Reportaj
Cel mai iubit loc de rugăciune al lui Iisus

Cel mai iubit loc de rugăciune al lui Iisus

Narcisa Elena Balaban, 30 Martie 2010

De o parte şi de alta a Pârâului Cedrilor, la poalele Muntelui Măslinilor, pe o suprafaţă de circa 20 ha de teren, plantată în special cu măslini, se află locul de rugăciune pe care Iisus l-a iubit cel mai mult, grădina Ghetsimani. Adăposteşte patru locuri de închinare foarte importante pentru creştini: Mormântul Maicii Domnului, unde, potrivit tradiţiei creştine, Apostolii au înmormântat trupul Maicii Domnului, peştera Ghetsimani, Biserica "Sfântul Arhidiacon Ştefan" şi piatra prinderii lui Iisus, peste care se înalţă astăzi Biserica Tuturor Naţiunilor.

Cetatea Ierusalimului ni se întinde înainte atât cât ochii noştri s-o poată cuprinde dintr-o singură privire. Încă puţin şi vom parcurge calea pe care în urmă cu peste 2000 de ani Hristos o urca pentru mântuirea noastră până pe Golgota. Înainte de a coborî spre cetate pe una dintre străzile care şerpuiesc astăzi pe Muntele Măslinilor, ne oprim în Grădina Ghetsimani, locul de rugăciune pe care Hristos l-a iubit cel mai mult din tot Ierusalimul.

Muntele Măslinilor este "păzit" la bază de Valea Cedrilor - Chedron, identificată cu aceea numită în Biblie Valea lui Iosafat, unde, după tradiţie, va avea loc Judecata tuturor neamurilor. Grădina Ghetsimani, de unde au pornit trădarea şi arestarea Mântuitorului, a devenit loc de pelerinaj încă din primele secole creştine. Pe Muntele Măslinilor se urca cu ajutorul mai multor serii de trepte, săpate în piatră. Podul zidit peste Valea lui Iosafat, care trecea peste Pârâul Cedrilor, se află şi astăzi tot în acelaşi loc ca acum două milenii. Grădina şi peştera Ghetsimani se află în partea de răsărit a Ierusalimului, lângă Muntele Templului, şi pe partea de vest a Muntelui Măslinilor. Prin mijlocul grădinii trece şoseaua asfaltată ce duce la Betania, Ierihon, Marea Moartă şi la Marea Tiberiadei.

Din cauza circulaţiei intense a maşinilor, cu greu am reuşi să ne adunăm şi să ne reculegem câteva momente în miezul zilei în această grădină. Însă după ce imaginile şi informaţiile adunate în timpul pelerinajului la locurile sfinte ni se vor fi statornicit în minte şi în suflet, vom înţelege cu adevărat toate emoţiile şi trăirile care au putut să încapă atunci în inima noastră.

Străbatem o alee descoperită de razele unui soare întârziat de noiembrie, ce scaldă în lumina-i puternică frunzişul des şi trunchiurile groase ale celor mai vechi măslini de pe muntele care le poartă numele. Dincolo de tainele pe care numai Dumnezeu le cunoaşte cu precizie au mai rămas în grădina Ghetsimani câţiva măslini uriaşi - cel mai gros măsoară opt metri în circumferinţă -, măcar urmaşi direcţi ai celor din timpul Mântuitorului.

Locul agoniei lui Iisus

Ne oprim lângă Biserica Tuturor Naţiunilor sau a Agoniei. Părintele Cătălin Niculescu, directorul Centrului de pelerinaj "Sfântul Apostol Pavel" al Patriarhiei Române, povesteşte pelerinilor pasajul scripturistic care vorbeşte despre rugăciunea şi trădarea lui Iisus în grădina Ghetsimani, menţionând că Hristos îl numeşte pe Iuda prieten, căci până în ultima clipă Iisus a sperat că Iuda se va îndrepta. "Cu o sărutare, Iuda îl vinde pe Hristos. Dacă ar fi să gândim global, omul l-a trădat pe Dumnezeu. Iată de ce, deşi frumoasă, este cumplită această grădină. Este locul în care omul

l-a trădat pe Dumnezeu, este locul în care omul L-a negat pe Dumnezeu. Nu a mai avut nevoie de el. De ce am eu

nevoie? De 30 de arginţi", le vorbeşte pelerinilor părintele Niculescu.

