Religie şi ştiinţă
Cuantificarea eului sau viaţă lăuntrică?

Cuantificarea eului sau viaţă lăuntrică?

Nu este dificil de observat faptul că, fără o anumită preocupare pentru viaţa interioară, cultivarea unei atenţii lăuntrice şi deprinderea unei anumite îngrijiri de sine sunt obişnuinţe cu anevoie de câştigat. Trăind în vârtejul lumii, semnalele ei intră cu uşurinţă în noi, ocupându-ne gândurile şi trezind în noi emoţii intense. Însă nu vom putea instaura lăuntric, cu aceeaşi uşurinţă, pacea, liniştea, limpezimea adâncului din noi. Aşa cum mulţi filosofi, dar mai ales părinţi ai spiritualităţii creştine au constatat de-a lungul istoriei, pentru acestea din urmă e nevoie de un considerabil efort al atenţiei şi voinţei, de multă disponibilitate, dar şi de o preocupare constantă pentru viaţa spirituală.

Iureşul vieţii, presiunea obligaţiilor sociale, multitudinea ştirilor şi informaţiilor, dispozitivele tehnice tot mai performante, dar şi zgomotoasa industrie a divertismentului, cu invitaţiile ei multicolore, ţin sub asediu, în fiecare zi, mintea, inima şi viaţa omului, cu diversele lor ocazii sau urgenţe. Dar postmodernitatea nu ridică doar obstacole în calea omului către sine însuşi. În ea găsim astăzi şi câteva invitaţii la supravegherea de sine în forme noi, fără precedent în întreaga istorie. Într-un mod neaşteptat, vechea purtare de grijă pentru sine tinde să revină în atenţia omului, fiind valabilă chiar şi pentru cei familiarizaţi cu noile tehnologii. Este vorba despre o anumită preocupare pentru propria viaţă, o automonitorizare bazată pe dispozitive tehnice performante, în stare să înregistreze mărunţişurile fiecărei zile şi efectele lor cumulate de-a lungul vieţii.

Viaţa personală pe cântarul digital

Practica autoexperimentării e veche, prezentă în multe arii ale cercetărilor ştiinţifice. Nu puţini au fost fizicienii, medicii sau chimiştii care, în căutarea unor dovezi care să sprijine teoriile lor, au făcut experimente folosindu-se de propriul corp. Prin aceste situaţii inedite, strădaniile savanţilor din veacurile trecute ar putea fi aşezate lângă temerarele căutări ale filosofilor stoici, dar şi în apropierea nevoinţelor zilnice ale părinţilor creştini. Şi primii, şi ceilalţi fac, cel puţin la prima vedere, un demers comun, anume acela de a pune în joc propria viaţă pentru o înţelegere temeinică a tainelor lumii. Şi unii, şi alţii au făcut din propriul trup, din sinele sau viaţa lor adevărate teritorii ale experienţei sau experimentului.

Recent însă, şi păstrând o oarecare înrudire cu aceste forme de autoexperimentare, a apărut o nouă arie de preocupări. Ea vizează auto-monitorizarea vieţii personale pentru un control mai atent al obişnuinţelor şi comportamentului. Despre ce este vorba? Unele persoane înregistrează zilnic, prin intermediul unor dispozitive biodigitale, o serie întreagă de parametri biologici, precum şi stările lor psihice, consumul de calorii şi de alcool, nivelul glicemiei, timpul alocat şi sarcina exerciţiilor fizice, peisajul emoţional sau activitatea financiară1. Pe lângă sumedenia de factori sau parametri medicali şi de sănătate, multe alte procese sau evenimente sunt ţinute sub observaţie: somnul REM, rutele efectuate cu autoturismul, visele, consumul de cofeină, numărul şi durata întâlnirilor cu alte persoane, reacţiile alergice, starea de spirit, frecvenţa stărilor de fericire, numărul de paşi efectuaţi într-o zi, amintirile ce apar în minte2. Concret, practicanţii îşi fac des analizele medicale şi înregistrează evoluţia acestor parametri şi funcţii, însă nu pentru a vizualiza pur şi simplu starea sănătăţii, ci mai ales pentru a stabili diverse legături (pe termen scurt, mediu sau lung) între obişnuinţele cotidiene şi starea de bine.

