Bolile digestive de care se poate îmbolnăvi sugarul

Doina Dumitriu, 20 Iunie 2007

Dizenteria bacilară

Dizenteria bacilară este o boală diareică acută, caracterizată clinic prin febră, colici abdominale şi scaune muco-sanghinolente.

Dizenteria bacilară este determinată de shigella. Contaminarea este de cele mai multe ori indirectă, prin intermediul alimentelor a apei infectate, a veselei şi a mâinilor murdare, dar poate fi şi directă, de la purtătorii sănătoşi sau de la bolnavii de shigelloză.

Tabloul clinic prezintă aspecte variate. Sunt forme de shigelloză care se vindecă spontan în câteva zile, dar şi forme hipertoxice. Cel mai adesea debutul este brusc, cu febră, frisoane, indispoziţie, alterarea stării generale, uneori chiar convulsii. Apar apoi colicii abdominali şi scaunele diareice apoase frecvente şi puroi. Poate să apară laxitatea sfincterului anal. La copilul mai mare simptomatologia clinică poate fi minimă.

Confirmarea diagnosticului de dizenterie bacilară este dată de coprocultură. Complicaţiile posibile sunt: sindromul de deshidratare acută, dezechilibrul acido-bazic, cronicizarea diareei, pneumonia, otita medie, malnutriţia.

Enterocolita cu salmonela

Salmonella este răspândită în natură, infectează animalele şi se transmite şi la om prin carnea infectată. O altă sursă de infecţie o reprezintă omul purtător de salmonela sau bolnavul. Incidenţa cea mai mare a îmbolnăvirilor se înregistrează între vârsta de 6 luni şi doi ani, dar şi sub 6 luni pot să apară epidemii.

La sugari, debutul apare prin febră, vărsături şi diaree cu scaune apoase, muco-grunjoase, uneori sanghinolente.

La copilul mare, debutul bolii se caracterizează prin greţuri, cefalee, dureri abdominale şi scaune diareice. Starea generală este influenţată, febra este neregulată şi prelungită, apare splenomegalia, dezorientare, limba uscată.

Diagnosticul este confirmat prin coprocultură şi culturi din alimentul ingerat.

Evoluţia este adesea favorabilă cu remiterea fenomenelor acute în câteva zile.

Complicaţiile posibile sunt: meningite, septicemia cu localizări de focar.

Diareea acută de cauză parazitară

Boala diareică de cauză parazitară are un caracter prelungit, în puţine cazuri având o alură acută.

În prezent, cea mai comună şi frecventă parazitoză intestinală este giardioza. Infestarea se face prin ingestia de chişti, care, după o perioadă, se înmulţesc în duoden şi intestinul subţire.

În forma acută de boală, giardioza debutează insidios sau brusc, cu scaune apoase urât mirositoare, cu mucus. Bolnavul poate prezenta dureri abdominale modeste, anorexie, greţuri. Această simptomatologie a fazei acute durează 3-4 zile.

Diagnosticul este stabilit prin evidenţierea chiştilor în scaun sau în sucul duodenal.

Evoluţia bolii îmbracă două aspecte: fie spre vindecare, fie spre cronicizare, când diareea apare timp de mai multe luni sau chiar ani, determinând pierderi ponderale importante şi multiple carenţe (grăsimi în scaun).

Diareea indusă de antibiotice

Enterocolita pseudo-membranoasă poate să apară la 1-3% dintre bolnavii trataţi cu antibiotice, fiind mai frecventă după administrarea prelungită pe cale orală.

Boala survine prin faptul că multe antibiotice modifică febra normală intestinală prin inhibarea selectivă a speciilor sensibile şi proliferarea exagerată compensatorie a celor mai rezistente.

Diareea indusă de antibiotice poate surveni la 4-21 de zile de la începutul tratamentului sau la 5-28 de zile de la terminarea lui.

Aspectele clinice sunt diferite în funcţie de vârstă, teren, antibiotic şi mecanism patogen.

Tabloul clinic cel mai adesea este cel al unei gastroenterite nespecifice, caracterizată prin diaree apoasă, meteorism abdominal, greţuri, vărsături, starea generală se alterează, apar semnele de deshidratare, şocul.

Diagnosticul este suspicionat din anamneză, care evidenţiază administrarea actuală sau recentă de antibiotice şi prin prezenţa tabloului clinic.

Diareea acută prin greşeli alimentare

Apare datorită erorilor dietetice de ordin calitativ (lapte impropriu, exces unilateral de hidrocarbonate, proteine sau grăsimi, diversificare incorectă) sau cantitative (subalimentaţie, dar mai ales supraalimentaţie). Aceste erori depăşesc capacitatea de digestie şi absorbţie a principiilor nutritive.

Clinic, diareea acută prin greşeli alimentare are aproape toate caracterele diareei neetichetate etiologic.

Incidenţa acestei forme de diaree este în scădere, datorită folosirii preparatelor de lapte sterile şi cu conţinut adaptat vârstei sugarului, dar şi prin extinderea educaţiei sanitare în rândul populaţiei.

Enterocolita ulcero-necrotică

Este o afecţiune digestivă severă care interesează perioada neonatală. Simptomatologia clinică de debut este necaracteristică. O dată cu ascensiunea termică simptomatologia se agravează şi apare sindromul oclusiv sau peritoneal.

Există mai multe forme clinice:

- enterită necrozantă precoce fulgerătoare, cu debut posibil intrauterin, care se resimte la scurt timp după naştere prin: apnee, cianoză, vărsături bilioase sau sanghinolente, diaree muco-sanguinolentă;

- enterite ulcero-necrotice ale prematurului, care apar la prematuri în primele 10 săptămâni de viaţă şi debutează prin anorexie, vărsături bilioase, diaree, meteorism moderat, simptome ce durează 3-4 zile. După o perioadă de acalmie de 8-10 zile reapar simptomele în mod brutal, cu fenomene de tip oclusiv sau peritoneal.

Enterocolite ulcero-necrotice ale sugarului şi copilului mic, care debutează pe fondul unei stări generale bune, prin scaune frecvente, uneori cu aspect obişnuit, alteori cu striuri sanghinolente. Uneori apare o perioadă de acalmie de aproximativ 7 zile, iar apoi starea generală se alterează brusc, apare anorexia, vărsăturile alimentare, scaunele diareice, scădere ponderală şi instalarea semnelor de deshidratare. Urmează apoi apariţia unui sindrom oclusiv, apoi sincopă cardio-respiratorie sau deces. Prognosticul enterocolitei ulcero-necrotice este rezervat.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!