Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, l-a primit luni, 20 mai, în audiență, la Palatul Patriarhiei, pe prof. Horia Dijmărescu, cadru didactic în cadrul Departamentului de
20 Mai, 2024
„Cea mai mare suferinţă este lipsa de comuniune“
În Duminica a V-a după Rusalii, la Catedrala patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preasfinţitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit pericopa evanghelică despre vindecarea de către Mântuitorul Iisus Hristos a celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor. Referindu-se la cerinţa diavolilor din cei doi posedaţi de a intra în turma de porci, Preasfinţitul Macarie a explicat că diavolul nu are nici o putere în lume fără îngăduinţa lui Dumnezeu: "Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariul său la Evanghelia după Matei, spune că demonii nici în porci nu pot să intre fără îngăduinţa lui Dumnezeu. După cum spunea un mare duhovnic, diavolul nu este decât un tolerat. El nu are nici o putere asupra noastră decât în măsura în care îi este îngăduit de Dumnezeu. De aceea, ne rugăm permanent Milostivului Dumnezeu să ne dea putere pentru că diavolul poate fi biruit, în mod deosebit, prin rugăciune şi prin săvârşirea faptelor bune".
Episcopul Europei de Nord a mai arătat că "omul când este stăpânit de păcate se aseamănă celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor. Individualismul, nihilismul, criza de identitate, libertinajul moral, goana după împlinirea unor false nevoi constituie câteva dintre pericolele care rup comuniunea noastră cu Mântuitorul Iisus Hristos şi cu semenii noştri. De asemenea, grijile cotidiene şi robia vieţii de consum alterează viaţa noastră în Hristos şi în Biserică, pentru că cea mai mare suferinţă în lumea aceasta şi în lumea de dincolo este lipsa de comuniune. Aceasta înseamnă iadul, pe când viaţa în Hristos şi în Biserica Sa înseamnă Împărăţia cea veşnică de care ne împărtăşim aici, în Biserica slavei, prin Tainele şi slujbele bisericeşti, prin slujirea lui Hristos şi prin împărtăşirea din harul Său cel dumnezeiesc în Liturghia euharistică, dar şi în Liturghia vieţii de zi cu zi, atunci când suntem împăcaţi cu El şi cu semenii noştri, în fiecare răsărit de soare, în fiecare fir de respiraţie şi în fiecare bătaie a inimii noastre".
