Aniversare la Kremlin

Preşedintele rus Vladimir Putin a aniversat duminică 55 de ani şi, având în vedere că aceasta este - cel puţin teoretic - ultima sa aniversare în calitate de şef al statului, a decis să renunţe la „tradiţia“ de a-şi serba ziua într-un cerc restrâns de prieteni în oraşul natal Sankt Petersburg şi i-a invitat la Kremlin pe responsabilii militari din ţară (membrii Consiliului securităţii, ai Statului Major al Armatei, inclusiv comandanţii regiunilor, regimentelor şi corpurilor de armată), ceea ce i-a făcut pe analişti să aprecieze că aniversarea sa nu este decât un pretext pentru o consfătuire serioasă a structurilor de forţă.

Preşedintele rus a început să primească urări şi cadouri de ziua de naştere încă de sâmbătă. Prezent la summitul Comunităţii Economice Euroasiatice, ce a avut loc imediat după un summit al CSI (Comunitatea Statelor Independente, toate fostele republici sovietice, mai puţin ţările baltice), Putin a primit de la preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, o sticlă gigant cu vin moldovenesc de cea mai bună calitate.

Întrebat cât de mare a fost sticla, Voronin a arătat cu degetul spre o ziaristă, afirmând că sticla era de înălţimea acesteia. Interfax a aflat că jurnalista „vizată“ de Voronin are o înălţime de 160 de centimetri.

Măsuri maxime de securitate

Măsuri excepţionale de securitate au fost luate duminică la Moscova, în contextul serbării zilei de naştere a preşedintelui rus Vladimir Putin, dar şi a comemorării unui an de la moartea cunoscutei ziariste ruse Anna Politkovskaia, editorialist şi jurnalist de investigaţii la „Novaia Gazeta“, relatează agenţiile ruse de presă.

Aproximativ 2.500 de poliţişti şi 500 de voluntari au fost mobilizaţi să asigure securitatea a trei mitinguri care s-au desfăşurat duminică în capitala rusă.

Opoziţia rusă a dedicat două acţiuni memoriei defunctei jurnaliste Anna Politkovskaia, un virulent critic al Kremlinului şi un oponent al preşedintelui rus, pe care l-a criticat mai ales pentru campania militară în Cecenia. Primul miting a fost organizat de „Cealaltă Rusie“ , formaţiunea fostului premier Mihail Kasianov, la care au participat nu mai mult de 400 de persoane.

Cu ocazia comemorării unui an de la asasinarea ziaristei, opoziţia rusă a instalat o placă-memorială pe blocul de locuinţe unde Politkovskaia a închiriat în ultimii ani de viaţă un apartament şi în holul căruia a fost ucisă.

Vorbitorii au criticat autorităţile pentru lipsa de dorinţă de a-i găsi pe adevăraţii asasini ai Annei Politkovskaia şi ai fostului colonel KGB, Aleksandr Litvinenko, otrăvit cu poloniu radioactiv la Londra, unde se afla în exil.

Spion şi judocan

Vladimir V. Putin s-a născut la 7 octombrie 1952, în oraşul Leningrad (în prezent Sankt Petersburg). A urmat cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Stat din Leningrad, pe care a absolvit-o în anul 1975. După terminarea studiilor, a activat în serviciul sovietic extern de spionaj, pe atunci parte a KGB-ului, lucrând mai mulţi ani în Germania.

Revenind în ţară la sfârşitul anilor â80, devine prorector al universităţii din oraşul natal, apoi preşedinte al Sovietului Suprem din Leningrad.

Putin a intrat în viaţa politică la începutul anilor â90, în calitate de asistent al lui Anatoli Sobceak, primar liberal al oraşului Sankt Petersburg. Devine rapid indispensabil în gestionarea afacerilor municipalităţii, punând bazele unei economii de piaţă la Sankt Petersburg şi ocupându-se, totodată, de relaţiile externe ale marelui oraş.

În 1994, Sobceak îl numeşte prim-adjunct al său. „Este atât de eficient, încât poate fi un prim-ministru perfect“, releva ziarul „Kommersant“, citând pe unul dintre colegii de atunci ai lui Putin.

După înfrângerea lui Anatoli Sobceak în alegerile municipale din 1996, pleacă la Moscova, pentru a servi ca adjunct al lui Pavel Borodin, puternicul şef al Departamentului Administrativ al Kremlinului (1996-1997) şi al departamentului de control asupra aplicării decretelor şi directivelor semnate de preşedinte (1996-1998). În iunie 1998, Boris Elţin îl numeşte şef al Serviciului Federal de Securitate (FSB).

La 26 martie 1999 devine şi secretar al Consiliului de Securitate, numire ce a confirmat buna părere a preşedintelui Elţin faţă de loialitatea şi eficacitatea de care Putin a dat dovadă.

