Documentar
Cântarea Sfintei Cruci

Cântarea Sfintei Cruci

Arhim. Clement Haralam, 21 Martie 2018

În anul 1904, ieroschimonahul Gherontie, care slujea la Schitul Darvari din București, pe atunci metoc al Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos, a publicat la București o broșură intitulată Cântări religioase, care cuprindea cântări selectate din manuscrisele muzicale din biblioteca schitului. Cărțulia cuprinde mai multe cântări alese sau calofonice, la loc de frunte fiind lunga și frumoasa cântare O, preafrumoasă pustie, cântată mai ales de monahi, cuprinși de dorința de însingurare și de viețuire în liniște pentru a putea contempla mai bine și a se ruga lui Dumnezeu.

Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului, inițial, s-a dorit a fi o așezare monahală moldovenească. Dar, prin rânduiala Maicii Domnului, schitul a devenit românesc, pentru că în obștea schitului au fost primiți monahi și frați din toate regiunile locuite de români: Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania, Basarabia, Bucovina, Dobrogea etc. Mai mult, biserica schitului cu hramul „Botezul Domnului” a fost sfințită la 21 mai în 1866, la șapte ani după Unirea Principatelor Române din 1859. Prin viețuitorii iubitori de carte, care își aduceau de acasă câte o carte sau mai multe, biblioteca schitului, înființată odată cu sfințirea bisericii, a fost dotată cu cărți rare și de mare valoare: Biblia de la București - 1688, Cazania lui Varlaam - 1643, Noul Testament de la Bălgrad - 1640, Îndreptarea Legii - 1652, dar și cu multe cărți manuscrise. Acum biblioteca veche a schitului are aproximativ 3.900 de volume tipărite și 450 de manuscrise, dintre care 160 de volume muzicale. În unele manuscrise muzicale, printre cântările bisericești de sorginte bizantină pe notație psaltică, am aflat și multe pricesne ardelenești care au fost transpuse de pe notația liniară pe cea psaltică.

Astfel, în anul 1904, ieroschimonahul Gherontie, care slujea la Schitul Darvari din București, pe atunci metoc al Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos, a publicat la București o broșură intitulată Cântări religioase, care cuprindeacântări selectate din manuscrisele muzicale din biblioteca schitului. Cărțulia cuprinde mai multe cântări alese sau calofonice, la loc de frunte fiind lunga și frumoasa cântare O, preafrumoasă pustie, cântată mai ales de monahi, cuprinși de dorința de însingurare și de viețuire în liniște pentru a putea contempla mai bine și a se ruga lui Dumnezeu. Este lesne de înțeles de ce un monah atonit publică această cântare… Dar, cărțulia mai cuprinde și alte cântări, de factură populară, îmbisericite pentru conținutul lor teologic și pentru melodiile asemănătoare cu ale colindelor, care însoțesc cuvintele. Deci, pentru sărbătoarea cea mai cunoscută a Maicii Domnului, în această carte vom afla Cântare la Adormirea Maicii Domnului de pro­veniență ardelenească, în care se descrie în vers și cânt pregătirea Maicii Domnului pentru trecerea din viața pământească la viața cerească, alături de Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Apoi, Cântarea Sfintei Treimi, în care sunt lăudate Persoanele Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Care ne învață să ne îndreptăm mintea și ființa către locuința cerească și veșnică, pentru a nu merge la iad.

Cântarea Sfintei Cruci, devenită atât de populară în ultima vreme, este tot o priceasnă ardelenească. Ea provine din Ardeal prin filieră athonită, adnotată pe neume (semne muzicale psaltice). Cântarea Sfintei Cruci este ca un acatist în miniatură, pentru că multe din versetele cântării au la început cuvântul Bucură-te. În această cântare este lăudată Sfinta Cruce, a cărei putere este de la Mântuitorul Hristos, Cel răstignit pe ea. Astfel, Sfânta Cruce este lăudată pentru ajutorul cu care însoțește pe binecredincioși în viața și activitatea lor zilnică. De aceea, ea este numită semn ceresc, steag împărătesc, armă sfântă, denumiri preluate din slujba de la 14 septembrie sau din Acatistul Sfintei Cruci. Sfânta Cruce dă­ruiește bucurie călătorilor și putere împtriva vrăjmașilor; Sfânta Cruce este semnul lui Hristos, care face ca influența răului să dispară din viața credincioșilor rugători și să-i scape de vrăjmași; iar când credinciosul se înseamnă cu semnul Sfintei Cruci, răul vrăjmaș nu are cum să se sălă­ș­lu­iască în sufletul lui; mai mult, Sfânta Cruce este mângâiere sufletească, povățuitoare în viața pământească și îndemnătoare la Rai, locul vieții veșnice, de unde noi am căzut prin păcat.

