Transilvania
Ctitoria Sfântului Andrei Șaguna de la Roșia

Ctitoria Sfântului Andrei Șaguna de la Roșia

Ștefan Mărculeț, 12 Ianuarie 2017

Printre numeroasele comunități sprijinite în mod direct de Sfântul Ierarh Andrei Șaguna pentru ridicarea unui locaș de închinare se numără și cea din Roșia, județul Sibiu. Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Roșia este una dintre mărturiile istorice ale activității de neîntrecut a marelui ierarh, dar și un simbol al vechii localități din această parte a Transilvaniei.

Satul Roșia din jude­țul Sibiu face parte din localitățile vechi din Podișul Hârtibaciului, o așezare aflată pe cursul superior al pârâului Zăvoi, de o frumusețe aparte și cu începuturi în epoca străveche. Comuna Roșia este aşezatǎ la est de Municipiul Sibiu, la o distanță de 17 kilometri, pe drumul județean Sibiu – Vurpăr. Se mărginește la est cu satul Țichindeal, la sud cu satele Cornățel și Cașolț, la vest cu satele Daia și Nou, iar la nord cu Vurpăr.

Descoperirile arheologice din această zonă dovedesc că pe aceste locuri a existat o așezare umană încă din epoca de piatră. Conform datelor oferite de site-ul oficial Primăriei Roșia foarte multe dintre obiectele descoperite aici, datând din această epocă, sunt expuse în Muzeul Văii Hârtibaciului. Frumusețea locurilor și climatul favorabil au determinat ca așezarea să existe și să aibă importanță și în perioada dacică, respectiv, cea romanică, obiectele descoperite aici dovedind aceasta. Istoricul Nicolae Stoicescu menționează în lucrarea „Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Transilvania” că în 1968 s-au descoperit la Roșia fragmente ceramice din epoca bronzului și din epoca Hallsttatiană, acesta fiind găsite în locul numit „Fața Nemelei”. Același autor menționează că în 1958 s-au descoperit urmele unei foste cetăți dacice pe locurile din sud-vestul satului, numite „Kramor” și „Krannerech”. Materialul ceramic descoperit aici este format din vase lucrate cu mâna, cu ornamente specifice acelei perioade, dar și fragmente din fructiere din pastă cenușie fină, lucrate la roată. S-au mai descoperit pe acele locuri și fragmente de oale și străchini din pastă roșie, cenușie și cenușie-negricioasă.

„Rufo Monte”

Monografia Parohiei Roșia menționează că cercetările şi inventarierea obiectelor descoperite au fost făcute sub îndrumările şi cu aportul profesorului Nicolae Lupu, director al Muzeului Brukenthal şi arheologul Paul Iuliu. Același document menționează că prima atestare documentară a satului datează din perioada 1120-1140 și se găsește la Muzeul Brukenthal în documente purtând denumirea de „Rufo Monte”.

Această așezare a fost distrusă pe la anul 1225 în timpul invaziilor străine. După ce așezarea a fost distrusă, locuitorii rămași în viață s-au refugiat în pădure unde şi-au construit colibe în locul numit azi ,,Dealul Nourelei”. În acest loc s-au găsit resturi de vase și alte urme de pe vremea dacilor. După colonizarea sașilor, cărora li s-au dat multe privilegii, localitatea și-a schimbat numele în Roșia săsească. De altfel, localitatea a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri: Rufo Monte, Vöröș Mart (Versantul Roșu), iar mai târziu Rothberg (Dealul Roșu).
Alte surse menționează anul 1327 ca data primei atestări documentare a localității. De asemenea, se știe că Roșia a aparținut până în 1786 de Scanul Sibiului, una dintre uni­tățile administrative a sașilor transilvăneni din organismul numit „Șapte Scaune”.

De-a lungul vremii, Roșia a fost un sat liber, ocupația de bază a locuitorilor fiind agricultura și creșterea animalelor. Site-ul amintit mai sus men­ționează importanța istorică a localității, ca de altfel a întregii zone pentru contactul între cele trei populații ale Transilvaniei: sașii, maghiarii și românii. În anii ’70 din perioada regimului communist majoritata familiilor de sași au plecat în Germania. Actualmente satul este locuit în majoritate de români.

Donația Sfântului Andrei Șaguna

Satul Roșia a rămas cunoscut în istorie și pentru viața bisericească a locuitorilor. Deși în minoritate, românii au avut dintotdeauna viață bisericească. Monografia parohială mențio­nează că, până în anul 1850, cele 50 de familii de credincioși ortodocși din Roșia nu au avut un locaș propriu de rugăciune, ci aparțineau de Parohia din Cornățel.

„În 1854, din încredințarea și cu recomandarea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului, preotul Ioan Bânda, de loc din Săsăuși, consătean cu vestiții pictori frații Grecu, a colectat din comunele din Comitatul Brașov și din Mărginimea Sibiului banii necesari pentru ridicarea unei biserici în sat”, ne-a spus parohul Sergiu Moga. La fondurile strânse din colecta publică, Sfântul Ierarh Andrei Șaguna adăuga cu mărinimie suma de 50 de florini, devenind astfel ctitor al sfântului locaș. Cons­trucția bisericii a început în 1856 și s-a finalizat în 1857, primind hramul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Locaș de cult transilvan

Fundația construcției a fost realizată din piatră, zidăria din cărămidă iar acoperișul din șarpantă de lemn și țiglă. În perioada 1955-1956 biserica a fost renovată, s-a lungit pronaosul cu doi metri și s-a zidit un turn din beton armat și cărămidă acoperit cu țiglă. Toate aceste lucrări au fost realizate sub păstorirea preotului Ioan Tudor. Lucrările s-au făcut după planul și devizul arhitectului A. Cernea din Sibiu.