Cuantificarea eului în era conexiunilor globale

În raport cu vechile practici de monitorizare medicală, cuantificarea eului consfinţeşte o triplă noutate. În primul rând, este vorba despre diversificarea şi digitalizarea dispozitivelor de automonitorizare, tablete, smartphone-uri, laptopuri şi alte gadgeturi biodigitale specializate în măsurarea parametrilor fiziologici3. În al doilea rând, cuantificarea eului se evidenţiază prin multitudinea parametrilor şi obişnuinţelor de viaţă ce pot intra astăzi sub observaţia fină a senzorilor digitali şi posibilitatea considerabil mai mare de stocare a datelor. În fine, actualul curent este caracterizat de o circulaţie extinsă a rezultatelor, întrucât avem de-a face cu postări ale datelor de viaţă în pagini web specializate sau în reţele de socializare, ceea ce facilitează un amplu schimb de informaţii privind practicile şi rezultatele autosupravegherii. Există o multitudine de website-uri care oferă servicii de monitorizare a greutăţii, de exemplu, oferind să stimuleze voinţa celor care doresc să scadă în greutate, oferindu-le posibilitatea să parieze şi să câştige sume importante de bani dacă ating rezultatul pentru care s-au angajat.

Practicile de acest fel sunt relativ noi. Este grăitor faptul că prima conferinţă anuală de cuantificare a eului s-a desfăşurat în 2011. Bazele s-au pus în 2008, prin intermediul unui website unde erau prezentate dispozitive (auto-trackere), modalităţile lor de utilizare, dar şi alte bune practici care influenţează semnificativ starea de bine.

Autoexperimentarea - o fuziune stranie a filosofiei antice cu tehnologia

Cuantificarea sinelui sau selftrackingul reprezintă, aşadar, un curent de practici şi comportamente care strânge dovezi despre modul cum autosupravegherea obişnuinţelor, automonitorizarea vieţii de fiecare zi, prin intermediul unei aparaturi adecvate, pot conduce la o stare medicală mai bună. Înregistrarea minuţioasă a activităţilor zilnice şi analiza atentă a datelor rezultate de aici ar putea să ofere indicii importante privind menţinerea sau îmbunătăţirea stării de sănătate şi chiar a fericirii4.

Un gadget este dispozitivul biodigital destinat pentru înregistrarea duratelor de somn. Senzorul preia semnale electrice de la creier, din contracţiile musculare şi din mişcările ochilor, pentru a măsura durata somnului profund, cantitatea de lumină şi perioadele de somn REM. Datele sunt trimise prin Bluetooth la smartphone-ul utilizatorului şi prezentate zilnic, sub forma unui grafic. O astfel de monitorizare ar putea să fie utilă întrucât studiile au arătat că somnul insuficient e asociat cu un nivel mai ridicat de grăsime corporală, diabet zaharat de tip 2, atacuri de cord şi deficienţe în funcţionarea sistemului imunitar5.

Pe de o parte, fiind vorba de numeroase dispozitive care pot îmbunătăţi automonitorizarea pacienţilor, există autori care înclină să creadă că facilitarea acestor operaţii, prin investiţiile şi producţia giganţilor de telefonie şi dispozitive digitale, va contribui la conturarea unei noi paradigme de îngrijire a bolnavilor şi în politicile de prevenţie6. Ar putea fi vorba despre un alt mod de a face medicină, în care bolile nu mai sunt determinate în primă fază, cum se întâmplă acum, prin intermediul simptomelor. Cuantificarea sănătăţii ar putea oferi posibilitatea de a formula diagnostice înainte să apară simptomele, prin intermediul înregistrărilor care evidenţiază modificări ale datelor referitoare la parametrii fiziologici, ducând în final la un tratament presimptomatic, personalizat, care consideră toate aspectele vieţii, hrana, ora meselor, somnul şi celelalte obişnuinţe de fiecare zi7.

Pe de altă parte, alţi autori văd în această mişcare de automonitorizare o fuziune interesantă a filosofiei antice cu tehnologia modernă8. Cum în ultima vreme avem de-a face cu măsurători tot mai bune, pentru unii psihologi, autoexplorarea, autosupravegherea ar putea reprezenta viitorul promiţător al cercetării, în ceea ce s-ar putea numi autoexperimente9.

Statistici globale şi umanitate autoreflexivă

Lângă această preocupare nouă, de autosupraveghere şi măsurare atentă a vieţii, s-ar putea aşeza şi un alt fapt, de data aceasta prezent la scară extinsă. Este vorba despre o anumită formă de conştientizare, să-i spunem orizontală, cantitativă, prezentă la nivel global. Prin diverse metode computerizate, pe baza unor date şi analize statistice, sunt furnizate publicului larg sau specialiştilor tot mai multe informaţii minuţioase despre întreaga mişcare a lumii, cu diversele ei aspecte şi stadii de dezvoltare. După primele statistici despre mortalitate, apărute încă din secolul al XVII-lea, dezvoltarea instrumentelor precise de lectură socială şi economică a lumii a continuat cu analize tot mai elaborate, pentru diverse sectoare ale economiei, în aria financiar-bancară şi în cea de producţie, în industria petrolului, a energiei nucleare, în alte ramuri industriale sau în agricultură, abordând însă şi aspecte legate de sărăcie sau de cheltuieli militare.