La 9 august 1999, Boris Elţin îl demite pe primul-ministru, Serghei Stepaşin, şi îl numeşte pe Vladimir Putin în funcţia de premier. Duma de Stat l-a confirmat la 16 august 1999 în această funcţie (fiind al 5-lea premier, în perioada 1992-1999).

Afirmând despre Putin că „este omul capabil să unească acele forţe care vor da naştere Rusiei Mari a secolului XXI“, Boris Elţin l-a desemnat succesor al său pentru alegerile prezidenţiale din Rusia, stabilite iniţial pentru 4 iunie 2000.

Participarea lui Vladimir Putin la summit-ul OSCE (desfăşurat în perioada 17-19 noiembrie 1999) şi la întâlnirea oficială cu preşedintele SUA, Bill Clinton, i-au făcut pe liderii occidentali să-l considere drept personalitatea politică rusă cu care vor discuta în viitor.

La sfârşitul lunii decembrie 1999, a fost desemnat „Omul anului“ în Rusia, deţinând cea mai mare cotă de popularitate, potrivit unui sondaj al Centrului de Opinie Publică de la Moscova.

La 31 decembrie 1999, Boris Elţin şi-a anunţat demisia din toate funcţiile şi numirea lui Vladimir Putin ca preşedinte interimar, precum şi o nouă dată a alegerilor prezidenţiale, respectiv 26 martie 2000. Vladimir Putin a continuat să-şi păstreze şi funcţia de prim-ministru.

Cu două săptămâni înaintea alegerilor prezidenţiale, apare volumul intitulat „La persoana întâi - convorbiri cu Vladimir Putin“, cu scopul de a face din Putin un om familiar concetăţenilor săi; într-adevăr, Putin este desemnat, încă din primul tur de scrutin, preşedinte al Rusiei, cu 52,94% din sufragii, fiind urmat de liderul comunist Ghennadi Ziuganov (29,21% din sufragii) şi de reformatorul Grigori Iavlinski (5,80% din sufragii).

La 7 mai 2004, Vladimir Putin a fost investit pentru cel de-al doilea mandat la Preşedinţia Rusiei, după ce a obţinut în alegerile prezidenţiale din 14 martie 2004 - 71,2% din voturi.

Vladimir Putin este căsătorit cu Liudmila Hmarina şi are două fete. Este pasionat de judo. z

▲ Putin, din nou preşedinte în 2009?

Publicaţia britanică „The Times“ consideră că actualul locatar de la Kremlin, Vladimir Putin, va fi din nou preşedinte după un an de la alegerile prezidenţiale din martie 2008, avansând un scenariu potrivit căruia un grup de foşti membri ai KGB, în frunte cu Igor Secin şi Viktor Ivanov, doi consilieri ai lui Putin, reprezentanţi ai „siloviki“ (foşti membri ai serviciilor secrete, armatei şi internelor) din Administraţia prezidenţială de la Moscova şi adepţi ai celui de-al treilea mandat pentru Putin, îl va obliga pe acesta să revină din nou în fruntea statului rus, a transmis ieri Interfax.

Potrivit planului „siloviki“, Putin va prelua funcţia de preşedinte după o scurtă perioadă în care va fi premier. Postul de prim-ministru îi va permite să amendeze Constituţia, dându-i posibilitatea de a prelungi mandatul de preşedinte de la patru la cinci ani sau chiar la şapte ani.

„Timp de doi ani au existat supoziţii că Putin va lăsa puterea şi politica după expirarea celui de-al doilea mandat constituţional“, a declarat pentru „Times“ o sursă apropiată de Administraţia prezidenţială de la Moscova. „În prezent, planurile s-au schimbat“, a indicat aceeaşi sursă.

Ultimele rocade de cadre de la Moscova relevă, în opinia publicaţiei britanice, faptul că între grupările de la vârful puterii de la Moscova, formate din reprezentanţi ai serviciilor secrete şi armatei, se derulează o concurenţă acerbă.

Numirea în fruntea spionajului extern (SVR) a fostului premier Mihail Fradkov, care a demisionat pe neaşteptate din funcţie la 12 septembrie, are un caracter strict politic, consideră şi unii politologi ruşi.

Directorul Institutului de studii politice din Moscova, Serghei Markov, a apreciat că numirea lui Fradkov în funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe, iar a lui Grigori Rapota, fost responsabil în spionajul rus, în cea de reprezentant al preşedintelui în Regiunea federală de Sud, care cuprinde Caucazul de nord şi în special Cecenia, reprezintă eforturi ale preşedintelui rus de a-şi consolida echipa în contextul apropiatelor alegeri parlamentare din decembrie şi a celor prezidenţiale din martie 2008.