„Cele mai vechi mărţişoare erau făcute din lână albă şi neagră“

Oana Rusu, 01 Martie 2008

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie, tinerii, fetele, dar şi femeile şi bărbaţii, în funcţie de zona geografică, primesc mici cadouri, sub formă de mărţişoare, legate cu un şnur alb-roşu, ce aduce, aşa cum se spune în tradiţia populară, noroc, bunăstare, sănătate, rolul lor fiind unul de protecţie.

Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii de ani, primele dovezi arheologice datând din vremea dacilor. Mulţi au asociat numele mărţişorului şi al lunii martie cu cel al zeului Marte din Roma antică, însă este amintit şi un zeu al dacilor numit Marsyas Silen. Dacă femeile dace purtau monede legate cu fire împletite, obiceiuri asemănătoare sunt semnalate şi în Bulgaria, Macedonia, Albania.

Românii numesc luna martie chiar mărţişor. Acum începe aratul şi semănatul, se curăţa livezile şi grădinile, se scot stupii de la iernat şi se „reteaza“ fagurii de miere utilizaţi ca leac în medicina populară.

„Mărţişoarele jucau un rol important în victoria noului anotimp, cel călduros, asupra celui vechi, friguros, reprezentat de ultimele capricii ale Babelor. Rolul cel mai important îl avea torsada, cele două fire împletite care iniţial erau alb şi negru, aşa cum erau şi oile babii“, a menţionat Marcel Lutic, de la Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Naţional Muzeal „Moldova“.

Albul şi negrul reprezentau unirea cerului cu pământul, simbolul fertilităţii, a împletirii luminii cu întunericul, a iernii şi a verii. Ulterior, s-a folosit în loc de negru albastrul, iar mai recent, de prin secolul XVIII-XIX se foloseşte roşul. Mărţişoarele erau oferite în special copiilor sau tinerilor şi aveau un rol de protecţie, după cum a mai menţionat Marcel Lutic.

Culorile mărţişorului

„Prin 1914, Tudor Pamfile, ne asigura că vechile colori erau puţine: albul firesc, negrul firesc şi negrul cafeniu sau negrul curat, galbenul frumos şi roşul întunecat“, a menţionat Marcel Lutic, care a adăugat, amintind de spusele lui Tudor Pamfile, că „după gusturile de astăzi, vechile colori nu erau frumoase, adică nu erau aprinse şi de felurite nuanţe decât foarte rareori. Nu erau «ochioase», «nu săriau în ochi», «nu băteau la ochi»“.

Etnograful a remarcat că „asemenea înaintaşilor noştri de acum 100 de ani, mulţi dintre noi nu mai ştim de ce se confecţionează mărţişoarele sau de ce se păstrează cu încăpăţânare firul împletit în cele două culori“. Acesta este motivul pentru care meşterii populari aduc, alături de mărţişoarele cu alb şi roşu şi pe cele cu alb şi negru sau alb şi albastru. „Cele mai vechi mărţişoare erau făcute din lână albă şi neagră. Albul este semnul purităţii, fiind ca şi negrul, o sumă a tuturor culorilor. În valoare absolută, albul este egalul negrului, deşi, acum, se valorizează pozitiv numai albul. Etnologii au convenit că albul este o culoare de trecere, exprimând cel mai bine moartea şi renaşterea“, a precizat Marcel Lutic care a adăugat că atât negrul, cât şi albul sunt ambivalente, albul fiind folosit în vechime pentru doliu.

La fel, „Baba Dochia moare şi renaşte simbolic în cele 9 sau 12 zile ale sale de la începutul lunii martie. Iar această celebră babă nu ar fi altceva decât ilustrarea simbolică a timpului care se naşte, curge şi moare cu o ciclicitate stabilită cândva, demult, după ritmul lunii. Nu întâmplător, altădată, mărţişoarele se puneau la apariţia pe cer a Craiului Nou (lunii noi)“. Fiind în legătură cu pământul, Dochia are legătură directă şi cu negrul, cealaltă culoare a mărţişorului arhaic, a precizat Lutic, care a adăugat că negrul reprezintă pământul roditor.

Astfel, „în torsada mărţişorului, albul cu negrul reprezintă o îmbinare fericită a luminii cu întunericul, a zilei cu noaptea, a iernii cu primăvara, redând timpul anului, al cerului şi al pământului. Albastrul, culoarea cerului şi a apei, era un substitut al negrului. Culoarea roşie a exercitat şi încă mai exercită o fascinaţie deosebită asupra oamenilor. Etnologii consideră că ea produce cel mai puternic efect asupra simţurilor, fiind simbolul frumuseţii, tinereţii, sănătăţii şi bogăţiei. Este asociată în multe culturi arhaice venirii primăverii, naşterilor şi căsătoriilor, a începuturilor. Încă şi azi se pun canafi roşii la viţei, mânji, miei şi la copiii nou născuţi“, a precizat Marcel Lutic.

Târgul mărţişorului la Muzeul Ţăranului Român

Începând de joi, 28 februarie până pe 2 martie, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti s-a deschis Târgul mărţişorului. Peste 200 de meşteri ţărani, artişti plastici şi studenţi oferă publicului mărţişoare, cadouri de primăvară şi flori. Aşa cum promit organizatorii, de la târg nu lipsesc sucul de mere, prăjiturelele, turta dulce, mâncărurile tradiţionale şi muzica.

