Oltenia
„Artă şi Civilizaţie în spaţiile monahale româneşti“

„Artă şi Civilizaţie în spaţiile monahale româneşti“

Pr. Ştefan Zară, 20 Noiembrie 2018

A X-a ediţie a simpozionului internaţional „Artă şi Civilizaţie în spaţiile monahale româneşti” a avut loc sâmbătă, 17 noiembrie, la Râmnicu Vâlcea. Tema întâlnirii de anul acesta a fost „Mănăstirile în perioada Primului Război Mondial”. Evenimentul a fost organizat de Comisia Naţională a României pentru UNESCO, Arhiepiscopia Râmnicului, Holy Metropolis of Kyrenia - Cipru, Federaţia Europeană a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO, Federaţia Română a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO și s-a des­fășurat în Sala „Iosif Episcopul” a Casei „Sfântul Ierarh Calinic” din Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului.

„Candela rugăciunii nu a încetat să lumineze aici”

În cuvântul de binecuvântare transmis participanților, Înalt­prea­sfințitul Părinte Varsanufie a arătat că rolul acestor manifestări duhovnicești culturale rămâne acela de „a pune în valoare și mai mult frumusețile duhovni­cești ale mănăstirilor vâlcene. Mănăstirile din Arhiepiscopia Râmnicului dovedesc atât hărnicia călugărilor, cât și viața lor duhovnicească tainică, ei fiind pre­ocupați mereu de filocalie, de rugăciune și de desăvârșire. Moște­nirea spirituală și totodată culturală pe care aceștia ne-au lăsat-o constituie pentru noi o adevărată scară care ne pune în legătură cu trecutul, cu rădăcinile noastre duhovnicești, făcându-ne să trăim și să simțim ca români adevărați și ca ortodocși dreptslăvitori. Aceste locașuri de rugăciune dau mărturie că niciodată candela rugăciunii nu a încetat să lumineze aici, aducând și pentru lumea de astăzi ceva din tainica rugăciune de atunci. Cu adevărat, pentru contemporaneitate mănăstirile din Vâlcea sunt adevărate izvoare de viață duhovnicească și de emoție artistică, ele impresionând prin arhitectura și pictura lor, dar mai presus de toate prin viețuirea aleasă a părin­ților și maicilor de odinioară și de acum din aceste mănăstiri. Mănăstirile, în vremea noastră, prin toată lucrarea lor culturală şi duhovnicească, continuă frumoasele tradiţii ale spiritualităţii monahale ortodoxe româneşti de altădată, de rugăciune împletită cu munca şi cu păstrarea şi îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional, ţinând totuşi seama că menirea călugărului rămâne aceeaşi, care a fost dintotdeauna, şi anume de aprofundare a trăirii spirituale. Istoricul Nicolae Iorga în lucrarea sa «Bizanț după Bi­zanț», caracteriza mănăstirea drept «continuatoare a civilizației române, ai cărei moștenitori în Europa de Răsărit sunt românii». Tema acestui simpozion interna­țional, «Mănăstirile în timpul Primului Război Mondial», este una care reliefează un moment special al istoriei României, sărbătorirea Centenarului Marii Uniri. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 drept Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în tot cuprinsul Patriarhiei Române, având în vedere că anul acesta se împlinesc 100 de ani de la înfăptuirea acestui ideal sublim spre care a năzuit poporul român de veacuri, reunificarea tuturor provinciile istorice, care aparțin de drept acestui neam greu încercat. O contribuție însemnată, dar deseori trecută cu vederea în istoria noastră, o reprezintă rolul mănăstirilor în timpul Primului Război Mondial, nu doar ca spații liturgice în care monahii și monahiile înălțau necontenit rugăciuni către Bunul Dumnezeu pentru pacea popoarelor, ci și la modul cel mai concret, mănăstirile din țara noastră au fost spații în care cei refugiați și-au găsit adăpostul, răniții primeau îngrijirile necesare, văduvele și orfanii erau adăpostiți și hrăniți”.

În finalul cuvântului de binecuvântare, IPS Părinte Arhiepiscop a ţinut să muţumească „pentru prezența la simpozion a Înalt­preasfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Kyrenia și Exarh de Lapithos şi Karavas, care, cu multă bucurie duhovnicească, a răspuns și invitației noastre de a sluji împreună marți, 20 noiembrie, la Mănăstirea Bis­trița, unde îl vom cinsti pe Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, ocrotitorul Mănăstirii Bistrița și al întregii eparhii. Mulțumim de asemenea reprezen­tanților Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, care sunt inițiatorii acestui simpozion internațional. Felicităm atât pe organizatorii acestui simpozion, cât și pe con­ferențiarii de față, care, cu fiecare cuvânt pe care îl seamănă în inimile noastre, întăresc conștiința de neam și repun în lumină o pagină glorioasă a neamului românesc”, a mai spus IPS Părinte Varsanufie.

Prelegeri şi dezbateri academice

În continuare, au susținut comunicări: IPS Părinte Chrysostomos, Mitropolit de Kyrenia și Exarh de Lapithos și Karavas, dr. Daniela Popescu, expert CNR UNESCO, preşedinta Federaţiei Europene a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO, dr. Mihaela Varga, expert artă, acreditat Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, secretar general, Federaţia Română a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO, care a vorbit despre „Mănăstirea Pasărea în timpul Primului Război Mondial”. Au mai luat cuvântul: Irene Pophaides şi Avraam Savva, Ioannis Mellios, care a vorbit despre „Conservarea şi restaurarea Sfintei Icoane Panagia Thermiotisa”, şi conf. univ. dr. Ion Marian Croitoru, cu tema „Legile române strămoşeşti şi elementele lor constitutive”. Tot în cadrul întâlnirii, Iuliana Mateescu, președinta Asociaţiei pentru „Renaşterea Obiceiurilor şi Tradiţiilor Româneşti”, a prezentat filmul „Maria, Doamnă a toată Ungrovlahia”.
La final, IPS Părinte Chrysostomos a mulțumit pentru ospitalitatea de care se bucură în Arhiepiscopia Râmnicului, arătând că întâlnirea prilejuiește cunoaș­terea modului în care mănăstirile au contribuit la promovarea şi dezvoltarea culturii şi a artei universale, dar și la formarea morală și intelectuală a popoarelor.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!