Documentar
Boris Cobasnian, un dirijor în slujba Bisericii

Boris Cobasnian, un dirijor în slujba Bisericii

29 August 2011

În dimineaţa zilei de 9 august s-a stins din viaţă profesorul, compozitorul şi dirijorul Boris Cobasnian. Redăm în această pagină câteva rânduri de admiraţie şi omagiu scrise de personalităţi care l-au cunoscut.

Cunoscut ca un adevărat bijutier al sonorităţilor corale în calitate de dirijor al Corului Vox Maris din Constanţa, ultima parte a vieţii a pus-o în slujba Bisericii, contribuind la afirmarea cântului coral în Arhiepiscopia Tomisului.

Boris Cobasnian a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai "generaţiei de aur" de dirijori şi compozitori care au trasat noi coordonate în muzica corală românească.

Un bijutier al sonorităţilor

Născut la 9 martie 1926 în satul Petroşani - Bălţi (Basarabia), avea să intre în contact cu muzica corală, mai întâi în casa părintească, unde tatăl său, părintele Visarion, repeta cu corul bisericii. Studiile muzicale le-a început la Şcoala Normală "Mihai Viteazul" din Chişinău, unde a avut şansa să-l aibă ca profesor pe Victor Iuşchievici (cel ce avea să fie cunoscut mai târziu sub numele de Victor Iuşceanu - profesor de teorie la Conservatorul din Bucureşti). Acesta a descoperit la tânărul normalist calităţi muzicale deosebite, cooptându-l în fanfara şcolii. În curând îi va încredinţa corul şi orchestra de viori a clasei.

Datorită izbucnirii războiului, Şcoala Normală a fost nevoită să se refugieze la Arad. Aici avea să aibă loc prima sa apariţie publică în calitate de dirijor, în cadrul serbării susţinute de Şcoala Normală "Iosif Vulcan", fapt semnalat şi în presa locală: "S-a remarcat în mod excelent în conducerea corurilor elevul Cobasnian Boris, din clasa a VII-a Normală."

În anul 1947, a devenit student la Conservatorul din Bucureşti, urmând în paralel şi Academia Comercială.

În Conservator a avut ca profesori personalităţi marcante ale muzicii: Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme), Teodor Rogalschi (orchestraţie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Ioan Şerfezi (teoria muzicii), George Breazul (folclor), Ion Vicol şi Dumitru Botez (dirijat coral).

Încă din anul I de conservator se va înscrie în Sindicatul Dirijorilor, afirmându-se ca dirijor la numeroase coruri bucureştene, obţinând premii la concursurile naţionale: corul Uzinelor Metalurgice - cunoscut din 1948 sub numele de Armătura, corul fabricii Radio-Popular, corul Sindicatului Metalo-Chimice, corul Fabricii de Confecţii APACA.

La absolvirea Conservatorului, în anul 1953, Boris Cobasnian va pleca la Hunedoara, unde în scurt timp va pune bazele unei orchestre simfonice cu o stagiune permanentă, constituită din instrumentişti amatori: furnalişti, oţelari, tehnicieni, profesori, ingineri, medici. Fiind pasionat şi plin de ambiţii, tânărul dirijor va diversifica treptat paleta repertorială, abordând simfonii şi concerte instrumentale. În paralel lucrează şi cu corul Combinatului Siderurgic.

În perioada 1954-1959, ca dirijor al Orchestrei Simfonice şi al corului Combinatului Siderurgic din Hunedoara, a obţinut în fiecare an premiul I pe ţară. Se bucurau de mare popularitate concertele simfonice cu participarea unor solişti de marcă: Ion Dacian, Iolanda Mărculescu, Puica Alexandrescu, Valentin Teodorian, Magda Ianculescu etc.

În anul 1959, va da concurs ca maestru de cor la Teatrul Liric din Constanţa, unde va funcţiona până la ieşirea la pensie.

La Opera din Constanţa, în perioada 1959-1986, a pregătit ca maestru de cor peste 40 de lucrări de operă şi operetă, iar ca dirijor a realizat în premieră: "My fair Lady" de Fr. Loewe, "Casa cu trei fete" de Franz Schubert, "Logodnicul din lună".