După o scurtă rugăciune, intrăm în Biserica Naţiunilor, ridicată pe locul rugăciunii de dinainte de moarte a lui Iisus. În faţa altarului bisericii se găseşte şi astăzi piatra pe care Hristos a primit sărutul trădării. La construcţia acestei biserici au contribuit 12 ţări. Stânca agoniei lui Iisus este înconjurată de un gard de fier forjat sub formă de coroană de spini, iar altarul din faţa stâncii este sculptat în formă de cupă, în amintirea rugăciunii lui Iisus. "Pe acea stâncă a stat Hristos când a venit Iuda şi l-a sărutat pe obraz. Biserica aceasta este o biserică ridicată cu sprijinul a 12 naţiuni. De aceea sunt 12 calote. În interior observăm o semiobscuritate, care a fost realizată pentru a aminti celor ce intră în biserică cu mintea răvăşită de lumea asta că aici s-a întâmplat un lucru rău; nu mai este lumină, căci lumina a fost pusă sub obroc. Iuda a avut lângă el Lumina şi a închis-o, a omorât-o. De aceea, în această biserică nu se aprind lumini, decât două-trei candele undeva lângă altar. Să ne aducem aminte când suntem bucuroşi, dar şi când suntem trişti, că preţul trădării niciodată nu are valoare", mai spune directorul Centrului de pelerinaj al Patriarhiei Române.

Biserica Naţiunilor a fost construită la iniţiativa călugărilor franciscani, între 1919 şi 1924, după proiectul arhitectului italian Antonio Barluzzi. Peste locul în care Iisus s-a rugat cu sudori de sânge exista încă din secolul al IV-lea o frumoasă basilică, după cum consemnează în jurnalul ei pelerina Egeria. Această biserică a fost distrusă de un cutremur, în locul ei, cruciaţii ridicând o capelă, părăsită însă după anul 1345.

Peştera sau grota trădării

Vizităm apoi Mormântul Maicii Domnului şi peştera Ghetsimani, o peşteră necunoscută celor care trăiau în Ierusalim pe atunci, unde Hristos i-a lăsat pe cei opt Apostoli, când a plecat câţiva metri mai încolo să se roage, luându-i cu el doar pe Petru, Ioan şi Iacov. "Acesta este locul în care obişnuia Mântuitorul să vină şi să le vorbească ucenicilor. Aici s-au ascuns ucenicii după ce Mântuitorul Hristos a fost prins de oamenii de la templu. De aceea se numeşte grota trădării, în sensul că n-au avut încredere în faptul că Mântuitorul Hristos îi va salva; au fugit şi s-au ascuns, crezând că astfel vor fi păziţi", continuă părintele Cătălin.

Peştera Ghetsimani se află la 40 de metri de Mormântul Maicii Domnului, în partea dreaptă, peste drum de Biserica Agoniei. Peştera are o lungime de 17 metri, o lăţime de 9 metri şi o înălţime maximă de 3,40 metri. Din 1361 până la sfârşitul secolului al XIX-lea, peştera a fost considerată mai mult un loc public, în care musulmanii îşi adăposteau adesea animalele, deşi călugării catolici aveau toate drepturile de proprietate.

În timp, s-au făcut diverse amenajări în peşteră, fiind schimbată chiar intrarea, prima dată, în urma construirii bisericii de pe mormântul Maicii Domnului şi, apoi, din cauza unor inundaţii din anul 1655.

Astăzi, în interiorul Peşterii din Ghetsimani se păstrează trei altare. Deasupra altarului central este prezentat Mântuitorul Hristos, rugându-se între Apostolii care dormeau; cel dinspre miazăzi, care aminteşte de locul unde au adormit ucenicii, păstrează şi o scenă cu Adormirea Maicii Domnului, iar altarul dinspre sud prezintă scena sărutului lui Iuda.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!