Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Timp liber Alexandru Graur, o autoritate a limbii române corecte

Alexandru Graur, o autoritate a limbii române corecte

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Timp liber
Data: 06 Iulie 2012

La 9 iulie se vor împlini 24 de ani de la decesul marelui lingvist român Alexandru Graur, născut tot la aceeaşi dată în 1900. Probabil multă lume îşi aminteşte cu plăcere de scurta, dar instructiva emisiune "Limba noastră" care se difuza la radio şi care îl avea pe el drept realizator şi lăsa ascultătorilor sentimentul că au învăţat efectiv ceva. Avea şi puţin umor, dar mai ales prin exemple concrete reuşea să facă plăcută o emisiune în care se corijau erorile frecvente de limba română. În viaţa de zi cu zi, dacă exista cumva vreo neînţelegere între diverse persoane cu privire la cum e corect şi cum nu e, atunci, una dintre acestea putea aduce argumentul suprem: "Aşa a spus şi Graur!".

Alexandru Graur a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, fiind licenţiat în filologie clasică şi limba română (1922). Între 1924-1929 a făcut studii la Paris, unde a obţinut diploma la École Pratique des Hautes Études şi a susţinut doctoratul la Sorbona cu o teză de lingvistică indoeuropeană. Revenit la Bucureşti, a devenit profesor şi colaborator la diverse publicaţii.

Fiind evreu de origine, între 1941-1944, când, din cauza politicii antisemite, elevi şi profesori evrei au fost îndepărtaţi din şcolile şi universităţile româneşti, a înfiinţat şi a fost directorul Liceului particular evreiesc. În 1946 a devenit profesor la Universitatea din Bucureşti, unde a predat până în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultăţii de Filologie, iar între 1955-1974 a fost director al Editurii Academiei.

A scris mai multe lucrări de etimologie, lingvistică generală, fonetică şi fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie şi de cultivare a limbii române. Este autorul unor valoroase studii şi articole apărute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum şi al unor importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu Iordan şi Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii serii a Dicţionarului limbii române (DLR). A coordonat volumele de Studii de gramatică (1956-1961) şi Probleme de lingvistică generală (1959-1967).