Cât de mult se implică Biserica în activităţi filantropice?

ştefan Mărculeţ, 16 Februarie 2008

Instituţie fundamentală, Biserica are grijă de credincioşi, atât spiritual, cât şi material. Fără a se confunda, cele două direcţii de activitate s-au îmbinat, de-a lungul secolelor, pentru binele comunităţilor. Într-o perioadă în care, poate mai mult decât oricând, este nevoie de solidaritate şi efort în ajutorarea semenilor, am intervievat câţiva oameni de pe stradă, pentru a afla cum văd implicarea Bisericii în sfera socialului, ce ar mai trebui făcut şi cum simt ajutorul venit din partea parohiei din care fac parte.

Ioan Munteanu, 22 de ani, masterand: Nu am nici o îndoială că Biserica se implică în sfera socialului. Este un lucru normal şi necesar, dar nu cred că activitatea filantropică a Bisericii din zilele noastre acoperă necesităţile societăţii româneşti. Dacă urmărim istoria Bisericii, vedem că au existat perioade în care oamenii găseau în această instituţie ajutor în toate problemele. Ar trebui reînviate aşa-numitele „Vasiliade“ din secolul al IV-lea, iniţiate de marele ierarh şi sfânt care a dat şi numele acestor mişcări sociale. Desigur, acest lucru este dificil de realizat în această perioadă, în condiţiile în care Statul are instituţii menite să asigure asistenţa socială, chiar dacă acestea nu funcţionează cum ar trebui, din lipsa banilor sau din alte motive subiective. Nu cred că Biserica ar trebui să creeze alte instituţii care necesită cheltuieli enorme. Ar trebui sprijinite cele existente. Important este ca banii strânşi, spre exemplu la cutia milei, să ajungă la cei săraci, fie că sunt pe stradă, fie că sunt deja sub asistenţa Statului, în instituţiile specializate. Biserica, în general, are activităţi social-filantropice, dar cred că ar trebui lucrat puţin la nivel de parohie. Nu toate bisericile de parohie sprijină credincioşii aflaţi în dificultăţi. De aceea, consider că trebuie să existe o unitate în acest sens, între parohii. În acest fel, s-ar strânge şi mai mulţi bani şi ar fi mult mai uşor să iniţiezi programe sociale.

„Biserica are menirea de a motiva oamenii să ajute“

Elena, 70 de ani, pensionară: Bisericile sunt mereu frecventate de săraci, de cerşetori, care primesc de la preot ori de la credincioşi un mic ajutor, după posibilităţile fiecăruia. De fiecare dată când merg la biserică, am ocazia să văd cum se organizează mese, praznice şi cei săraci primesc mâncare sau chiar haine şi alte lucruri. Cred că aşa ar trebui să facă fiecare biserică, mai ales că se strâng bani la cutia milei sau la sfântul altar. Cred că din acei bănuţi ar trebui ajutaţi oamenii săraci. În plus, multe parohii au cantine, case de bătrâni. Acestea trebuie ajutate de credincioşi prin donaţii, pentru că Biserica nu poate suporta cheltuieli aşa de mari, iar Statul nu oferă sprijinul necesar unor astfel de activităţi.

Florin, 21 de ani, student: Nu cred că Biserica face tot ce-i stă în puteri pentru a sprijinii săracii. Nu cred că este organizată prea bine în acest sens. Dar am văzut că, în ultimul timp, se fac case sociale, azile, şcoli. Este bine, pentru că lumea are nevoie de ajutor, fie tineri, fie bătrâni.

Gabriela Ursache, 24 de ani, studentă: Biserica lucrează cu oameni şi, de aceea misiunea, ei pe plan social este de a convinge oamenii că şi cerşetorii, copiii străzii, bătrânii din azile sunt tot oameni şi au nevoie de afecţiune şi atenţie din partea noastră. Nu pot spune şi nici nu sunt în măsură să dau sfaturi despre cum ar trebui să-şi organizeze Biserica activitatea filantropică. Însă cred că Biserica are menirea de a convinge oamenii, de a-i motiva. Oamenii nu sunt motivaţi doar de un salariu mare. Trebuie să li se arate şi partea spirituală a muncii lor şi misiunea lor.

