Credință străbună și istorie la poalele Făgărașilor

Credință străbună și istorie la poalele Făgărașilor

Ștefan Mărculeț, 10 August 2018

Asemenea celorlalte sate înșiruite de-a lungul Munților Făgăraș, Hârseni este încărcat de istorie, purtând mărturii ale credinței și spiritualității ortodoxe, dar și ale conviețuirii românilor cu celelalte etnii din Transilvania. Așezămintele sfinte ce au existat aici de timpuriu și școala confesională sunt dovezi ale vechimii credinței ortodoxe a locuitorilor din acest sat. Aflat la doar 10 kilometri de municipiul Făgăraș, Hârseni este parte din peisajul local de-o frumusețe aparte, ce încântă privirea celor care vin pentru a gusta din bogățiile dăruite de Dumnezeu chiar în inima țării - munți falnici înverziți de codri seculari și râuri limpezi.

Vechimea acestui sat făgărășean nu este cunoscută cu adevărat de către istorici. Există doar câteva mențiuni ale localității în anumite documente vechi. Pentru prima dată, satul este menționat într-un document ce datează din 1291. Informații mai precise s-au păstrat din documente și diplome din 1556. În acest an, principesa Țării Fă­gă­ra­șului, Ana Hadasi, soția voievodului Transilvaniei, Ștefan Mailat, elibera mai multe diplome prin care confirma statutul și proprietățile mai multor nobili din zonă. Diplome similare au fost eliberate și în 1629 și 1633 sub principesa Suzanna Lorantfy. În anul 1651 avea să fie recunoscut și groful Herszeny, iar în 1652, Lia de Herszeny.

Nici originea numelui locali­tății nu este foarte clară. Din istoricul Parohiei Hârseni aflăm că Nicolae Iorga a afirmat că localitatea și-a primit numele de la un nobil român numit Hârsu. Istoricul Augustin Bunea spunea că această localitate a fost întemeiată de familii venite pe aceste locuri din Istria și care purtau numele de „Hersenicus”. O altă teorie susține că satul şi-a primit numele de la familia locală Herszeny, argumentul fiind că până nu demult localitatea se numea „Herşeni”, nu Hârseni.

Satul făgărășean a făcut parte din localitățile militarizate şi a aparţinut regimentului I de graniţă românesc. Pe lângă grăniceri locuiau şi coloni-clăcaşi. În prezent, în sat locuiesc doar familii de naţionalitate română, dar în trecut au trăit aici şi alte etnii, cum ar fi maghiari, despre care se crede că ar fi fost românizați în timp.

Două biserici

Credința ortodoxă a fost, fără îndoială, elementul care i-a unit pe românii din Țara Făgărașului și din întregul Ardeal. Și la Hârseni, credința străbună i-a ținut pe săteni aproape de Dumnezeu, de tradițiile creștine și de valorile neamului românesc. Ca în majoritatea satelor, Biserica a fost cea care i-a învățat carte pe localnici. Mărturii ale vechimii credinței ortodoxe a locuitorilor din Hârseni sunt și așeză­min­tele sfinte care au existat aici de timpuriu: locașurile de închinare și școala confesională. Pe locul unei vechi biserici de lemn datată din secolul al XVIII-lea, sfințită la 4 iunie 1793 de Episcopul Gherasim Adamovici cu ocazia unei vizite canonice, s-a ridicat, la 1856, o frumoasă și măreață biserică de zid. Închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, locașul de cult a fost ridicat sub păstorirea preotului Bucur Herciogea și a fost pictat, la 1955, de Ioan Căzilă.

A doua biserică a satului a fost ridicată la 1794 pe locul uneia vechi despre care sătenii spuneau că a fost zidită de aceiași meșteri care au fost trimiși de Sfântul Constantin Brâncoveanu pentru a construi biserica mănăstirii de la Sâmbăta de Sus. Această veche biserică ortodoxă a fost înlocuită, la 1794, de locașul menționat, care era greco-catolic. Turnul a fost adăugat mai târziu, în perioada 1872-1873. În anul 1927, istoricul Valeriu Literat a vizitat monumentul și remarca faptul că locaşul de cult are neapărată nevoie de reparaţii. Totodată, cele 55 de familii greco-catolice care trăiau acolo la acea vreme intenționau să o dărâme şi să zidească o altă biserică, deşi cea veche era suficient de încăpătoare pentru numărul credincioşilor uniţi. Ceea ce s-a și întâmplat la puţin timp după vizita istoricului. În locul bisericii-monument a fost ridicat un locaş de cult nou. În 1948, credincioşii greco-catolici din Hârseni au revenit la Biserica Ortodoxă, iar ambele locașuri au intrat în grija comunității sătești.