În ultimele decenii, această monitorizare atentă a evoluţiilor lumii s-a extins. Sunt atent urmărite amprenta ecologică, stadiul poluării unor regiuni, speciile pe cale de dispariţie sau nivelul rezervelor de apă potabilă. Au apărut statisticile privitoare la producţiile de divertisment şi literatură, în ceea ce numim sociologia culturii, statistici în vânzările muzicale, în industria farmaceutică, în mediul academic, în producţiile ştiinţifice sau în turism.

Nu punem în discuţie aici utilitatea acestor statistici, pentru elaborarea unor măsuri legislative şi macroeconomice de care are nevoie o societate. Ceea ce dorim să subliniem însă e faptul că în abordări de acest fel se pot întrevedea şi unele detalii privind mişcările omului şi mersul lumii. Fiecare statistică, cuprinzând aspectele sociale, comportamentele, diversele activităţi ale unei populaţii numeroase, poate da seama, ca o piesă de puzzle, despre un aspect din chipul omenirii. Puse la un loc, ele oferă, cel puţin pe orizontala geografică, o radiografie, un fragment din bilanţul planetei despre starea civilizaţiei, cifre care pot sugera unele aspecte particulare ale vieţii oamenilor.

În acelaşi timp însă, cifrele acestea - culese de dispozitive tehnice rafinate, din ipostazele vieţii personale sau prin ample statistici, nu pot substitui întreg demersul conştientizării de sine al persoanei, şi cu atât mai puţin pe cel al umanităţii. Cifrele automonitorizării şi graficele statistice pot fi expresiile unor încercări care sugerează că omul şi omenirea continuă să exerseze atenţia reflexivă, prin ochiul precis al ştiinţelor, al tehnologiilor digitale şi al sociologiei. Am putea avea, în aceste cazuri, expresiile imboldului autoreflexiv specific persoanei, numai că astăzi el pare să fie încredinţat, pe de o parte, maşinii inteligente - pusă să ne urmărească mişcările, pe de altă parte, unei lecturi reci, cantitative şi calitative, oferite de statistici, care rămân mereu la suprafaţa vieţii, măsurând comportamente sociale şi economice, departe de adâncimile fiinţei omeneşti10.

Numai Dumnezeu poate strânge la un loc toate părţile sufletului

În creştinism, lucrarea interioară este orientată către despătimire, către curăţirea gândurilor şi a mişcărilor păcătoase ale afectivităţii, şi antrenează o schimbare semnificativă a raporturilor cu lumea. Aceasta pentru că lupta pentru devenire e înţeleasă ca părăsire a „omului vechi“ şi dobândire a unei vieţi înnoite, a „omului nou“. În această privinţă, e semnificativ de menţionat că, aşa cum exprimă Evagrie, lucrarea curăţitoare nu are ca finalitate sănătatea, şi nici starea de bine. Ţinta este o stare propice pentru rugăciune, care vizează aşadar intensificarea comuniunii cu Dumnezeu ca dimensiune determinantă a vieţii: „Iubirea şi evitarea mâniei sunt importante (...) fiindcă liniştesc sufletul, îl aduc într-o stare de apatheia şi fac astfel cu putinţă rugăciunea“11. Observaţii de acest fel face şi Sfântul Grigorie Sinaitul: „Apele patimilor, din care creşte marea tulbure şi amestecată care se revarsă peste sufletul ce vrea să se liniştească, nu pot fi trecute altfel decât în corabia uşoară a neagonisirii şi a înfrânării atotcuprinzătoare. Căci din neînfrânare şi din iubirea de materie izvorăsc torentele patimilor care se revarsă peste pământul inimii şi aduc în ea toată putreziciunea şi materia gândurilor, pricinuind zăpăceala minţii, tulburarea cugetării şi greutatea trupului şi descurajând, întunecând şi amorţind sufletul şi inima, şi scoţându-le din deprinderea şi simţirea lor cea după fire“12.