„Nu ştiu cum am putea vindeca ţara de virusul sărăciei“

Miluţă Hulub, 44 de ani, brancardier: Oamenii care trăiesc la sate sunt cei care au cel mai mult nevoie de sprijin din partea Statului şi a Bisericii. Nici noi, cei care locuim şi muncim în oraşe, nu avem o situaţie materială foarte bună, dar ne descurcăm. La sate, în schimb, sărăcia este foarte mare şi de aceea cred că Biserica ar trebui să se implice mai mult în aceste comunităţi. Preotul din sat a rămas singura autoritate care se mai bucură de credibilitate şi încredere din partea oamenilor şi, de aceea, prin preot se pot face multe. Alocarea unor fonduri pentru parohiile de la ţară ar fi cea mai urgentă şi binevenită soluţie. Se pot sprijini anumite activităţi, cum ar fi programe cu tinerii, asistenţa bătrânilor sau consultanţă în agricultură pentru cei mai tineri. La biserica din sat oamenii trebuie să găsească nu doar slujbe şi rugăciuni, ci şi ajutor în toate activităţile cotidiene, pentru că este singurul loc nepătat de interesele politice şi de toate lucrurile necurate. Dar oamenii trebuie să înveţe să se ajute şi singuri şi să nu aştepte să vină cineva să le bage mâncarea în traistă, cum se spune în popor.

Constantin Bărdiţă, 21 de ani, elev: În România este o criză de instituţii sociale viabile, cum ar fi case de copii, azile şi chiar şcoli. Puţinele instituţii de acest gen se zbat să supravieţuiască. Biserica, fiind o instituţie de bază a societăţii, trebuie să sprijine construirea sau întreţinerea unor astfel de instituţii. Dar nu ştiu dacă astfel s-ar rezolva problemele sociale, pentru că Statul este cel care trebuie să facă acest lucru. Copiii străzii, bătrânii de prin azile sau persoanele cu handicap oricum vor fi ajutate, pentru că vom primi fonduri europene în acest sens. Însă nu ştiu cum am putea vindeca ţara de virusul sărăciei. Poate că cel mai bun lucru pe care l-ar face Biserica nu ar fi un program amplu de instituţii sociale, pentru că ar trebui să primească fonduri de la Stat, ceea ce este greu, privind la clasa politică de astăzi. Dacă Biserica, bucurându-se de o anumită credibilitate şi prestanţă, ar convinge politicienii să vină în mod real şi eficace în sprijinul populaţiei sărace, cred că şi-ar îndeplini misiunea. Principala preocupare a Bisericii nu este ajutorarea săracilor. Pentru aceasta am ales conducători, pentru aceasta avem oameni bine plătiţi de contribuabili. Reprezentanţii Bisericii trebuie să se roage şi să fie un exemplu în toate, inclusiv în activităţile filantropice. Urmând exemplul lor, Statul trebuie să aibă grijă de săraci. Intră în atribuţiile acestuia şi ale celor aleşi să ne conducă.

Maria Istrate, 52 de ani, asistent medical: Acţiunile caritabile sunt mereu binevenite, mai ales în zilele noastre, când populaţia este săracă. Dar aceste acţiuni caritabile venite din partea Bisericii sunt prea puţine, deoarece nu există fonduri. Statul ar trebui să aloce mai multe fonduri Bisericii pentru activităţile ei caritabile. Religia ne învaţă să ne ajutăm semenii şi de aceea cred că este absolut normal ca preoţii să facă acest lucru. Învăţăm de la ei să ajutăm şi noi pe cei de lângă noi, care au mare nevoie de ajutor.

