Cultură
Colocviu despre teatrul românesc din vremea comunismului

Colocviu despre teatrul românesc din vremea comunismului

Dan Cârlea, 20 Iunie 2017

Pentru mulți români, mersul la teatru în comunism a reprezentat o veritabilă gură de oxigen, în vremuri în care televiziunea era complet aservită regimului, iar literatura, drastic cenzurată. „Teatrul românesc sub dictatura comunistă” a fost tema tratată generos într‑un eveniment organizat, zilele trecute, de Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR).

Prin natura sa vie și spontană, cu ajutorul talentului actorilor și prin subtilitatea dramaturgilor, teatrul făcea posibilă, în perioada comunismului, complicitatea întru supraviețuire la un nivel care aducea a libertate. Primul colocviu, dintr‑o serie de patru întâlniri ce vor avea loc la MNLR, s‑a derulat sub titlul „Teatrul românesc sub dictatura comunistă”. În acest fel, s‑a dorit readucerea în discuţie a unor piese şi autori „care paradoxal au fost uitaţi, dar care legitimează valoric dramaturgia, în general, literatura şi dramaturgia interbelică”, după cum a afirmat dramaturgul și prozatorul Mihai Ispirescu, moderatorul evenimentului. Mai exact, dialogurile purtate de academicienii Eugen Simion, Mircea Martin; de Silviu Angelescu, Florica Ichim, Doina Papp, Ion Cocora, Mircea Cornişteanu, George Mihăiţă, Mihai Ispirescu, Ioan Cristescu şi Lucia Verona a avut temă dramaturgia, ca de altfel întreaga literatură postbelică, care îşi legitimează existenţa, în primul rând, prin creaţiile unor autori ca: Horia Lovinescu, Marin Sorescu, I. D. Sârbu, Teodor Mazilu, Ion Băieşu şi alţii, apăruţi chiar în anii cenzurii comuniste.

Ioan Cristescu, directorul MNLR, a declarat despre eveniment că „nu este propriu‑zis un colocviu, este o iniţiere a unei serii de dezbateri pe tema dramaturgiei româneşti contemporane, contemporaneitate însemnând perioada din 1945 până în zilele noastre. De ce? Pentru că există o undă de neîncredere în această dramaturgie şi există şi un anumit timp de reticenţă. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui să existe nici reticenţă şi nici neîncredere, pentru că avem o dramaturgie valoroasă, avem mari autori de teatru - Horia Lovinescu, Mazilu, Băieşu, Iosif Naghiu, Dumitru Solomon, Sorescu şi mulţi alţii. Cred că aceşti autori de teatru ar trebui recuperaţi, din punctul meu de vedere, în primul rând ca literatură. Dar ei trebuie recuperaţi şi scenic, pentru că avem piese valoroase, care trec foarte uşor prezentul şi se duc şi dincolo de noi. Aceasta înseamnă că au valoare, estetică în primul rând”.

Principala miză a celor patru întâlniri pe tema teatrului românesc în comunism este una cât se poate de actuală: readucerea în discuție a unor piese și a unor autori care au intrat într‑un con de umbră după revoluție. „Este vorba de autori ca Horia Lovinescu, Marin Sorescu, I.D. Sîrbu, Mazilu, Băieşu şi o serie de alţi autori care la ora actuală sunt fie contestaţi, fie nejucaţi. Fiind prezenţi critici, oameni de teatru, actori, regizori care au trăit şi au lucrat şi înainte de 1989, dar şi acum, care au susţinut teatrul românesc, credem că vom putea răspunde întrebării câte din aceste piese îşi păstrează actualitatea şi dacă ele pot constitui cuprinsul unei antologii a teatrului românesc sub dictatura comunistă”, a precizat Ispirescu.

Celelalte trei întâlniri vor avea loc în luna septembrie, la MNLR și Teatrul Dramaturgilor Români (TDR), şi vor fi prefaţate de spectacole‑lectură. Se intenționează publicarea pieselor considerate – conform opiniei participanţilor – „de rezistenţă”, într‑o „Antologie a teatrului românesc sub dictatura comunistă”.

Redactorul‑şef al editurii Muzeul Literaturii, regizorul Radu Băeşu, a opinat că iniţiativa organizatorilor de a scoate o antologie, la finalul şirului de patru colocvii, este una „extrem de interesantă”, aceasta putând să fie readusă în atenţia teatrelor, cititorilor şi regizorilor. Prozatoarea Lucia Verona, directoarea TDR, consideră necesară revalorificarea textelor din perioada de până la 1989. „Colocviul a fost o discuţie foarte interesantă şi una dintre ideile de la care am pornit când am făcut propunerea pentru înfiinţarea Teatrului Dramaturgilor Români a fost şi aceea că sunt necesare revizuirea şi valorificarea textelor din perioada de până în 1989, pentru că s‑au scris atunci foarte multe texte de valoare, dintre care unele nu au reuşit să vadă luminile rampei sau, oricum, foarte puţine. Noi ne propunem să jucăm asemenea piese, dar, în acelaşi timp, jucăm şi autori români contemporani, pentru că mi se pare foarte interesant să stimulăm, să promovăm dramaturgia română contemporană”, a spus Lucia Verona.

Și academicianul Eugen Simion a apreciat că ideea revizuirii textelor dramaturgiei române este una bună, cu atât mai mult cu cât MNLR şi TDR şi‑au asumat‑o.

Partenerii media ai evenimentului sunt: Radio România Cultural, RFI, TV City, Observator Cultural, Cultura, Contemporanul, AgenţiadeCarte.ro.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!