Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Am simţit că trebuie să fac steluţe pentru colindători“

„Am simţit că trebuie să fac steluţe pentru colindători“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Bogdan Cronţ - 16 Decembrie 2010

Eugenia Burdea este o ieşeancă care se încăpăţânează, de mai bine de trei ani, să readucă în casele noastre o parte din bucuria şi frumuseţea tradiţiilor pe care le avem. Şi o face într-un mod propriu şi original. Nu scrie cărţi, nici nu ţine conferinţe pe această temă, ci confecţionează steluţe de Crăciun. An de an, alături de oameni inimoşi, confecţionează mii de steluţe, pe care le dăruieşte apoi tuturor celor care vor să colinde. "Eu asta am simţit că trebuie să fac. Şi când am văzut că tradiţiile dispar, am simţit că mi se rup rădăcinile". Ieri, în Biserica "Sf. Gheorghe" - vechea Catedrală mitropolitană din Iaşi, sute de copii şi tineri s-au adunat pentru a-l colinda pe Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şI Bucovinei, care, conform tradiţiei, le-a binecuvântat steluţele.

Poate mai mult decât în alte momente ale anului, în preajma Crăciunului ne oprim din iureşul grijilor de zi cu zi şi căutăm, conştient sau nu, acea stare de bine, de bucurie sufletească, de pace, cu noi şi cu cei din jurul nostru, sentimente pe care această minunată sărbătoare creştină le retrezeşte în suflet. Sunt zilele în care acordăm mai multă atenţie locului în care trăim, zilele în care pregătim, fiecare după putinţă şi pricepere, mese mai bogate decât de obicei, pe care le împărţim cu cei dragi, zilele în care încercăm să aducem celor din jurul nostru mici bucurii şi zilele în care ne simţim, mai mult sau mai puţin conştient, ca aparţinând unui "ceva" comun.

Oamenii sunt mai puţin cenuşii şi încrâncenaţi de Crăciun, mai dispuşi să asculte, mai reţinuţi în a răni şi, poate, mai copii. Mai copii, pentru că această stare de bine cu care asociem Crăciunul a fost sădită în sufletele noastre în copilărie şi fiecare dintre noi ne putem aminti cu uşurinţă momente legate de mama, de tata, de bunici, de colind prin nămeţi, de zăpadă, de cadouri, de joacă, de liniştea şi bucuria acestor zile, chiar dacă am crescut sub un acoperiş modest.

În amintirea noastră, Crăciunul este o sărbătoare idilică, fără nimic fals în ea. Dacă "săpăm" printre aceste amintiri, realizăm şi de ce ele, amintirile, sunt aproape aceleaşi pentru fiecare dintre noi. Iar liantul între noi şi acel "ceva", pe care îl conştientizam sau nu ca fiind sentimentul sacrului sau, altfel spus, acel spirit al Crăciunului, îl constituie tradiţiile noastre.

Avem aceleaşi amintiri frumoase, pentru că am trăit astfel de sărbători respectând aceleaşi tradiţii străvechi. Iar când acest liant începe să devină din ce în ce mai subţire, sufocat de comercial sau înlocuit cu tradiţiile altora, mai regăsim, poate, o stare de bine, de bucurie sufletească, de pace, alături de familia sau de prietenii apropiaţi, dar nu o mai simţim şi în comunitatea în care trăim. Pentru că nu ne mai "leagă" aceste fire subtile, pe care le numim, generic, tradiţii.

"Am realizat că ceea ce ştiam eu, din copilărie, despre sărbătoarea Crăciunului, aproape că nu mai exista"

Eugenia Burdea este o ieşeancă care se încăpăţânează, de mai bine de trei ani, să readucă în casele noastre o parte din bucuria şi frumuseţea tradiţiilor pe care le avem. Şi o face într-un mod propriu şi original. Nu scrie cărţi, nici nu ţine conferinţe pe această temă, ci confecţionează steluţe de Crăciun.

An de an, alături de oameni inimoşi, confecţionează mii de steluţe, pe care le dăruieşte apoi tuturor celor care vor să colinde.