„Cam toate bisericile de la oraş au case sociale“

Vasile Cărăuşu, 59 de ani, pensionar: Biserica face şi ea cât poate şi mai ales în funcţie de câte fonduri sunt. Nu cere nimeni Bisericii să facă minuni. Sunt mulţi bătrâni care nu mai au familie, care îşi pun speranţa în Biserică. O masă caldă, o haină şi o vorbă bună se pot oferi unor astfel de oameni. Sunt şi atâţia tineri valoroşi care nu au posibilitatea să studieze. Biserica poate să-i ajute cu burse, cu bani, cu materiale didactice. Am văzut că, în ultimul timp, cam toate bisericile de la oraş au case sociale, unde săracii găsesc o bucată de pâine şi unde tinerii învaţă, primesc meditaţii gratuite. Este un început bun şi cred că, pe viitor, dacă se merge în acest ritm, Biserica va avea instituţii serioase şi puternice care să ofere condiţii de studiu pentru tineri, dar şi de trai mai bun pentru săraci şi bătrâni.

Anca Ungureanu, 23 de ani, studentă: Sărăcia este un lucru care poate fi evitat numai printr-o educaţie a muncii. Aceasta se face numai în şcoală şi în familie, unde şi Biserica are rolul ei. Cred că aici ar trebui să insiste reprezentanţii Bisericii. Situaţiile dificile trebuie evitate de la început. Cred că Biserica ar trebui să se implice în şcoli, la orele de religie, în colaborare cu celelalte cadre didactice, pentru a-i învăţa pe elevi că trebuie să muncească şi că menirea fiecăruia este de a-şi face un rost în viaţă. Nu ştiu ce succes ar avea un program filantropic amplu al Bisericii, fără implicarea altor instituţii. Cred că un parteneriat între Biserică, Şcoală şi Primărie este ideal, atât pentru prevenirea unor situaţii neplăcute, cum ar fi grupurile de tineri cu mari dificultăţi de integrare în societate, dar şi pentru a rezolva problemele actuale, cum ar fi copiii străzii. În cadrul acestui parteneriat, Biserica trebuie să vină cu partea morală, sufletească, dacă pot spune aşa. Şi cred că ar putea veni şi cu oameni motivaţi, care vor să-i ajute pe cei nevoiaşi.

„Mai important este ca Biserica să apropie oamenii“

Cristina Buhăescu, 21 de ani, studentă: Din câte ştiu, mulţi oameni bogaţi donează sume importante de bani la biserici. Aceşti bani ajung în anumite instituţii conduse de Biserică, în care sunt îngrijiţi cei săraci şi cei bolnavi. Dar nu este de ajuns. Fiecare biserică trebuie să aibă o cantină a săracilor, un adăpost pentru oamenii fără casă şi alte aşezăminte asemănătoare. Nu este de ajuns ca într-un oraş mare să fie doar câteva instituţii de acest gen. Se spune că nu sunt bani, dar eu cred că dacă ar fi convinşi credincioşii să doneze bani pentru construirea unor astfel de aşezăminte, cred că s-ar strânge fondurile necesare.

Ioan, 26 de ani, muncitor: Pe noi, oamenii de rând, ne interesează să găsim în oamenii Bisericii un sprijin spiritual. Dar Biserica ne poate ajuta şi material. Nu cu bani sau cu alte lucruri. Dar cum preotul cunoaşte foarte mulţi oameni din parohie, poate să-i ajute, să găsească locuri de muncă, să împrietenească familii şi, odată cu aceastea, ne ajută şi material. Văd că vin săraci pe la biserici şi mai primesc bani sau mâncare. Ştiu că sunt şi spitale patronate de Biserică. Dar eu cred că mai important este ca Biserica să apropie oamenii.

Andrei Ichim, 15 ani, elev: La şcoala unde învăţ, părintele care predă religia ne ajută mereu cu cărţi de rugăciuni, iconiţe, caiete. De Paşti am mers la biserică toată clasa şi ne-am împărtăşit. Am primit acolo cozonac, suc. De fiecare dată când părintele vine acasă cu Ajunul Crăciunului sau al Bobotezei ne dă calendare, dulciuri, iconiţe.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!