Cultură
„Avem actori imenşi, dar nu interesează pe nimeni“

„Avem actori imenşi, dar nu interesează pe nimeni“

Maria Dobrescu, 16 Septembrie 2010

Actorul Valentin Teodosiu împlineşte astăzi 57 de ani. A jucat atât de multe roluri, încât, dacă l-ai întâlni pe stradă, i-ai spune involuntar: "Bună ziua, Sir Toby!", ori "Să trăiţi, domnule Balanzoni", sau simplu: "Hai noroc, nea Cioacă!". Azi îi urăm simplu: "La Mulţi Ani, maestre!". Sau "La Mulţi Ani, Artemii Filipovici? Ori Svidrigailov?".

Valentin Teodosiu s-a născut la 17 septembrie 1953 şi a absolvit în 1978 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", clasa prof. univ. Petre Vasilescu şi Cornel Vendel.

40 de ani în teatru şi film

57 de ani, aşadar... Nu ştii câţi din aceşti ani s-au consumat la teatru sau în film şi câţi în viaţa reală, căci, în cazul marelui actor, parcă timpul nu a cunoscut decât dimensiunea scenei. E greu să ţi-l imaginezi pe acest Anthony Quinn altfel decât un personaj puternic, care lasă urme adânci în memoria afectivă.

Încă din copilărie, când recita la şcoală poezii, şi până în prezent, a interpretat zeci de personaje, cu o naturaleţe şi voluptate specifică doar celor aleşi, care au făcut din omul Valentin Teodosiu, cu peste 40 de ani de carieră în teatru şi film, un personaj în sine. A jucat foarte multe roluri, iar de la înălţimea acestui palmares îi mustră pe confraţii care fac compromisuri cu arta şi talentul lor în beneficiul personal, şi nu al publicului. "Mi-aş dori din suflet să se pună mai mult accent pe cultură în această ţară", mărturisea anul trecut Valentin Teodosiu la aniversarea zilei de naştere. Şi continua: "Avem actori imenşi, regizori mari şi posibilităţi nenumărate. Dar nu interesează pe nimeni. Totul se face în grabă. E nevoie de mult mai mult profesionalism".

"Un clovn pentru eternitate", carte de amintiri

Actorul Teatrului de Comedie din Bucureşti a publicat o carte de amintiri, care se intitulează simplu, "Un clovn pentru eternitate", conştient fiind că viaţa unui clovn, a unui actor, durează cât a unui spectacol, contează atât timp cât ea se consumă pe scândură sau pe peliculă.

Este un basm frumos al "Tinereţii fără bătrâneţe", din care, dacă vrei să cobori în Valea plângerii din povestea reală, bucuria şi nemurirea rămân amintiri efemere. Aşa cum sunt momentele faste pe care ni le-a dăruit cu personajele din Shakespeare, Beckett, Bulgakov, Gogol, Moliere, Goldoni, Eugen Ionescu, D.R. Popescu ş.a., pe care le-a jucat cu rigoare, tandreţe, sinceritate, veridicitate. "Nu pot spune că există un rol care se potriveşte cu personalitatea mea... Sau cu destinul meu. Sunt enorm de multe roluri în film, peste 70, iar în teatru nu mai ştiu câte. Pe toate le-am îndrăgit şi toate fac parte din personalitatea mea", mărturisea într-un interviu actorul. Lui şi tuturor acestor personaje le dorim să trăiască multe bucurii de-acum încolo!


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!