Ce ne place să găsim la biserică?

Narcisa Elena Balaban, 15 Septembrie 2007

De regulă, megem la biserică pentru a ne ruga, pentru a asculta slujbele, pentru sufletul nostru. De cele mai multe ori, la biserică ne duc problemele. Dar Biserica înseamnă rugăciune, slujbe şi atât? Ce v-ar plăcea să găsiţi la biserică, pe lângă slujbe şi liniştea duhovnicească? Iată câteva întrebări pe care le-am adresat oamenilor de pe stradă şi care sperăm să vă provoace şi pe dumneavoastră.

Nicoleta Buznea, 10 ani, elevă: Eu găsesc la biserică ceea ce caut. Mă duc să aprind lumânări şi atunci simt aşa o uşurare. Iar la sfânta slujbă, nu ştiu cum să vă spun, simt... că mă eliberez, simt o relaxare. Că am şi eu problemele mele. De la biserică am aflat cum a fost răstignit Domnul Iisus Hristos pe cruce. Apoi, de la biserică învăţ să ascult de părinţi, să fiu cuminte. Mai văd pe lângă biserică şi săraci pe care îi ajut, aşa cum am învăţat, cum pot şi eu. La biserică am participat la concursuri de religie, am fost la Pelerinajul de Florii, unde am cântat şi a fost foarte frumos, că am mers din biserică în biserică. Pe mine mă atrage biserica şi merg în fiecare duminică la slujbă, mă împărtăşesc, mă spovedesc. Mi-ar plăcea să merg după ore în fiecare zi la biserică, poate să desenez, să cânt, nu ştiu.

Mădălina Albeşteanu, 27 de ani, aprovizionare: Eu la biserică, în general, caut linişte. De asta mă duc la biserică. Pentru liniştea mea sufletească. E mai greu să găseşti soluţii pentru a-i aduce pe oameni la biserică. Cred că asta ţine de educaţie în familie. Însă depinde şi de preotul paroh, de cum îşi organizează el activităţile pentru a atrage copiii la biserică, credincioşii siguri de mai târziu. Şi trebuie să existe o permanentă legătură cu părinţii, pentru a-i creşte pe copii în spiritul acesta. Deci, copilul trebuie să aibă de mic parte de botez, să fie dus în fiecare duminică la biserică, să respecte şi să înţeleagă biserica. Apoi, când creşte, şi profesorii să-şi educe elevii şi să facă religie cu ei la şcoală, ca să aibă o anumită bază, pe care, la rândul lor s-o transmită mai departe. Pentru cei care nu au avut parte de acestea e mai greu ca Biserica să găsească soluţii, însă trebuie s-o facă, pentru că Biserica face parte din viaţă. Ea nu este numai un loc în care mergi la slujbă să te rogi, ci la biserică poţi găsi pe cineva care să te asculte. Eu am sfătuit, de exemplu, pe o colegă a mamei mele, care se plângea nu are noroc în viaţa sentimentală şi era foarte necăjită, să meargă la un preot, chiar la preotul meu paroh. Şi, în timp, s-a apropiat foarte mult de biserică şi a căpătat o încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Deci, uneori sau de cele mai multe ori, în biserică ajungi atunci când ai probleme şi cauţi soluţii pentru ele.

„Îmi doresc ca la biserică preoţii să vorbească mai mult cu tinerii“

Alin Bunduc, 22 de ani, student
: În general, la biserică mergem pentru rugăciune, mai ales când avem probleme. Şi acele slujbe ne dau o stare de uşurare. În general eu găsesc ce vreau la biserică, pentru că asta caut, linişte. Pentru cei care nu au fost crescuţi aşa, eu văd ca soluţie anturajul. Adică, dacă văd la prietenii lor asta, se înduplecă şi ei. Ar putea merge în primul rând din curiozitate şi acesta este primul pas. De aici e treaba celor care sunt acolo, la biserică. Şi, din păcate, puţini sunt acei preoţi care ştiu să-şi aducă credincioşii la biserică. Nu numai predica este arma care să-i aducă la biserică pe oameni, ci chiar organizarea de întâlniri cu credincioşii, în afara slujbelor, are au rolul şi de a crea unitate şi comunicare între ei. Cunoscând problema celuilalt, înveţi să-ţi ajuţi semenii şi ai făcut o faptă bună. Mi-ar plăcea să mai particip la întâlniri la biserică pe diverse teme. Când eram acasă, în Târgu Frumos, îmi amintesc, poate şi acum face asta, nu mai ştiu, că preotul nostru organiza astfel de cateheze vinerea, şi mergeam. Cred că e cea mai indicată soluţie pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă că nimic nu este posibil fără Dumnezeu. Adică, duminica, pentru tineri, e foarte greu să vină la slujbă, că sunt obosiţi de la discotecă, de exemplu, dar în altă zi ei pot veni.

