Sănătate
Creativitatea ca instrument terapeutic

Creativitatea ca instrument terapeutic

Ciprian Voicilă, Psiholog, 09 Februarie 2018

Doctorul Violet Oaklander, specialistă în gestalt-terapie, a demonstrat importanța utilizării fanteziei ca instrument terapeutic, relevând beneficiile pe care le aduce. Creând un cadru propice pentru exprimarea fanteziei unui copil, poți cunoaște nivelul său de dezvoltare, poți avea acces către laturile ascunse ale personalității sale. Putem aduce la lumina conștiinței diverse evenimente sau trăiri ascunse despre care el evită să vorbească. De asemenea, putem cunoaște viziunea lui despre lucruri. Potrivit cercetărilor întreprinse de J. Singer, copiii cu o imaginație dezvoltată au, deo­potrivă, un coeficient mare de inteligență. Mai târziu, ei vor fi în stare să întâmpine adecvat dificultățile cu care se vor confrunta în viață.

Formele și căile prin care poate fi testată fantezia copiilor sunt variate: modelajul în lut sau plastilină, colajul, jocul cu marionete, desenul, poveștile, arta dramatică.

Ne oprim pentru moment la arta de a născoci povești și la tehnica scrisului. Gianni Rodari a dezvoltat o adevărată „gramatică a fanteziei”. În iarna dintre 1937 și 1938, fiind angajat să le predea italiana unor copii evrei refugiați în Italia, Rodari descoperă câteva exerciții de dezvoltare a creativi­tății, pe care le testează cu cei mici. Unul se intitulează: „Ce s-ar întâmpla dacă?” Aici sunt importante „ipotezele fantastice” de la care plecăm. „Metamorfoza” lui Kafka este răspunsul la întrebarea: ce s-ar întâmpla dacă într-o dimineață un om s-ar trezi transformat în gândac? Pentru a le dezvolta copiilor sentimente pozitive (dragostea, empatia, atașamen­tul), le putem sugera să își imagineze alte situații: ce s-ar întâmpla dacă într-o dimineață toți oamenii de pe pământ s-ar trezi în piept cu o inimă bună, în care nu există nici un dram de răutate?

Un alt exercițiu amuzant pentru copii și util, propus de Oaklander, este să le sugerăm copiilor să își imagineze că participă la o campanie electorală pentru ocuparea postului de „președinte al tuturor copiilor”. Ce probleme promit ei să rezolve în platforma lor program? De regulă, micuții se angajează să construiască mai multe locuri de joacă, să diminueze orele din programa școlară, dar și să elimine sărăcia și suferința din rândul copiilor nevoiași. Tema testează gradul de dezvoltare a inteligenței emoționale a copilului, dar și capacitatea de înțelegere a nevoilor semenilor.

Tehnica scrisului este foarte utilă pentru dezvoltarea fanteziei și a personalității copilului. Violet Oaklander ne învață să le oferim copiilor carnețele care să poarte titluri ca „Plângeri” (în care să își scrie nemulțumirile), „Bucurii” (aici își consemnează motivele de bucurie), „Lucruri care nu îmi plac”, „Câte ceva despre mine” (își pot face aici o mică descriere, în care să apară 10 calități principale și 10 defecte pe care știu că le au). În carnețelul „Sentimente”, pentru a-i ajuta, putem scrie mici începuturi de enunțuri pe care ei să le completeze, de tipul: „Dragostea este...”, „Sunt fericit când...”, „Cea mai fericită zi din viața mea a fost când...”, „Ce-mi place mie este...”, „Mă nemulțumește...”, „Cel mai frumos lucru din lume este...”

Doctor Oaklander scrie: „Faptul de a le da copiilor să completeze propoziții este un mod excelent de a-i încuraja să facă declarații despre ei înșiși și să intre astfel în contact cu dorințe, cerințe, nevoi, dezamăgiri, gânduri, idei și sentimente”.

Acest gen de exerciții, bazate pe narativitate, ne va ajuta pe noi, părinții, să ne cunoaștem mai bine copiii, dar și să interacționăm mai bine cu ei. Altfel spus, să fim pă­rinți mai buni.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!