Conform monografiei parohiale, există și alte mărturii despre vechimea credinței ortodoxe în acest sat. Una dintre acestea este menționarea, în anumite documente, a preoților care au slujit în localitate. Cea mai veche datează din 14 aprilie 1657, în care parohul satului se prezenta îna­intea Scaunului Superior al Făgăraşului, fiind consemnat ca „popa Petraş”. În anul următor, în februarie 1658, cu ocazia examenului făcut de inspectorii calvini ai principesei Suzana Lorantffy, în Hârseni, preot era „popa ­Nea­goe”, despre care se consemna că este „un om cu învăţătură, viaţă şi purtare bună faţă de credincioşi”. Sunt menționați și alți preoţi care au slujit la Hârseni de-a lungul vremii: Bucur Herciogea, Iosif Herciogea, Ioan Pop, Teodor Rânea, Dumitru Ciulei, Victor Boboc, Gheorghe Itu, ­Nicolae Ţeposu, Ioan Câmpeanu şi Radu Petraşcu.

Comunitatea actuală este păstorită de preotul Iulian Avram. În ultimii ani, cu sprijinul credin­cioșilor, au fost făcute numeroase lucrări la cele două locașuri de cult ale parohiei. „Am înzestrat Biserica «Sfântul Nicolae» cu un iconostas nou, am montat geamuri tip termopan la ambele biserici, am dotat cele două locașuri cu străni noi, le-am împodobit cu icoane bizantine aduse din Grecia, am pavat aleile din jurul bisericilor, am acoperit cele două locaşuri de cult cu ţiglă metalică, le-am izolat şi le-am renovat în exterior. La finalul acestor eforturi am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru pe Înalt­preasfințitul Părinte Mitropolit Laurenţiu, care a binecuvântat lucrările efectuate şi a acordat întregii comunităţi un act de cinstire. Această zi a fost una deosebit de importantă în viaţa sătenilor din Hârseni, ca şi pentru toţi românii ardeleni, pentru care Biserica a fost candela ce a ţinut aprinse în sufletele locuitorilor sentimentul naţional şi dragostea faţă de credinţă şi tradiţiile strămoşeşti”, ne-a spus părintele Iulian Avram.

Ocrotirea Maicii Domnului

Comunitatea din Hârseni este ocrotită și de Maica Domnului. O copie a icoanei Maicii Dom­nului „Prodromița” a fost adusă, recent, în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și a fost sfințită de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. „Această icoană a fost adusă la noi pentru că de ani buni am cultivat acest obicei al meu de a merge în pelerinaje. Din când în când, plecam în pelerinaje la locurile sfinte ale Ortodoxiei noastre, ca să mă întăresc cu Duhul pentru a duce această cruce a preoției. Și așa mi-a hărăzit Dumnezeu această bucurie pentru ca în 13 ani de preoție să merg în pelerinaj la Muntele ­Athos de 18 ori. Acolo am prins drag de Maica Domnului, care este ocrotitoarea Muntelui Athos, este împărăteasa lui, acolo unde este viață monahală autentică, acolo unde m-am adăpat în toate pelerinajele mele cu toate cele de folos pentru mântuirea credin­cioșilor și a noastră. Această copie a icoanei a ajuns la Hârseni, pentru că așa a hotărât Maica Domnului. O familie de credincioși a cumpărat această icoană și a adus-o în satul nostru. Nu au dus-o în satul lor pentru că nu au vrut ca prin laudele aduse de oameni să-și piardă osteneala și să cadă în mândrie”, ne-a mai spus părintele Iulian Avram.

În parohia făgărășeană se desfășoară periodic și activități cu tinerii, copiii din sat. Prin parteneriatul încheiat între parohie și școala de aici, elevii participă la diferite activități educative și catehetice organizate de cele două instituții. Un alt parteneriat cu instituții locale din comună permite parohiei să se implice și în activități social-filantropice, de ajutorare a persoanelor defavorizate.


Galerie foto:

Lasa un comentariu
Articole asemanatoare
Momentan nu exista articole asemanatoare!

Arhivă ediții

Contactează-ne!