Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Canonul îndeamnă creştinii la sfinţenie

Canonul îndeamnă creştinii la sfinţenie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Marius Nedelcu - 07 Aprilie 2011

Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Denia Canonului cel Mare în Catedrala patriarhală din Bucureşti, iar la final a ţinut un cuvânt de învăţătură despre necesitatea pocăinţei şi modelele pe care le reprezintă sfinţii pentru noi.

Preasfinţia Sa a săvârşit slujba Canonului înconjurat de arhim. Timotei Aioanei, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale, precum şi de alţi slujitori.

Părintele arhimandrit Clement Haralamb, de la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, a citit Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca scrisă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului.

La finalul slujbei, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură despre modelul actual de pocăinţă şi sfinţenie al Cuvioasei Maria Egipteanca şi scopul citirii Canonului Sfântului Andrei Criteanul în Postul Mare. Preasfinţitul Varlaam a explicat că unirea în cadrul aceleiaşi slujbe a Canonului şi a Vieţii Sfintei Maria Egipteanca în săptămâna a cincea s-a făcut de Biserică pentru întărirea credincioşilor în entuziasmul cu care au început Postul Mare şi spre împlinirea făgăduinţelor luate faţă de Dumnezeu.

"Înţelegem că sfinţii Bisericii, ca foarte fini pedagogi şi inspiraţi de Dumnezeu, dascăli ai pocăinţei, au considerat că după ce am parcurs deja mai bine de patru săptămâni din Postul Mare, există pericolul ca să cădem în practica postului în rutină, plictiseală şi formalism, adică să pierdem entuziasmul care ne-a caracterizat în prima săptămână, când într-adevăr am dorit şi ne-am angajat să facem lucruri deosebite pentru Dumnezeu, cu dragoste sinceră faţă de El şi mai ales cu conştiinţa că, păcătoşi fiind, trebuie să facem ceva ca să merităm iertarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne pocăim, trebuie să vărsăm lacrimi pentru păcatele noastre, trebuie să postim, să înmulţim actele de milostenie faţă de semenii noştri", a explicat Preasfinţitul Varlaam.

Preasfinţitul Varlaam a mai spus că acest canon este mare nu doar pentru cele 250 de stihiri care-l alcătuiesc, ci şi pentru valoarea lui duhovnicească profundă, el chemând pe creştini să trăiască la nivelul pildelor luminoase din Vechiul şi Noul Testament, care s-au împărtăşit de sfinţenia lui Dumnezeu.

Exemplu de pedagogie duhovnicească

Cântările canonului şi viaţa Sfintei Maria Egipteanca sunt un îndemn pentru oricine de a depăşi zidurile ridicate de păcate în jurul nostru şi de a ne apropia de Dumnezeu. "Amintindu-ne deodată cu Sfântul Andrei Criteanul de toate chipurile sfinţilor şi drepţilor, să reînnoim acum, aproape de sfârşitul postului, dorul nostru după Dumnezeu, dorul nostru după viaţa veşnică şi să ne propunem ca în fiecare zi să ne asemănăm cât mai mult sfinţilor pe care Sf. Andrei îi invocă ca modele pentru noi şi în fiecare clipă a vieţii noastre să fugim de destinele dramatice ale chipurilor păcătoase pe care acelaşi sfânt le arată în acest canon mare de pocăinţă", a arătat Preasfinţitul Varlaam.

În finalul cuvântului de învăţătură, Preasfinţitul Varlaam a explicat că din limba greacă cuvântul metanoia, care înseamnă pocăinţă, a dat în limba română metanie. Cea mai corectă reprezentare a pocăinţei este redată prin metania mare, gestul în care ne plecăm genunchii şi atingem pământul cu fruntea ca şi cum ar fi înaintea Domnului, şi ridicându-ne de jos spre nădejdea învierii noastre.