Cultură
Matei Basarab și doamna Elina, tablou votiv, biserica Mănăstirii Mamul, Vâlcea

Călătorie printre frescele pictorului sfânt Pârvu Mutu

Daniela Șontică, 10 Februarie 2018

Creația iconografică a lui Pârvu Mutu, celebrul pictor de biserici din secolul al XVII-lea, trecut în rândul sfinților, este subiectul cărții „Sfântul Cuvios Pafnutie - Pârvu Zugravul. Tradiție și modernitate în arta brâncovenească”. Volumul conține biografia, un scurt studiu despre felul în care a fost receptată opera sa și un catalog ilustrat al monumentelor în care se găsesc picturile sale murale.

Masivul tom, tipărit în condiții grafice excelente, a apărut la editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și le are ca autoare pe Elisabeta Negrău și Cristina Cojocaru. Volumul conține biografia, un scurt studiu despre felul în care a fost receptată opera sa în timp și alocă, așa cum era firesc, cele mai multe pagini unui catalog ilustrat al monumentelor în care se găsesc picturile lui murale, însoțit de bogate detalii istorice și de artă.

Iubitorii de pictură bizantină pot reconstitui, pe baza informațiilor din această lucrare, un itinerar pentru a vedea pe viu picturile ieșite de sub penelul talentatului pictor medieval. Pot admira însă, în catalog, fotografii ale frescelor din Mănăstirea „Sfântul Nicolae”- Aninoasa din Muscel, din Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Filipeștii de Pădure (Prahova), din Biserica „Sfânta Treime” din Măgureni (Prahova), unde se află un portret al zugravului și al soției sale. Tot în Prahova, Biserica „Sfânta Treime” a fostului Schit Lespezi și Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Sinaia dețin părți din pictura originală, realizată de Pârvu Mutu. Îmbucurător este că în locașul din Sinaia întreg prid­vorul are fresca inițială și este conservată foarte bine. Periplul poa­te continua în Vâlcea, la Bise­ri­ca „Sfântul Ierarh Nicolae” a Mă­năstirii Mamul. Dacă celelalte biserici amintite sunt ctitorii cantacuzine, aceasta este brâncovenească. În județul Buzău, la Berca, se află o altă bijuterie arhitec­turală pictată de Pârvu Mutu - biserica fostei Mănăstiri „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ctitorie cantacuzină și aceasta.

Un inovator al picturii bizantine

„Libertatea iconografică și stilistică, nemaiîntâlnită până atunci în spațiul muntean, conservator, pe care Pârvu Mutu a manifestat-o la Berca în compunerea unor scene ca Iisus predicând despre Judecată, Pilda celor zece fecioare sau Scara Sfântului Ioan Scărarul, precum și valențele portretistice ale tablourilor de familie ne indică un artist stăpân pe meșteșugul său, căutând să experimenteze forme de expresie noi, un autor care se raportează în mod inovator la canoanele tradiționale ale picturii”, se menționează în carte.

Alt sfânt locaș în care avem păstrate fresce ale lui Cuviosului Pafnutie - Pârvu Zugravul este cea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Bordești, situată la nord de Râmnicu-Sărat. Aici a funcționat inițial un ansamblu monahal ctitorit de Constantin Brâncoveanu. Din pictura murală a lui Mutu se mai păstrează doar câteva părți. În urma unei restaurări, în 1960, s-a desprins fragmentul de frescă în care zugravul și-a făcut autoportretul, alături de cel al ucenicului său, Radu, și a fost dus la Muzeul Național de Artă al României, unde se află și astăzi. În București, fresca din pridvor și o parte din iconostasul Bisericii Colțea îi aparțin tot lui Pârvu Mutu.

Apreciat de Cantacuzini, dar uitat în epocile următoare, Pârvu Mutu a fost redescoperit în anii dintre cele două războaie mondiale. Cartea Teodorei Voinescu, „Pârvu Mutu Zugravul” (Editura Meridiane, 1968), a fost cam singura la îndemâna publicului larg multă vreme. După 1990 au apărut câteva biografii și studii, iar viața sa a devenit chiar subiectul romanului „Culorile sângelui”, de Mihail Diaconescu. Desigur, cei interesați au avut și alte surse la îndemână, precum diversele istorii ale picturii din veacurile trecute.

Astăzi este considerat un adevărat „pictor național” al perioadei medievale, datorită frumu­seții și expresivității picturilor sale de pe pereții sfintelor locașuri. Este, în același timp, un formator de școală, un „dascăl zugrav”, dar și un ino­vator al picturii bizantine.

Autoarele au alcătuit biografia pictorului sintetizând infor­mațiile de primă sursă extrase din autobiografia arhimandritului Ghenadie Pârvulescu (1805-1873), un descendent al pictorului. Acesta a valorificat însemnările strămoșilor săi, între care și câteva lăsate chiar de marele zugrav. Desigur, cartea se bazează pe toată bibliografia genului, pe referințe ale altor specialiști și istorici de artă care au cercetat tema.

Cartea „Sfântul Pafnutie Zugravul...” a celor două cercetătoare este o apariție necesară, nu doar pentru că a apărut în anul canonizării pictorului, ci și pentru că împlinește tabloul privitor la moștenirea culturală și spirituală lăsată de Cuviosul Pafnutie/ Pârvu Mutu.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!