Filantropia Bisericii
„Bucuria pe care ţi-o oferă un copil e inimaginabilă”

„Bucuria pe care ţi-o oferă un copil e inimaginabilă”

Raluca Brodner, 10 Iunie 2017

Felul în care tânărul preot paroh Andrei Drăgan, de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Nefliu, Măgurele, a înţeles să se implice în viaţa comunităţii pe care o păstoreşte de 11 ani a fost determinat de o experienţă personală. Aflaţi în imposibilitatea de a avea urmaşi, după numeroase tratamente medicale, părintele Andrei şi soţia Ioana Maria s-au hotărât să adopte trei fraţi, toţi băieţi. La timpul cuvenit de Cel de Sus a venit pe lume Filofteia, fiica naturală a familiei Drăgan. Ca urmare a acestui eveniment din viaţa sa, preotul Andrei a început construirea unui centru socio-educaţional pentru 20 de copii orfani, pus tot sub ocrotirea Sfântuliței de la Curtea de Argeş.

Comportamentul jovial pe care îl manifestă încă de la prima întâlnire nu trădează nici o urmă de suferinţă. Ai crede că viaţa părintelui Andrei Drăgan este un zâmbet continuu.

Adevărul este că nu i-a fost întotdeauna uşor. La un moment dat, a trecut printr-o vale a durerii. A reuşit să o traverseze cu bine, de mână cu soţia Ioana Maria. Neputinţa de a aduce pe lume copii i-a îndemnat să facă un pas important spre adopţie. De fapt, aceasta a fost făgăduinţa tainică a celor doi dinainte de căsătorie. Pur şi simplu. Ca o premoniţie a ceea ce avea să urmeze. Doar că vremea a trecut şi au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu. El însă nu a uitat. „După îndelungi tratamente medicale, care nu au dus la nici un rezultat în 8 ani de zile, am înfiat trei băieţi dintr-un centru de plasament, toţi fraţi. Ei sunt Ionuţ, Marian şi Andrei Sebastian, care aveau pe atunci 4, 6, respectiv 8 ani. Ei sunt micile noastre comori, toţi frumoşi, inteligenţi, sănătoşi. Nici dacă ar fi fost ai mei nu ar fi ieşit atât de reuşiţi!”, vorbeşte părintele Drăgan de la biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş”, Nefliu, Ilfov.

„Nenea Andrei”, cum îi spunea mezinul tatălui său la început, îşi aminteşte de primele zile petrecute de cei mici în noua casă. Acelaşi Ionuţ a ţinut atunci să-şi exprime aprecierea vizavi de noul cămin: „Asta-i casă adevărată, are tot ce-i trebuie. Cealaltă era dărăpănată.” O altă secvenţă relatată este cea în care cel mic l-a întrebat pe fratele mijlociu, Marian, în timp ce stăteau la masă şi părinţii adoptivi îi serveau, atenţi şi grijulii la nevoile lor: „Măi Mari, măi, ne-a mai făcut nouă cineva aşa ceva? Ne iubeşte, mă, nenea Andrei!”

Cei trei năzdrăvani le-au intrat imediat în graţii părinţilor. Le-au umplut cu multă veselie casa, timpul şi golul din suflete. Soarele părea să îşi facă loc tot mai mult în viaţa tinerilor părinţi, mai cu seamă odată cu vestea naşterii Filofteiei, fetiţa naturală a familiei Drăgan. „Când ne-am lăsat în voia lui Dumnezeu, a apărut Filofteia. Are doi ani deja şi poartă numele sfintei la care noi avem evlavie, la fel ca şi centrul socio-educaţional aflat în proces de construcţie”, mărturiseşte preotul. Realist, părintele recunoaşte că nu e uşor cu patru copii, „dar tot ce e greu e şi frumos. Ei vin pe lume aducând multe responsabilităţi şi multe greutăţi, însă bucuria pe care ţi-o oferă un copil e inimaginabilă”. De la ei a învăţat să aibă mai multă răbdare şi să guste din „bucuria jertfirii pentru celălalt. Grija, osteneala pentru a-i creşte e o răsplătire în sine şi cred că voi avea o satisfacţie mai mare dacă o să reuşesc să fac din cei trei fraţi înfiaţi oameni de nădejde ai societăţii”.

Un vis construit din temelii: căsuţa pentru copii fără părinţi

Impulsul de a construi în cadrul Asociaţiei Diaconia, filiala Măgurele, un aşezământ social pentru 20 de copii ai nimănui l-a primit din partea celor trei fraţi. „Piatra de temelie am pus-o în septembrie 2015, cu sprijinul Consiliului Local Măgurele şi cu susţinerea domnului primar Narcis Constantin. Momentan, suntem la nivelul definitivării parterului, dar mai este de muncă. Aceasta va fi casă pentru 20 de orfani, cu vârste între 3 şi 6 ani, pe care îi vom creşte şi educa până la vârsta majoratului. Le vom asigura condiţii de cazare, hrană sănătoasă, îngrijire, susţinere morală, educaţie şi formare continuă. Ei vor fi pregătiţi să ofere, la rândul lor, când vor deveni adulţi, valoare comunităţii socio-profesionale în care se vor integra, fie că va fi vorba de întemeierea propriilor familii, de locurile lor de muncă şi, de ce nu, de comunităţi cu activităţi de voluntariat”, adaugă părintele paroh.

De asemenea, construcţia ridicată în curtea sfântului locaş va fi destinată acţiunilor în care vor fi integraţi membrii comunităţii parohiale, prilej cu care nou-veniţii se vor împrieteni cu micuţii de vârsta lor, iar cei maturi îi vor putea cunoaşte mai bine. Până la momentul finalizării clădirii, preconizată în anul 2019, preotul Andrei Drăgan se implică în organizarea unor activităţi interactive, cum ar fi un campionat de fotbal, care au atras spre biserică tineri din localitatea ilfoveană şi din Bucureşti.

Revenind la experienţa personală, părintele Andrei are un mesaj de transmis soţilor care nu sunt hotărâţi în privinţa adopţiei: „Adopţia este o soluţie pentru familiile care nu pot avea copii. Vor avea o mare satisfacţie din acest punct de vedere. Apoi, le-aş spune să nu fie pretenţioşi, adică să nu aştepte să primească de la ei pe măsura investiţiei sau chiar mai mult. E foarte posibil să nu primească nimic în schimb. E important să nu se orienteze neapărat spre un copil foarte mic, ci să le ofere o şansă şi copiilor de vârste mai mari. Mi se pare mult mai bine când copilul e mărişor, pentru că nu trebuie să-i explice că ei nu sunt părinţii lui naturali. Sigur că imediat după adopţie apare perioada de acomodare, pe care şi noi am traversat-o. Eu am fost sincer cu ei şi le-am spus că nu sunt obligaţi să mă iubească, dacă nu simt. Mai mult decât atât, sunt convins că gestul nostru de a-i accepta în vieţile noastre pe cei trei frăţiori a determinat naşterea Filofteiei.”


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!