A dirijat spectacolele: "Lăsaţi-mă să cânt!" de Gherase Dendrino, "Bal la Savoi" de Abraham, "Nausica" de Viorel Doboş, baletul "Coppelia" de Leo Delibes, "Lisyistrata" de Gherase Dendrino.

Boris Cobasnian a fost fondatorul şi dirijorul renumitei Corale Vox Maris din Constanţa, în 1960, cu care a obţinut premii la toate concursurile corale naţionale şi premii la importantele concursuri corale europene: două premii I şi premiul III la Concursul internaţional "C.A. Seghizzi" de la Gorizia - Italia (1974), marele premiu la Festivalul de muzică corală "Hanns Eisler" de la Leipzig - Germania (1979), premiul I la Concursul internaţional "Béla Bartók" de la Debrecen - Ungaria (1984), medalia de argint la Concursul internaţional de la Tolosa - Spania (1985).

Ca dirijor al Corului "Vox Maris-Studio" al Liceului "Ovidius" din Constanţa (1992-2001) a format sute de tineri care au devenit pasionaţi interpreţi ai muzicii corale, participând la numeroase competiţii naţionale şi internaţionale.

Din anul 2001, Boris Cobasnian s-a dedicat unei activităţi pedagogice susţinute în domeniul învăţământului universitar constănţean, ca profesor asociat la clasa de dirijat coral al specializării de muzică religioasă a Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii "Ovidius", unde a format un număr impresionant de dirijori care s-au afirmat în viaţa corală naţională şi internaţională.

Boris Cobasnian a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România din anul 1966. Locul central al activităţii sale componistice a fost creaţia corală, compozitorul obţinând importante premii la concursurile de compoziţie naţionale şi internaţionale.

Multe dintre lucrările sale corale laice şi religioase aveau să intre în repertoriul unor prestigioase coruri din ţară şi din străinătate, bucurându-se de un mare succes în competiţiile internaţionale.

Preocupările sale componistice au fost îndreptate şi înspre muzică de scenă: "Vlaicu-Vodă!" de Alexandru Davilla, "Faraonii" de A. Kolomieţ, "Zări necuprinse" de Nicolae Virta, "Sfârşitul escadrei" de Al. Korneiciuc, "Marele fluviu îşi adună apele" de Dan Tărchilă, "Teatru antic; Muzică simfonică: Elegie pentru orchestră de coarde".

Boris Cobasnian a avut remarcabile preocupări muzicologice, susţinând comunicări deosebit de apreciate, ca relator oficial în cadrul Congresului Internaţional de Muzică Corală de la Gorizia, Italia, ediţiile 1974, 1975, 1976: "Problemi di tecnica e di didactica della vocalità nel madrigale cinquecentesco", publicat în: "Atti e documentatione - Convegno Europeo sul canto corale", Gorizia, Italia, 1974; "Alcuni problemi dâinterpretazione artistica della musica corale", Gorizia, Italia, 1975; "Canto popolare - problemi di elaborazione artistica della musica corale", Gorizia, Italia, 1976.

În 1975 şi 1976 a fost membru în juriul Concursului internaţional "C.A. Seghizzi" de la Gorizia - Italia.

Prin Boris Cobasnian, în Dobrogea s-a creat o adevărată tradiţie corală, maestrul fiind înzestrat cu acel dar "dumnezeiesc" de a transmite şi altora cultul pentru muzica corală.

Spontaneitatea, spiritul analitic, toate la un loc au condus la crearea unui stil dirijoral şi a unei tehnici corale inconfundabile, care reprezintă "stilul Cobasnian".

Având o pasiune fără limite pentru muzica corală, dirijorul a atras în jurul său pasionaţi ai muzicii corale care doreau să se afirme şi ca dirijori. Am putea spune că Boris Cobasnian a pus în Dobrogea bazele unei adevărate şcoli de dirijat coral, împărtăşindu-şi cu multă generozitate cunoştinţele acumulate în urma unei experienţe de excepţie în acest domeniu.

A modelat cu bucurie muzicieni de toate vârstele, fiind mereu în căutare de noi metode, având disponibilitate pentru tot ceea ce este nou, modern.

