Comuniunea de iubire îi ajută pe tineri să crească spiritual

„Familia, Biserica, școala și societatea trebuie să-i ajute pe copii și pe tineri să nu confunde libertatea cu înstrăinarea de propria lor familie, nici fericirea cu individualismul egoist și insensibil la nevoia de ajutorare a celor din jur. Lipsa de comuniune spirituală și de solidaritate concretă în familie și în societate este astăzi semnul unei vieți umane în declin spiritual și în deficit de omenie”, a spus ieri, 8 octombrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură.

În Duminica a 20-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie, săvârșită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală. În cuvântul de învățătură rostit la finalul sfintei slujbe, Patriarhul României a reliefat învățăturile duhovnicești ale Evangheliei acestei duminici, care prezintă învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7, 11-16). Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că, atunci când omul ajunge la limita puterilor și a răbdării unei dureri copleșitoare, Domnul Hristos, Cel care receptează până la sfârșitul veacurilor fiecare sufe­rință a omului, intervine cu iubirea Sa milostivă. „Tâlcuirea Evangheliei Duminicii a 20-a după Rusalii în zilele noastre pune adesea accentul pe învierea tânărului văduvei din Nain, pentru a adresa un îndemn tinerilor de a se ridica din moartea spirituală a patimilor egoiste, din indife­rență sau nepăsare spirituală. Totuși, considerăm că Domnul Iisus Hristos s-a gândit în primul rând la durerea mamei, durere însoțită de neputința sa de a-și ajuta fiul decedat și de îngrijorare privind viitorul vieții ei pe pământ. Mai întâi, Iisus a spus mamei îndurerate: «Nu plânge!» (Luca 7, 13), iar apoi copilului mort i-a zis: «Tinere, ție îți zic, scoa­lă-te!» (Luca 7, 14). Din atitudinea Domnului Iisus Hristos învățăm că avem datoria să fim alături de oamenii îndoliați care-i plâng sau îi jelesc pe morții lor. În acest sens, când Biserica să­vâr­șește slujbele de înmormântare pentru cei adormiți, deodată cu rugăciunile ei pentru mântuirea și odihna decedaților, ea îi mângâie sau îi consolează și pe cei îndoliați și întristați ca ei să nu se prăbușească de prea multă durere și să simtă milostivirea lui Hristos, adică mila sau harul lui Dumnezeu lucrător prin oamenii milostivi”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Evanghelia acestei duminici cheamă pe fiecare credincios nu numai ca să fie alături de semenii săi îndoliați și întristați, ci și să respecte trupurile celor adormiți. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că trupul omului devine templu al Duhului Sfânt prin Botez și împărtășirea cu Sfintele Taine și este chemat la înviere și la viața veșnică. Când unui creștin trecut la Domnul i se recunoaște oficial de către Biserică sfințenia vieții sale, atunci osemintele sale se numesc sfinte moaște și ele trebuie venerate sau cinstite împreună cu icoana sa.

Învierea tânărului din Nain, dimpreună cu învierile altor doi tineri, fiica lui Iair și Lazăr din Betania, consemnate în Sfânta Scriptură, au fost săvârșite de Mântuitorul pentru a arăta că tinerii sunt chemați la viața de comuniune cu părinții, cu frații și cu surorile lor, nu la însingurare prin despărțirea de ei.

„Însingurarea, chiar dacă nu este moarte fizică, poate deveni totuși o moarte spirituală, o existență egoistă, morbidă pentru suflet. Însă comuniunea de iubire părintească, frățească și prietenească sau amical-duhovnicească îi ajută pe tineri să crească spiritual și să se maturizeze. De aceea, familia, Biserica, școala și societatea trebuie să-i ajute pe copii și pe tineri să nu confunde libertatea cu înstrăinarea de propria lor familie, nici fericirea cu individualismul egoist și insensibil la nevoia de ajutorare a celor din jur. Lipsa de comuniune spirituală și de solidaritate concretă în familie și în societate este astăzi semnul unei vieți umane în declin spiritual și în deficit de omenie”, a evidențiat Preafericirea Sa.