Autorii filocalici constată şi formulează, în texte ascetico-mistice, necesitatea supravegherii mişcării gândurilor şi inimii, şi observarea atentă a activităţilor de fiecare zi, tocmai pentru că toate experienţele vieţii se imprimă lăuntric, putând schimba dispoziţiile sufleteşti şi mişcările minţii. Este semnificativă aici afirmaţia lui Petru Damaschinul, potrivit căreia mintea „se preface după forma fiecărui lucru pe care îl primeşte şi se colorează după chipul lucrului cunoscut de ea“ (Învăţături duhovniceşti, Despre a şasea cunoştinţă). Însă peste tot în constatările lor, Părinţii creştini întrevăd rolul central pe care îl are rugăciunea şi ajutorul lui Dumnezeu în restaurarea vieţii omeneşti şi în dobândirea unei lucrări lăuntrice. Spre deosebire de proiectele de autosupraveghere a vieţii, cu expresiile lor autonome, sfinţii creştini afirmă că prin sine însuşi omul nu poate parcurge drumul despătimirii către limanul liniştii interioare: „Numai Dumnezeu poate strânge la un loc toate părţile sufletului, şi tot ceea ce putem face este să năzuim spre această lucrare a harului lui Dumnezeu rugându-ne necontenit“13.

În utilizarea dispozitivelor tehnice pentru monitorizarea vieţii, în parametri fiziologici tot mai fini, se poate întrevedea, în mod simbolic, un rest al îngrijirii de sine, reflexul unei vocaţii omeneşti de autotranscendere, în expresia cea mai adecvată a culturii senzoriale în care trăim. Utilizarea acestor dispozitive de monitorizare a vieţii, alături de toate celelalte gadgeturi care oferă posibilitatea autoînregistrării şi fotografierii (selfie), ar putea fi văzută ca o stranie oglindă artificială, folosită pentru surprinderea propriului subiect. Aceste preocupări întoarse către sine ar putea scoate la iveală un anumit deficit de autocunoaştere şi de autocontrol, o anumită înstrăinare a omului de propriul univers lăuntric, de locul de unde izvorăsc mişcări pe care el nu le cunoaşte îndeajuns de bine şi nu ştie sau nu poate să le controleze. S-ar putea ca aceasta să se petreacă tocmai pentru că exerciţiul tradiţional al ascezei, perfect adaptat persoanei, specific vieţii spirituale, prilej de exersare a voinţei şi de deprindere a autocontrolului, deopotrivă cu exerciţiul supravegherii de sine nu-i mai sunt familiare.

note

1 Jules Evans, Filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase, traducere de Dan Crăciun, Editura Publica, Bucureşti: p. 78.

2 Kelly Kevin, „Self-Tracking? You Will“. The Technium: the technium/2011/03/self-tracking-y/ (accesat 9 iulie 20 apud. Brenda K. Wiederhold, „Self-Tracking: Better Medicine, Through Pattern Recognition“, în rev. Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking 15 (5): 235-236.

3 Deloc întâmplător, unii observă că dispozitive care măsoară activitatea fizică alcătuiesc cea mai mare parte din piaţa gadgeturilor cu caracter personal (Nic Fleming, „Quantify Thyself. Tracking Your Life from Food to Mood“. New Scientist 215 (2876), 2012, sau online în http://www.newscientist.com/article/mg21528761.800-quantify-thyself-tracking your-life-from-food-to-mood.html).

4 Brenda K. Wiederhold, op. cit., 235.

5 Nic Fleming, op. cit.

6 Brenda K. Wiederhold, op. cit., 235.

7 Nic Fleming, op. cit..

8 Jules Evans, op. cit., 78.

9 Chestiuni de acest fel sunt constatate de Harrell (2011).

10 Un website specializat în acest gen de evaluare este www.worldometers.info. Găsim aici date despre diverse aspecte ale vieţii, modul cum acestea evoluează în timp la nivel global. Gradul de extindere a suprafeţei defrişate, numărul de naşteri şi de decese în fiecare secundă, oră şi zi, cheltuieli pentru educaţie şi sănătate, numărul utilizatorilor de internet, nivelul emisiei de carbon, persoane decedate din cauza inaniţie, numărul zilelor rămase până la epuizarea rezervelor de gaz sau de cărbune, sume cheltuite pentru droguri sau numărul persoanelor infestate cu HIV.

11 Andrew Louth, Originile tradiţiei mistice creştine. De la Platon la Dionisie Areopagitul, traducere de Elisabeta Voichiţa Sita, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 147.

12 Sf. Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare după acrostih, al căror acrostih este acesta: Cuvinte felurite despre porunci, dogme, ameninţări şi făgăduinţe, ba şi despre gânduri, patimi şi virtuţi; apoi despre liniştire şi rugăciune. în Filocalia sfintelor nevointe ale desăvârşirii VII, traducere de pr. Dumitru Stăniloae, Bucureşti: Editura Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 105.

13 Andrew Louth, op. cit., p. 159.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!