"Am început această muncă în 2007, când am realizat că ceea ce ştiam eu, din copilărie, despre sărbătoarea Crăciunului, aproape că nu mai exista. La şcoală, la televizor, chiar şi în casele apropiaţilor, vedeam copii, foarte frumos instruiţi, care cântau colinde în engleză. Acesta era însă un caz "fericit", pentru că mulţi dintre copii nici nu mai ştiu sau nici nu mai sunt, de fapt, învăţaţi să colinde. Am simţit un gol imens în suflet, pentru că, pentru mine, acest lucru înseamnă o părticică de copilărie furată. Dar asta m-a motivat să încerc să fac ceva şi, alături de părintele Matei Coruga şi de o parte dintre enoriaşii parohiei de care aparţin, Biserica "Sf. Vasile", din cartierul Tătăraşi, ne-am străduit să contribuim fiecare cu ceva, pentru a încerca să reînviem spiritul tradiţional al Crăciunului. Am atras alături de noi profesori de religie şi copii de la şcolile din zonă, am învăţat, iar mulţi dintre noi reînvăţat colindele noastre tradiţionale şi ne-am străduit să le oferim tuturor celor cu inima deschisă o particică din ceea ce noi am trăit cu mare plăcere în copilărie", spune Eugenia Burdea, care şi-a petrecut copilăria în satul Alexandru cel Bun, iar acum este medic de familie în oraşul Iaşi.

Primele rezultate nu au întârziat să apară, surpriza plăcută a fost faptul că oamenii s-au dovedit a fi extrem de receptivi la acest proiect şi, încetul cu încetul, din ce în ce mai mulţi membri s-au alăturat grupului de colindători format în jurul parohiei.

"Îmi amintesc cu mare plăcere cum, la începutul drumului nostru, o pacientă mi-a povestit că la uşa ei a venit să colinde un grup de copii de la noi din parohie, iar ea a fugit repede şi i-a spus soţului: "Vino repede, Romică, că n-ai mai văzut aşa ceva". Era foarte încântată că a auzit o colindă cântată îngrijit, în locul cântecelelor şi bâţâielilor cu care era ea obişnuită an de an", povesteşte medicul ieşean.

Vidul de spiritualitate lasă loc kitsch-urilor şi tradiţiilor de import

În 2007, Eugenia Burdea a înfiinţat Asociaţia "Communio", care are ca principal scop conservarea tradiţiilor, culturii şi artei româneşti. "Ne-am înfiinţat din dorinţa de a acoperi un vid de spiritualitate care face loc kitsch-urilor şi tradiţiilor de import, cu care copiii noştri cochetează tot mai mult în ultima vreme", spune medicul ieşean.

Din parohie, proiectele asociaţiei s-au extins în cartier, apoi în întreg oraşul şi, în ultimul an, chiar şi în localităţi din jurul Iaşului. "Este o mare bucurie să cunoşti atâţia oameni deosebiţi, care se implică dezinteresat în toată această muncă, deloc uşoară, pentru ca tradiţiile noastre să nu se piardă. Colaborăm cu preoţi parohi, cu profesori de religie, cu asociaţii creştin-ortodoxe, cu meşteri populari, cu studenţi, cu părinţi şi bunici. Oamenii au început să se anunţe între ei, vin singuri şi vor să participe. Ne întreabă ce să facă, pentru a ajuta şi ei cu ceva? De multe ori, eşti tentat să gândeşti că o astfel de iniţiativă nu poate avea succes, pentru că oamenii preferă să-şi vadă de probleme mult mai importante, de problemele lor. Dar, dacă sunt încurajaţi, oamenii ies din carapace şi descoperi în ei lucruri pe care nu le-ai fi bănuit", spune Eugenia Burdea, a cărei asociaţie a reuşit să implice până acum sute de persoane.

Din acest motiv, iniţiatorul proiectului "Communio" crede că nu mai este suficient să rezume acest proiect la spectacole într-o parohie, şcoală sau instituţie. "Oricât de reuşit ar fi un astfel de spectacol, nu mişcă lucrurile aşa cum ne-am dori. Încercăm acum să facem acţiuni de dimensiuni mari, care să facă tot oraşul să intre în rezonanţă cu noi, şi vom repeta această manifestare a colindelor din bătrâni, până ce va deveni o tradiţie în Iaşi", spune Eugenia Burdea.

"Un copil necăjit abia aşteaptă să vină Paştile sau Crăciunul. Sunt marile lui bucurii"

În privinţa efortului pe care îl implică acest proiect, medicul ieşean spune că atât financiar, cât şi ca organizare, acţiunile sunt, de multe ori, peste puterile celor implicaţi, dar că pasiunea şi credinţa puse în slujba acestei idei depăşesc toate obstacolele. "În privinţa efortului de organizare, încerc să separ activitatea mea de medic de familie de programul Asociaţiei "Communio". Pacienţii mei trebuie să simtă că le aparţin în primul rând lor, am această datorie faţă de ei, şi încerc să aşez lucrurile, astfel încât să fie mulţumită toată lumea. În privinţa banilor necesari pentru evenimentele noastre, încerc să asigur o mare parte din bugetul de care este nevoie. Nu e uşor, sunt multe datorii care se adună de la lună la lună, dar o fac cu plăcere. Oricât de greu ar fi uneori, mă gândesc că, pentru un copil necăjit, Paştile sau Crăciunul sunt, poate, puţinele bucurii pe care le are", spune Eugenia Burdea, pentru care munca depusă în cadrul acestui proiect nu a lăsat loc prea multor întrebări sau frământări.