Biserica este construită în stil autohton, în formă de corabie, cu un turn în fața pronaosului și are trei încăperi: pronaosul, naosul și altarul. Turnul are opt arcade semicirculare cu jaluzele din lemn de brad. La turn sunt trei geamuri înalte pentru lumină. În pronaos peste intrare se află podișorul pentru tineret, din lemn de brad, susținut de două grinzi de stejar zidite în pereții laterali. În podișor este și intrarea în turn. Pronaosul are două geamuri pentru lumină, naosul are patru geamuri, iar altarul, în formă de semicerc are trei geamuri. Iconostasul este lucrat din cărămidă. Toată biserica are tavan drept.

Locașul de cult a fost pictat în culori de apă, în perioada 1994-1995, în timpul păstoririi preotului Ioan Stancu. Lucrarea a fost realizată de zugravii bisericești Gheorghe Opriș, Nicolae Fățan și Adrian Stancu.

Lucrări de reparații

În ultimii ani s-au realizat multe lucrări la biserica din Roșia, cu toate că posibilitățile materiale ale comunității sunt reduse. Prin implicarea deosebită a parohului Sergiu Moga, a autorităților locale și a credincioșilor, locașul de cult a fost reparate la exterior și a fost înfrumusețat.

„În anul anul 2006 am fost instalat aici preot paroh. Când am intrat în curtea bisericii am zărit turnul și am văzut că locașul de cult nu mai avea cruci. Fuseseră din tablă zincată și s-au deteriorat și atunci primul meu gând a fost să așezăm cruci noi de inox pe biserică. Am avut apoi nevoie să facem un schelet nou la clopote, pentru că cel vechi era putrezit și era pericol să cadă. Am făcut un jug nou de stejar care sperăm să dureze mult timp de aici încolo. Am văzut că era nevoie mare să facem gardul în jurul cimitirului și am reușit să cumpărăm cu ajutorul credincioșilor materialele necesare pentru a împrejmui cimitirul. Am cumpărat apoi lemnăria pentru a schimba acoperișul bisericii, pentru că era curbat și exista pericolul ca apa să se infiltreze și să deterioreze pictura. Ne-am mobilizat cu toții pentru a face un acoperiș nou. A trebuit să refacem și gardul de împrejmuire a bisericii și ne-a ajutat Dumnezeu să facem acest gard. În fosta școală confesională din apropiere funcționa grădința din sat și a trebuit să oferim siguranță copiilor așa că am pus și camere de supraveghere, cu sprijinul Primăriei. În anul 2016 am găsit oameni foarte harnici care au construit noua grădiniță și ne-a ajutat Dumnezeu să ne schimbe și acope­rișul bisericii. Am reușit să reparăm și exteriorul bisericii, să facem streașina și multe alte lucrări, amintind aici și recon­diționarea lumânărarului. În urmă cu șase ani am dotat biserica cu încălzirea centrală, cu stația de amplificare și cu mobilier nou, pentru că cele vechi erau într-o stare avansată de degradare. Credincioșii și-au adus obolul lor și am dotat locașul și cu cărți de cult noi”, ne-a mai spus pr. Sergiu Moga.

Toate aceste lucrări au fost sfințite de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului cu ocazia vizitei pastorale din 16 septembrie 2016.

Activități culturale și sociale

În comunitatea parohială au loc și diferite activități cu tinerii și activități menite să sprijine persoanele aflate în situații dificile. Parohia a fost implicatǎ în activitǎţile Proiectului „Alege Şcoala” şi în mod constant, parohul Sergiu Moga organizeazǎ acţiuni sociale pentru persoanele nevoiaşe, cu ocazia marilor praznice bisericeşti.

Activitățile social-filantropice din parohia sibiană sunt susținute periodic și de Departamentul de asistență socială din cadrul Arhiepiscopiei Sibiului. Reprezentanții eparhiali au poposit adesea în localitate pentru a oferi daruri și ajutoare copiilor din familii defavorizare și nu numai. Amintim între acestea și Proiectul „Crosul bucuriei” la care au participat elevii de la școala din sat, prilej cu care au primit premii, diplome, cărți și alte daruri din partea organizatorilor.

Nu lipsesc din parohie nici activitățile culturale. În acest sens amintim participarea copiilor din parohie la faza comunalǎ a Concursului „Ziua internaţionalǎ a iei”. Amintim și faptul că locașul de cult deține și câteva manuscrise, pomelnice și inscripții vechi, mărturii ale vieții duhovnicești ale românilor din Roșia, de o valoare istorică unică.

„Ne-am străduit în toți acești ani să venim în sprijinul credincioșilor prin activitățile noastre și să împletim treburile administrative cu cele pastoral-misionare. Avem mereu în atenție tinerii și copiii din parohia noastră pentru care încercăm să organizăm diferite activități. Sperăm că astfel îi vom apropia și mai mult de Biserica străbună și de valorile noastre naționale și spirituale”, ne-a mai spus pr. Sergiu Moga.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!