Acţiune cultural-religioasă la Penitenciarul Piteşti

Elevi de la mai multe şcoli din municipiul Piteşti, judeţul Argeş, au participat joi, 16 februarie, la o acțiune de informare pentru a cunoaşte ororile suferite de cei peste 600 de studenți în perioada 1949-1964, în timpul „experimentului/fenomenului Piteşti”.

Acţiunea educaţională a avut loc în sediul fostului penitenciar din municipiul Pitești şi a fost organizată de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, prin Biroul de învățământ și activități cu tineretul. În acest context, manifestarea a debutat cu slujba Parastasului pentru cei peste 600 de studenți care au murit sau au suferit în perioada 1949-1964 în Penitenciarul Piteşti. Alături de preoţi au participat elevi de la diferite şcoli din municipiul Piteşti şi rude ale celor care au suferit în crunta închisoare, care a fost construită în 1937-1941 și care a funcționat ca penitenciar până în anul 1977, informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. 

Totodată, au fost prezentate diferite referate despre preotul Ioan Postelnicescu, arestat de Securitate la 8 ianuarie 1959, și despre Valeriu Gafencu, supranumit și „Sfântul Închisorilor”; au fost rostite de un grup de elevi versurile unei poezii scrise de un deținut în celulele penitenciarului din Piteşti, dar a fost transmis şi un mesaj din partea Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, de către pr. consilier Dan Obrocea, de la Sectorul învă­țământ și activități cu tineretul, despre manifestările pe care Patriarhia Română le organizează în acest an în memoria apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Participanţii au vizitat temnițele penitenciarului, iar detaliile despre metodele de tortură folosite de Securitate și despre condițiile în care au trăit deținuții au fost prezentate de Maria Axinte, președintele Fundației „Sfinții Închisorilor”. Acţiuni similare vor mai organizate şi în celelalte oraşe ale eparhiei.

„Experimentul/fenomenul Piteşti” a rămas în conştiinţa oamenilor şi a istoriei drept „cel mai înfiorător din întreaga geografie penitenciară comunistă”, după cum afirma Virgil Ierunca, şi „cea mai cumplită experienţă de dezumanizare pe care a cunoscut-o epoca noastră”, fapt afirmat de către istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze. Această teribilă faimă a fost cauzată şi de faptul că deţinuţii erau transformaţi în călăi sau în cei care trebuiau să-i tortureze tocmai pe prietenii sau colegii lor de cameră, după ce fuseseră mai înainte supuşi chinurilor imposibil de imaginat. Anii cei mai cumpliţi ai acestui „experiment” au fost în perioada 1949-1952, când autorităţile comuniste au „reeducat” printr-un înfiorător şi intensiv program de spălare a creierului, prin bătăi şi torturi brutale zilnice, sute de deţinuţi politici, în majoritate studenţi, dar şi membri ai unor grupări interzise de comunişti.