Pe parcursul manifestării, în Sala „Irina Nicolau“ au loc loc demonstraţii în ateliere de realizare a mărţişoarelor bucovinene pentru copiii prezenţi în târg. Genoveva Sauciuc, meşter din comuna Stulpicani, judeţul Suceava, le va arăta celor mici cum se pregătesc mărţişoarele.

Sâmbătă, 1 martie şi duminică, 2 martie, de la orele 14:00, la Clubul Ţăranului are loc recitalul trupei „Trei parale“, un grup de patru tineri care încearcă să recupereze sonoritati vechi, din secolul al XIX-lea, cântece din mahalale, târguri şi oraşe din Moldova şi Valahia.

„Târgul mărţişorului este un târg mic şi colorat. Este al doilea an, într-o formulă pe care am căutat-o şi ne-a plăcut foarte mult, în sensul în care am vrut să prezentăm mai multe categorii antropologice ale mărţişorului. Avem laolaltă mărţişorul de magazine, mărţişorul de oraş, mărţişorul tradiţional cu surse de inspiraţie din ceramica veche precum şi şnurul tradiţional“, a precizat Lila Pasima, coordonator al secţiei acţiuni culturale, din cadrul muzeului.

Târgul a fost asaltat de lume, meşteşugarii şi micile lor opere de artă fiind în centrul atenţiei.

Unul dintre cei mai renumiţi meşteri prezenţi la acest târg este Viorel Marian care a venit cu mărţişoare din lemn. El este cunoscut şi prin meşteritul lingurilor pe care aşează cu măiestrie diverse simboluri vechi, tradiţionale, precum dragobetele, simboluri solare, soarele rotitor, cercul vieţii. Meşterul a început să lucreze în lemn cruciuliţe şi alte obiecte de inspiraţie religioasă, avându-l ca maestru pe Ioan Chirilă din Fălticeni. „La nea Ioan mergeam des cu un prieten care a început înaintea mea să deprindă acest meşteşug. Stăteam şi priveam cum lucra bătrânul încet şi cu multă grijă şi încercam să furăm meserie. Ce am deprins în primul rând la nea Ion a fost dragostea de lemn şi de românesc. Am început cu cruciuliţe, apoi am prezentat obiectele mele la muzeul din Sibiu“, a precizat Viorel Marian.

Din părţile Neamţului am întâlnit-o la Târgul de la Muzeul Ţăranului Român pe Ana Dumitraşcu: „Am învăţat să facem mărţişoare din copilărie. În familia noastră, în satul nostru se făcea un şnur alb şi negru, din aţă de bumbac. Se purta 30 de zile în partea dreaptă de către doamne şi domni. Apoi, se lua din piept şi se agăţa şiretul de crenguţa unui pom şi rămânea în pomul respectiv până primăvara următoare. Mărţişoarele acum sunt foarte stilizate, picturale, au tot felul de forme“.

Maricel Apalaghiei, din satul Hulub, judeţul Botoşani, utilizează la confecţionarea mărţişoarelor şi motive pe care, de obicei, le aşează pe lăzile de zestre, pe laviţe şi pe linguri. Marcel Apalaghiei şi-a amintit şi o poveste a mărţişorului pe care a prins-o de la bătrâni: „Se spune că la noi, undeva pe valea Jijiei, într-un an, pe vreme de secetă, un cioban s-a retras cu turma de oi la umbra unei păduri, departe de casă. De dragul şi dorul soţiei a crestat pe o lingură două păsări, simbol al dragostei. Se gândea că soţia a rămas acasă şi are grijă de copil aşa cum păsările pădurii au grijă de puii lor“. (Ciprian BÂRA)

Mărţişoare pe strada Lăpuşneanu

Ca în fiecare an, strada Alexandru Lăpuşneanu din Iaşi este umplută, la început de primăvară, de mărţişoarele tradiţionale aduse de meşterii populari din ţară, precum şi de cei din Republica Moldova. Manifestarea este organizată de Asociaţia Meşterilor Populari şi Asociaţia „Alexandru Lăpuşneanu“, în parteneriat cu Primăria Iaşi.

Marcel Lutic, muzeograf din cadrul Muzeului de Etnografic al Moldovei, a menţionat că intenţia acestei manifestări este de a „readuce în actualitate mărţişorului tradiţional, mai ales acum când piaţa este invadată de diverse obiecte de un gust îndoielnic“. Membrii Asociaţiei Meşterilor Populari, doresc să promoveze arta tradiţională, astfel încât publicul să poată deosebi mărţişoarele adevărate de cele de prost gust.

Tatiana Harja, din Iaşi, lucrează mărţişoare în tehnica macrame, folosind unele modele din cele folosite la încondeierea ouălor. Elena Ţivlică din Botoşani lucrează mărţişoare din mătase, Ana Grunzu din Tomeşti lucrează, alături de mărţişoarele, figurine care o reprezintă pe Baba Dochia alături de fiul ei, Dragobetele. Eugenia Moldovanu ,din Bălţi, Republica Moldova, a adus „Îngerul Moldovei“. Alţi meşteri au venit cu mărţişoare din mărgele, paie, lemn, metal, textile, ceramică.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!