Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Când introducem produsele lactate în alimentaţia copilului

Când introducem produsele lactate în alimentaţia copilului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Doina Dumitriu - 16 Noiembrie 2011

Primele derivate ale laptelui trebuie introduse în alimentaţia copilului după vârsta de 4-6 luni (brânza proaspătă de vacă şi caşul), după ce au fost bine mixate şi amestecate cu piureul de legume. De asemenea, după vârsta de 8-9 luni, brânzica poate fi asociată cu mămăliguţă bine fiartă.

Brânza obţinută din lapte de vacă poate fi adăugată în supa de morcov, constituind un prânz excelent în cazul sugarilor cu boală diareică cronică. Brânza se mai poate adăuga în mucilagiul de orez, dar şi în mărul ras.

În general, sugarul acceptă mai bine brânza de vacă, pentru gustul, dar mai ales pentru consistenţa şi asprimea ei, de aceea, în alimentaţia sugarului sănătos, aceasta poate fi amestecată cu unt şi lapte, apoi se pasează.

Iaurtul poate fi adăugat tot după vârsta de 4-6 luni. Caşul de oaie proaspăt sau sub formă de telemea, dar şi urda pot fi administrate după vârsta de un an.

Brânzeturile fermentate, topite, frământate şi caşcavalul se introduc în alimentaţia copilului după vârsta de 2-3 ani.

Derivatele lipidice din lapte, cum sunt untul, smântâna şi frişca, vor putea fi introduse în alimentaţia sugarului doar după vârsta de 2-3 ani.

Diversificarea alimentaţiei constituie o probă de încercare, dar şi de consolidare a toleranţei şi a activităţii lui digestive. Prin diversificare se realizează cel mai important obiectiv, şi anume acela de a asigura sugarului surse nutritive îmbogăţite, atât de necesare creşterii şi dezvoltării lui. La sugarul alimentat natural, reprezintă şi o modalitate de înţărcare treptată, renunţându-se, în fiecare lună, la câte o masă de lapte matern, astfel ca după vârsta de un an să poată fi înţărcat definitiv. Introducerea de noi alimente obligă la folosirea linguriţei, în scopul formării deprinderii şi dezvoltării masticaţiei, odată cu renunţarea treptată la actul suptului.

Începerea diversificării solicită respectarea riguroasă a orarului de mese. În final, sugarul va avea un program alimentar cu un număr de cinci prânzuri la un interval de patru ore şi cu o pauză de noapte de opt ore. Orele de masă vor fi: 6:00, 10:00, 14:00, 18:00, 22:00.

În anotimpurile călduroase, diversificarea alimentaţiei sugarului trebuie făcută cu multă prudenţă, deoarece boala diareică poate să apară imediat. De aceea, diversificarea poate fi amânată, mai ales la sugarii alimentaţi natural sau cu tendinţă la diaree.

Pe tot parcursul acestui proces trebuie respectate cu stricteţe normele igienico-sanitare. Alimentaţia monotonă sau insuficientă creează posibilitatea neasigurării corespunzătoare a aportului necesar al tuturor substanţelor nutritive, cu apariţia posibilă a unui sindrom de malnutriţie sau a unor carenţe în vitamine şi săruri minerale. Aceleaşi neajunsuri pot să apară însă şi atunci când se amână diversificarea.

În alimentaţia sugarului se va ţine seama şi de faptul că nu toţi bebeluşii agreează produsele nou-introduse. Unele alimente vor fi acceptate cu dificultate, altele vor fi refuzate cu încăpăţânare, la acestea adăugându-se şi îngrijorarea sau lipsa de răbdare din partea celui ce hrăneşte copilul. În acest mod se poate ajunge foarte repede la o alimentaţie monotonă, unilaterală. Succesul va depinde, în mare măsură, de programul de viaţă ordonat al copilului, de echilibrul psiho-afectiv şi ambianţa de calm din familie şi de modul de preparare şi servire a prânzurilor sugarului.