Anda Maria, 23 de ani, laborant: În special vin la biserică pentru liniştea sufletului meu. Dar nu găsesc tot ce aş dori eu la biserică. Bine, găsesc linişte, dar mi-aş dori ca Biserica să se facă mai mult prezentă, prin diferite mijloace, nu numai în sufletele oamenilor, ci şi în vieţile lor. De exemplu, aceste pelerinaje care se fac, mi-ar plăcea să se facă şi gratuit, pentru a arăta locurile spiritualităţii noastre. Pentru că dacă îi ceri bani, omul nu are de unde. Mulţi nu-şi permit. De exemplu, eu aş vrea să merg, dar nu-mi permit să dau 1.000 de euro ca să mă duc în Ţara Sfântă. Apoi, îmi doresc ca la biserică preoţii să vorbească mai mult cu tinerii, nu neapărat să facă cursuri, dar să organizeze discuţii cu tinerii despre problemele lor. Da, se spune la fiecare cuvânt de învăţătură, se dau sfaturi, dar la modul general, or, noi avem nevoie să ne asculte cineva problema personală, să găsim soluţie împreună. Şi de ce!? Mulţi tineri, de exemplu, care nu au fost educaţi în familie în acest spirit, vin să se roage pentru ceva, iar dacă nu li se îndeplineşte dorinţa, îşi pierd încrederea, tocmai din acest motiv că nu-i învaţă cineva, că nu-i ajută să conştientizeze importanţa rugăciunii repetate, că nu-i învaţă cineva să rabde pentru ceva. Face mult să ştii cum să vorbeşti cu tinerii, pentru că una este să te duci doar ca profesor şi să-ţi spui doar lecţia, şi alta e să pui suflet acolo. Şi cred, în continuare, că cel mai greu este să găseşti acum soluţii pentru a-i aduce pe tineri la biserică, pentru că riscul este să nu fie dezamăgiţi. Deci, să li se promită mult şi să nu li se ofere poate nimic. Apoi, văd copii la biserică care se plictisesc în timpul Liturghiei, pentru că nu o înţeleg. Pentru asta aş vrea nu neapărat o Liturghie pentru copii, ci anumite slujbe numai pentru ei, mai uşoare care să-i ajute să înţeleagă mesajul.

„Peste tot, Biserica trebuie să se prezinte cu iubire“

Bogdan Bernacic, 11 ani, elev
: Eu nu prea merg la biserică, pentru că nu am timp, iar când merg mă cam plictisesc. E bine aşa cum e la biserică. Nu ştiu ce-ar putea să aibă Biserica şi să nu mă mai plictisesc... Ştiu eu... de exemplu, am un coleg care este catolic, iar în fiecare vară, la el la biserică, se face ca un fel de campus la care participă mulţi copii şi acolo ne jucăm. Eu sunt ortodox, dar mă duc, pentru că e foarte bine.

Bratoveanu, fost cercetător, pensionară: Aşteptăm să găsim la biserică nişte slujitori decenţi. De exemplu, tinerii nu merg la biserică pentru că nu au modele. La catolici - deşi eu sunt ortodoxă, respect asta la ei -, copiii sunt educaţi de mici în acest spirit de către preoţi. Sunt educaţi încă de când sunt preşcolari în spiritul normelor etice ale religiei. Nu este exclus să se joace şi fotbal la biserică, să se organizeze excursii, tabere, nu dogmatică. Copilul nu pricepe asta.

Vlad Nedelcu, 24 de ani, absolvent de facultate: Întotdeauna iau ca centru de greutate persoana mea. Nu încerc niciodată să sfătuiesc şi să ţin discursuri şi, de aceea, cred că putem să-i mirăm şi să-i convingem pe oameni prin dragostea pe care trebuie să le-o oferim, prin atenţia faţă de ei, trebuie să-i ascultăm, să-i înţelegem, să-i iubim. Iar iubirea aceasta trebuie să se manifeste prin anumite fapte concrete, prin jertfă, sacrificiu. Da, să dai haina de pe tine! Textele scripturistice ale Mântuitorului de la fiecare Liturghie asta ne învaţă. Biserica trebuie să aibă acelaşi sentiment de dragoste oricând, oriunde în lumea asta şi faţă de oricine. Inclusiv prin jocuri, prin întâlniri, prin cateheze, prin plimbări, prin pelerinaje, excursii. Peste tot Biserica trebuie să se prezinte cu iubire. Nu poţi convinge pe cineva să vină la spovedanie prin cuvânt, dar în momentul în care te prezinţi tu şi te vede pe tine în pace, în linişte, în dragoste, atunci şi el poate veni de unul singur.

„Nu-i poţi înşira cuiva cuvinte, fără să trăieşti tu ceea ce spui“

Maria Gogoană, 20 de ani, studentă
: Îmi place să găsesc la biserică un preot care are răbdare să facă slujba cu atenţie şi integrală. Să facă totul ca la carte. Că de asta este preot şi de asta noi mergem să primim şi binecuvântarea lui. Şi îmi doresc ca atunci când merg la slujbă să simt emoţie, să simt toate lucrurile astea. Adică vreau să găsesc linişte şi pace în biserică, în contrast cu ce se întâmplă afară. Biserica înseamnă rugăciune, slujbă, sfat. Eu cred că cel mai bun exemplu de a-i face pe alţii să vină la bisercă este viaţa ta. Nu-i poţi înşira cuiva cuvinte, fără să trăieşti tu ceea ce spui.

Ştefan, 24 de ani, student: E greu să găseşti soluţii pentru a-i atrage pe oameni la biserică. Eu sunt catolic, iar la mine la biserică găsesc tot ce vreau. Linişte sufletească, prieteni, comunicare. Se fac cursuri, întâlniri pe teme de actualitate, campusuri, tabere şi asta îi apropie pe credincioşi de biserică. Trebuie găsite soluţii actuale, că nu mai putem merge numai pe tradiţie. Oamenii se schimbă cu fiecare generaţie.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!