despre domnii Moldovei, în 136 de versuri. Este prima scriere istorică românească tipărită.

O mare realizare a vrednicului mitropolit este lucrarea Viaţa şi petrecerea svinţilor, în patru volume (1682‑1686). La această lucrare, Dosoftei mărturiseşte că a lucrat vreme de 25 de ani, traducând după izvoare greceşti şi slavone.

Teolog strălucit al vremii sale, Mitropolitul Dosoftei se va implica şi în controversa euharistică a timpului său. El va păstra învăţătura ortodoxă, dovedindu‑se a fi un luptător activ pentru răspândirea şi sprijinirea adevărului. Traducerile şi tipăriturile sale din operele Sfinţilor Părinţi au ajutat „Biserica Ortodoxă Rusă să depăşească criza prin care trecea şi să se situeze pe linia sănătoasă a Bisericii răsăritene de tradiţie bizantină”, spune Alexandru Elian.

Lui îi aparține prima versificare în limba română a Psaltirii

Considerat a fi primul poet naţional, Dosoftei este cel care a versificat pentru prima oară în limba română Psalmii biblici. Tipărită la Uniev, în Polonia, în anul 1673, Psaltirea în versuri este o lucrare de mari proporţii, 8.634 de versuri (peste 50 de pagini), care prezintă geniul creator al ierarhului moldovean. Luptându‑se cu greutăţile începutului, mitropolitul a reuşit să alcătuiască o operă originală şi complexă, care va dăinui peste veacuri.

În lucrarea sa, Dosoftei se va inspira din izvoare felurite, dar mai ales din poezia populară. Versurile mitropolitului ne aduc aminte de baladele românești, Miorița sau Meșterul Manole: „Limbile să salte/ Cu cântece‑nalte/ Să strige‑n tărie/ Glas de bucurie,/ Lăudând pe Domnul/ Să cânte tot omul./ Domnul este tare,/ Este‑mpărat mare/ Preste tot pământul/ Şi‑şi ţine cuvântul./ Supusu‑ne‑au gloate/ Şi limbile toate/ De ni‑s supt picioare/ Limbi de pre supt soare...”.

Dacă în Cuvântul către cetitoriu, autorul doreşte să dea câteva lămuriri ermineutice, la finalul lucrării a adăugat 18 versuri ale cronicarului Miron Costin, unde se prezintă originea noastră romană şi unitatea poporului român. Psaltirea în versuri a avut o largă răspândire în cele trei ţări româneşti, subliniind unitatea de limbă şi credinţă a tuturor românilor. Unele versuri ale acesteia au intrat în componenţa cântecelor de stea şi a colindelor, dar şi în scrierile celor mai mari poeţi ai neamului nostru românesc (Mihai Eminescu, Tudor Arghezi).

Prin efortul său, Mitropolitul Dosoftei a contribuit la îmbunătăţirea vocabularului limbii române literare. O serie de termeni noi, împrumutaţi din limbile greacă şi latină, vor fi folosiţi pentru prima oară în operele sale.

 Pribeag în Polonia

Atât în ţară, cât şi în străinătate, în timpul cât a pribegit în Polonia, Dosoftei a continuat să traducă, să prelucreze şi să compună scrieri teologice şi literare, nu numai în limba română, dar şi în limbile slavo‑rusă, polonă, greacă şi latină. Scrierile sau traducerile sale din Polonia se caracterizează printr‑un stil apologetic accentuat, menit să pregătească credincioşii ortodocşi în lupta pentru apărarea Ortodoxiei. Dintre lucrările teologice realizate şi publicate în Polonia, menţionăm: Tâlcuirea Sfintei Liturghii a Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului; Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul al Antiohiei; Dialog împotriva ereziilor şi despre credinţa noastră a Sfântului Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului; 40 de Mărgăritare din cuvântările unor Sfinţi Părinţi;culegerea de texte patristice Despre prefacerea Sfintelor Daruri.

În anul 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Mitropolitului Dosoftei al Moldovei, stabilind prăznuirea sa în fiecare an la 13 decembrie. De aceea, astăzi întreaga noastră Biserică îi cântă: „Apărătorule al Ortodoxiei şi învăţătorule al sfinţeniei, păstor blând ca un miel şi mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hris­tos‑Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!