Activitatea sa remarcabilă este prezentată în lexiconul intitulat "Muzicieni din România", în lexiconul "Interpreţi din România", ambele aparţinând renumitului muzicolog Viorel Cosma, în volumul "Repere muzicale în spaţiul dobrogean - Boris Cobasnian şi corul Vox Maris" de Mariana Popescu, în "Valori ale culturii de masă în Dobrogea" de Aurelia Lăpuşan şi Ştefan Lăpuşan, în volumul "Personalităţile României - Dicţionar ilustrat în 10 volume" de Dan Fornade, Montreal (Canada), în "Hübners Who is Who - Enciclopedia Personalităţilor din România", 2009.

Se poate spune că pentru Boris Cobasnian muzica a fost o adevărată profesiune de credinţă. Maestrul şi-a construit prin muncă un destin artistic cu adevărat împlinit, constituind un model demn de urmat.

Parafrazându-l pe Dinu Lipatti, putem afirma că Boris Cobasnian "a servit muzica, nu s-a servit de ea"!

Prof. univ. dr. Mariana Popescu

"Norocoşi să vă cunoaştem!"

Recunoştinţa este miezul dragostei faţă de cei ce ne-au iubit, ne-au îndrumat, au avut răbdare cu noi, e exprimarea dragostei faţă de semenii noştri de la care am primit binefaceri deosebite. Când ne exprimăm recunoştinţa, putem să ne umplem de Spirit şi să ne conectăm la cei din jurul nostru.

Cum să nu fii recunoscător unui Maestru al muzicii vocale care te-a învăţat importanţa fiecărui sunet, a armoniei şi a sincronizării perfecte, care în anii tinereţii tale ţi-a picurat în suflet, cu fiecare notă, frumuseţea muzicii corale, dorinţa de absolut, sensibilitatea, inteligenţa şi bucuria de a cânta?

Cât de norocoşi am fost să vă cunoaştem şi să vă avem aproape, să facem parte din familia Vox Maris, să creştem sufleteşte alături de Dumneavoastră! Şi cât de multe ne-aţi învăţat!

Recunoştinţa este memoria inimii. Maestre, întreg corul Vox Maris vă este profund recunoscător!

Daniela Răvoiu, prof. de informatică Colegiul Naţional "Mircea cel Bătrân" Constanţa

Un nume drag la Proscomidie

Maestrul Boris Cobasnian m-a fascinat de la prima întâlnire. Cu chipul senin şi cu părul alb dintotdeauna - cum spunea dânsul -, dirija ca un magician Corul Vox Maris la Buzău pe scena Casei de Cultură. Eram tânăr seminarist (1987) şi am ascultat concertul din culise. Mi-au rămas şi acum în auzul interior vocile timbrate ale partidei de bas unic şlefuite de maestrul Cobasnian. După aceea drumurile noastre s-au intersectat în diferite întâlniri (simpozioane, concerte sau concursuri). Era o delectare să vorbeşti cu dânsul, să-l asculţi şi să înţelegi muzica din cuvintele sale. Personal îl consider un dirijor original, un Celibidache al cântului coral, un profesor care a revoluţionat sistemul de acordaj şi de interpretare vocală a corului. În câteva minute orice cor "suna" altfel sub îndrumarea sa. Am rămas cu neîmplinirea de a-l prezenta şi de a lucra o repetiţie cu Corala "Nicolae Lungu" a Patriarhiei Române. Adaug un nou nume drag la Proscomidie lângă toţi cei pe care îi iubesc!

Pr. lector dr. Stelian Ionaşcu, dirijorul Coralei "Nicolae Lungu" a Patriarhiei Române

"Maestrul"

Este greu să dai un titlu care să concentreze ceea ce se poate scrie despre viaţa şi personalitatea unui dirijor, unui compozitor, unei valori culturale, unui OM ca Boris Cobasnian. "Maestrul" cuprinde însă esenţa pură a felului cum a fost perceput de-a lungul timpului de atâtea şi atâtea persoane, definindu-i chiar trăirea şi menirea sa pământeană.

A fost un "Maestru" al operei şi muzicii corale dobrogene, care într-o activitate de decenii nu a cuantificat niciodată multitudinea repetiţiilor neştiute de nimeni altcineva decât de corişti, nu a adunat spre reclama sa niciodată orele petrecute pentru a da fineţe, delicateţe, eleganţă sau calitate reală pieselor din repertoriul pe care, prin harul său, numai dânsul ştia să-l echilibreze atât de bine, fără stridenţe între melodioasele prelucrări folclorice româneşti şi mai ales dobrogene şi imperialele lucrări ale clasicului simfonic.