"... eu asta am simţit că trebuie să fac. Când am văzut că tradiţiile dispar, am simţit că mi se rup rădăcinile. Avem cu toţii nevoia să ştim de unde venim, de unde ne tragem, să avem o identitate. Dacă vrei să supui un popor, îi iei mai întâi tradiţiile, iar noi trăim acest pericol şi ar trebui să facem mai mult pentru a ne reveni. Mulţi se plâng că dispar tradiţiile, dar noi le lăsăm să dispară. Eu vreau să mă simt acasă în România, să aştept colindătorii, să trăiesc aceste sărbători aşa cum se cuvine, pentru că din ele te hrăneşti spiritual tot anul. Aşa simt eu aceste lucruri", spune Eugenia Burdea.

Curtea Catedralei mitropolitane s-a umplut de colindători

Ieri a avut loc la Iaşi "Marşul colindelor", eveniment organizat de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR), filiala Iaşi, în colaborare cu Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor de la Facultatea de Filosofie Iaşi, Asociaţia Tinerilor Basarabeni, Organizaţia Studenţilor de la Studii Europene Iaşi, Asociaţia Studenţilor Informaticieni Ieşeni, Asociaţia Studenţilor Francofoni din Iaşi, Fundaţia "Noi Orizonturi", Alternative Sociale şi Iniţiativa Erasmus Iaşi.

"Marşul colindelor" a fost organizat pentru a doua oară la Iaşi şi a avut ca scop răspândirea tradiţiilor creştine specifice sărbătorii Crăciunului prin reunirea unui număr cât mai mare de tineri participanţi.

Tinerii care au luat parte la acest marş au colindat pe traseul: Universitatea "Al. I. Cuza" - Piaţa Unirii - Bulevardul Ştefan cel Mare - Catedrala mitropolitană din Iaşi.

Tot ieri, în Biserica "Sf. Gheorghe" - vechea Catedrală mitropolitană, sute de copii şi tineri s-au adunat pentru a-l colinda pe Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, care, conform tradiţiei, le-a binecuvântat steluţele.

Printre participanţi s-au numărat Ansamblul de copii şi tineret "Balada Bucovineiâ", condus de profesor George Sârbu şi Oana Sârbu Botezat, Corul "Ichos" şi ansamblul coral al Colegiului Naţional de Artă, dirijate de profesor Petronela Dârtu, respectiv Ramona Brucar, precum şi corurile reunite ale mai multor şcoli şi grădiniţe din Iaşi. Colindătorii au participat apoi la festivitatea de aprindere a luminilor de sărbători în Iaşi.

Potrivit preşedintelui Asociaţiei "Communio", în următoarele zile, copiii, însoţiţi de cadre didactice şi de membri ai asociaţiei, vor colinda diverse instituţii din oraş (orfelinate, cămine de bătrâni, spitale), dar şi casele rudelor, prietenilor şi vecinilor.

Colinde

Dumnezău cu Petru Sfânt

Dumnezău cu Petru Sfânt

Coborât-au pe pământ

În mijlocul satului,

La casa bogatului.

Bună sara, măi, bogat,

Gata-i cina de mâncat?

Gata-i gata-i mai acuşi,

Dar nu-i pentru voi totuşi.

Dumnezău când o aflat,

Tare rău s-o supărat,

Tare rău s-o supărat

Şi la drum Ei o plecat.

În capătul satului,

La casa săracului.

Bună sara, sărac mare,

Gata-i cina de mâncare?

Gata-i gata puţintea

Şi-om cina cu toţi din ea.

S-o-ntâmpla şi n-o ajunge,

Noi din sat om mai aduce.

Dumnezău când o aflat

Tari mult s-o bucurat,

Dumnezău când o aflat,

Tari mult s-o bucurat.

Noi umblăm şi colindăm

Noi umblăm şi colindăm,

Pe la case mari umblăm.

Mărului mărului,

Mărului măr.

Pe la curţi de boieri mariu,

La case de gospodariu,

Mărului mărului,

Mărului măr.

Dar boierii nu-s acasă,

Numa fata cea frumoasă.

Mărului mărului,

Mărului măr.

Ei-s-n codri la păzitu,

Să păzească sfânt mormântu.

Mărului mărului,

Mărului măr.

Busuioc bătut pe masă,

Rămâi gazdă sănătoasă

Mărului mărului,

Mărului măr.

Rămâi gazdă sănătoasă,

Ca ograda ce-i frumoasă.

Mărului mărului,

Mărului măr,

Mărului mărului,

Mărului măr.