În partea de mijloc a cântării sunt aduse în atenție două mari minuni din istoria mântuirii neamului omenesc săvârșite de Dumnezeu, prin intermediul Sfin­tei Cruci. Mai întâi, se amin­tește de cea mai neașteptată și răsunătoare minune a despărțirii apelor Mării Roșii prin puterea lui Dumnezeu și prin însemnarea apelor mării cu toiagul lui Moise și care închipuia Sfânta Cruce. A doua minune este despre semnul Sfintei Cruci arătat pe cer Sfântului Împărat Constantin, cu inscripția: cu acest semn vei învinge. Dar referirea cea mai frumoasă și mai importantă din Cântarea Sfintei Cruci este despre Mântuitorul, Care a purtat crucea pe umerii Săi, S-a răstignit cu trupul pe ea și i-a dat putere de a fi biruitoare asupra răului.

În partea finală a Cântării Sfintei Cruci, interpretul-rugător se adresează Sfintei Cruci ca unei ființe sfinte prin cuvinte care se regăsesc în Slava…, de la Laude din slujba Sfintei Cruci de la 14 septembrie, dar sunt menționate și în rugăciunea de la Acatistul Sfintei Cruci. Deci, prin cântare, sunt cerute de la Domnul teama de păcat și bucuria primirii harului sfânt, două stări sufletești necesare ca să se păstreze credinciosul în limitele dreptei credințe și a bunei vie­țuiri creștinești. Teama de păcat este necesară pentru ca omul să nu greșească înaintea lui Dumnezeu și în raport cu semenii. Abținerea de la păcat este o greutate pe care fiecare o duce ca pe o cruce, prin multă nevoință și cu multă stăruință în fapta bună, mai ales rugăciunea. Dar Sfânta Cruce este și aduce în suflet nu numai teamă, ci și bucurie, pentru că dă har de la Hristos Dumnezeu. Harul Sfântului Duh este o mare mângâiere, este binecuvântare și putere de a înfrunta orice durere, orice necaz în viața de zi cu zi de către fiecare binecredincios creștin.

Cântărețul rugător încheie această frumoasă cântare cerând ca puterea Sfintei Cruci să lucreze și în sufletul său, pentru a scăpa de orice ispitire ce i se ivește în calea sa, dar și pentru ca, prin viețuire curată, să se învrednicească a lăuda Sfânta Cruce, Semnul și Puterea lui Hristos, Cântând cu cântare dulce: Slavă ție, Sfântă Cruce!

Cântarea Sfintei Cruci

de ieroschim. Gherontie Prodromitul

Astăzi voiesc a-ți aduce laudă, Sfințită Cruce,
Cântând cu cântare dulce: Bucură-te, Sfântă Cruce!
Bucură-te, semn ceresc, Cruce steag împărătesc!
Bucură-te, armă sfântă; Bucură-te, lumea-ți cântă!
Bucură-te, bucurie celor din călătorie!
Bucură-te, sfântă armă, care pe vrăjmași îi sfarmă!
Bucură-te, armă tare, călătorilor pe mare!
Bucură-te, și eu ție cânt astăzi cu veselie.
Astăzi ție ți se-nchină al meu trup făcut din tină,
Căci cu tine când mă-nsemn, toate cele rele pier.
Scap de vrăjmașii cumpliți, ce sunt cu mine-nvrăjbiți,
Când te am eu păzitoare și bună străjuitoare.
Atuncea răul vrăjmaș n-are la mine sălaș,
Ci se scutură și piere de nespusa ta putere.
Tu ești a mea mângâiere; tu, Cruce a mea putere!
Tu ești povățuitoare și la Rai îndreptătoare.
Tu minuni mari ai săvârșit, de demult, de la-nceput,
Tu ape ai îndulcit, ca mierea le-ai prefăcut.
Tu Marea Roșie, încă, pe cât este de adâncă,
În două ai despărțit; O, Cruce, lemn fericit.
Tu pe cer te-ai arătat, creștinului împărat,
Din stele alcătuită; O, Cruce, preafericită.
Având împrejur scrisoare, cum că ești biruitoare,
Tu, Cruce, fiind purtată și pe umeri ridicată,
De Bunul Stăpân Iisus, mergând la Golgota-n sus,
Acolo, Iisus voi pe Cruce a Se sui.
Unde, prin mâini și picioare, cu ținte pătrunzătoare
A fost Sfântul Trup pătruns, al Preadulcelui Iisus.
Pentru aceea și mie, dă-mi teamă și bucurie;
Teamă că sunt păcătos și nevrednic de Hristos.
Bucurie că dai har sfânt creștinilor pe pământ;
Dă-mi și mie mângâiere, o, Cruce, a mea putere.
Dă-mi har ca să biruiesc tot sfatul diavolesc,
Dă-mi o inimă curată, dă-mi o minte luminată.
Și așa prin darul tău să mă-nvrednicesc și eu;
Vrednic a te lăuda, vrednic a te săruta.
Cântându-ți cântare dulce: Slavă ție, Sfântă Cruce!


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!