Era "Maestrul" pentru fiecare generaţie de soprane, altiste, tenori, baritoni sau başi pe care îi reunea în selecţionatele "Cobasnian" cu care a apărut atâţia ani pe scena operei constănţene, în variantele "Vox Maris", cu corul nou-înfiinţatei Facultăţi de Medicină din Constanţa, al Liceului "Ovidius" sau cel al Arhiepiscopiei din Constanţa. Senioral, maiestuos, cu o sacră blândeţe a chipului, cu părul său alb dăruit parcă pentru a-l aduce dintr-un secol XVIII în zilele noastre, hărăzit de Dumnezeu cu extraordinare adevărate filtre acustice ce-i permiteau nu numai să decanteze valorile sale componistice, ci şi să şlefuiască voci şi talente, a fost şi un prieten în acelaşi timp al tuturor coriştilor pe care i-a pregătit.

A fost "Maestrul" şi pentru cei deopotrivă cu dânsul, cei de specialitate, recunoaşterea valorii şi mai ales a importanţei sale deosebite pentru muzica corală dobrogeană, venind cu premii, invitaţii de jurizare, de participări corale şi cu piese de compoziţie mai mult din afara ţării şi mai puţin poate, faţă de cât ar fi meritat, aici, la noi.

S-a bucurat de felul cum a fost sărbătorit la frumoasa vârstă de 80 de ani sau anul acesta la 85 de ani, dar ceea ce mi se pare cel mai trist şi iremediabil ca posibilitate de a mai repara ceva este faptul că noi, constănţenii, nu am ştiut să ne bucurăm şi să profităm la modul cultural de cel care a fost maestrul Cobasnian; ar fi trebuit provocat să creeze mai mult, ar fi trebuit să fie răsplătit mai mult, şi ca elogii, şi ca recompense materiale, pentru că a fost un CREATOR, nerecunoscându-i-se poate suficient decenţa modestiei sale comportamentale şi rolul de Sisif pe care l-a reluat cu fiecare nouă componenţă corală.

L-am cunoscut pe "Maestrul" în 1985, când prin insistenţele sale, care te făceau să nu îl poţi refuza nicicum, mi-a oferit marea şansă, bucurie şi orgoliu să fiu, asemenea multor elevi sau tineri cu pregătire din toate mediile şi de toate specialităţile, ceea ce astăzi aş spune "CAVALER DE VOX MARIS", adică parte a deosebitei şi unice familii a acestui cor făurit, dăltuit, însufleţit şi mai ales înnobilat de cel care a fost Boris Cobasnian. Istoria îl va aşeza în Ateneul Dobrogei pe locul şi piedestalul bine meritat, dar, ca şi în atâtea alte cazuri, iată, numai acum, când doar moartea îi dă nemurire!

L-am rugat în urmă cu aproape două luni să mai compună ceva, poate mai deosebit, "Joc dobrogean pentru Alesia"; îi spuneam Maestrului că ar fi cel mai frumos dar pentru nepoata dânsului. Se pare că a vrut să scrie, dar timpul sau boala sau Cel de Sus nu i-au mai oferit răgazul de a găsi notele potrivite.

I-a oferit în schimb Dumnezeu, într-o seară de miercuri, 10 august, un trist concert de cânt bisericesc, murmurat şi apoi strigat parcă cu durere, jale şi multă tristeţe, de câţiva foşti componenţi ai Corului Vox Maris, din diferitele lui perioade, în timp ce soliştii erau de data aceasta preoţii care se rugau pentru iertarea păcatelor sale; la un pian imaginar, doamna prof. Mariana Popescu, spectatori tăcuţi, familia şi cei care veniseră să-l mai vadă, dar nu şi să-l mai asculte pe "Maestrul" care, rece ca niciodată, îmbrăcat în fum de tămâie şi ţintind spre ceruri, îşi striga tăcerea pentru veacuri. Dumnezeu să-l odihnească pe "Maestrul" Boris Cobasnian pentru că este poate vrednic de aceasta prin felul său de a fi fost, prin lucrarea sa de o viaţă, prin credinţa sa!

Prof. dr. Octavian Dumitru Unc - director Spital Universitar Constanta


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!