Datoria de a învăța din lecțiile istoriei

Datoria de a învăța din lecțiile istoriei

Moni Stănilă, 12 Martie 2018

Este dreptul românilor ca la 100 de ani de la Marea Unire să sărbătorească prin diferite evenimente, să își amintească istoria, să încerce să învețe din lecțiile ei, afirmă Daniel Ioniță, ambasadorul României în Republica Moldova. Astfel de gesturi nu ar trebui să impieteze relațiile foarte bune dintre România și Republica Moldova, care vizează domenii ample de colaborare și care se bazează pe susținerea fără echivoc a parcursului european al Republicii Moldova, este de părere diplomatul. Această relație specială este influențată de unitatea de limbă, de istorie, de tradiții și de credință, „unitate pe care nici una din­tre părți nu o poate nega”.

Aș începe acest interviu cu întrebarea cum a fost drumul din Norvegia în Republica Moldova?

Cu un intermezzo de un an și jumătate la București, perioadă în care am fost secretar de stat pentru Afaceri Strategice. Am avut în portofoliu atât politicile de securitate, cât și pe cele privitoare la drepturile omului, răspunzând de spații geografice ample, de la America de Nord și Canada până la Republica Moldova, Ucraina, Rusia și tot spațiul CSI.

Când ați ajuns în Republica Moldova, cunoșteați situația de aici?

Să spunem că am avut o idee despre ceea ce urma să cunosc printr-o experiență nemijlocită, pentru că oricât de mult te-ai informa, într-un fel se văd reali­tățile din Republica Moldova de la București și cu totul altfel din Republica Moldova trăind la Chișinău.

Este România unul dintre cei mai importanți parteneri pentru Republica Mol­dova?

Putem spune, și nu cred că greșesc, că este cel mai important partener pentru Republica Moldova. Cifrele vorbesc de la sine, suntem cel mai important partener comercial al Republicii Moldova. Schimburile comerciale au depășit, anul trecut, frumoasa sumă de 1,7 miliarde de dolari americani, din ambele direcții. Pe de altă parte, suntem unul dintre principalii susținători ai parcursului european al Republicii Moldova. România a fost, este și va fi în continuare un avocat care n-are nici un fel de emoție să susțină cauza Republicii Moldova în diverse forumuri internaționale în contextul parcursului său european. Avem o serie lungă de proiecte, pe care le-am susținut împreună în beneficiul Republicii Moldova.

Credeți că Republica Moldova va (mai) reuși să se integreze în Uniunea Europeană?

Eu cred că da, altfel toată munca mea ar fi lipsită de con­ținut. Cred sincer în acest obiectiv, în faptul că acest parcurs european este necesar Republicii Moldova. Drumul în sine te apropie foarte mult de un obiectiv, iar parcurgerea lui te face în esență mai bun. Atât în privința modului în care funcționează instituțiile, în ceea ce privește consolidarea ca­pacităților pentru a face față provocărilor externe și interne, cât și sub aspectul încrederii pe care cetățenii o au în statul de drept, dar și al modului în care funcțio­nează democrația în sensul respectului pe care statul îl acordă cetățenilor săi. Toate acestea sunt importante pe drumul parcurs de Republica Moldova spre Uniunea Europeană. România știe cât de importantă a fost parcurgerea acestui drum și faptul că la capătul acestuia se găsește o mai bună securitate și o stare de prosperitate, calități în continuă îmbună­tățire în Uniunea Europeană.

Sprijinul României este influențat și de faptul că avem o cultură comună?

Evident, relația noastră specială de partener strategic pentru parcursul european al Republicii Moldova, ca să folosesc termenul corect al definiției parteneriatului nostru strategic, se bazează pe unitatea de limbă, de istorie, de tradiții, de credință. O unitate pe care nici una dintre părți nu o poate nega.

Și totuși se mai întâmplă să fie negată.

Rătăciți sunt peste tot.

Anul Centenar al Marii Uniri vine cu o serie de evenimente, semnarea unor declarații simbolice de Uni­re de către autoritățile mai multor localități, toate aces­­tea cu o puternică încărcătură emoțională. Cre­deți că pot apărea situații negative în urma acestor manifestări?

Aici sunt două aspecte ce merită discutate. Pe de o parte este dreptul românilor ca la 100 de ani de la Marea Unire să sărbătorească prin diferite evenimente, să se bucure. Este dreptul oamenilor să își amintească istoria, să încerce să învețe din lecțiile ei, e dreptul lor să vadă și să înțeleagă ce s-a întâmplat cu poporul lor în cei 100 de ani, cu alte cuvinte să vedem cine suntem, ce am devenit și încotro ne îndreptăm. Evident că acest drept al românilor poate să rezoneze în anumite tonalități și în afara gra­nițelor României. Momentul istoric, momentul astral, cum se face referire la anul 1918, nu a fost posibil fără sprijinul partenerilor internaționali și nici fără a putea beneficia, înțelept aș spune eu, de anumite conjuncturi istorice. Este totodată datoria noastră să încercăm să învățăm din lecțiile istoriei și cu cât aflăm mai multe cu atât, cred eu, vom deveni mai înțe­lepți. Cred că acesta este principalul motiv pentru care la nivelul Guvernului României este în lucru un program al marcării Anului Centenar, program care automat se aplică într-o anumită măsură tuturor instituțiilor din România.

În același timp însă, nu poți să te gândești la momentul astral al Marii Uniri fără să te duci puțin și în provinciile istorice și nu poți să uiți de faptul că la 27 martie 1918 Basarabia a decis, în mod suveran, printr-o hotărâre a Sfatului Țării, organismul suprem de atunci, prin voință populară amplă, să se unească cu Patria-Mamă, România, de la care fusese smulsă în 1812. Deci este un moment, aș spune, în care toți ar trebui să ne uităm cu atenție în istorie, să verificăm cu atenție mai multe izvoare ca să înțelegem exact ce s-a întâmplat atunci. Doar așa vom înțe­lege cine suntem noi cu adevărat. De ce spun acest lucru, pentru că am văzut diverse relatări așa-zis istorice care încearcă să mistifice evenimentul de atunci. Este o propagandă (motivele sunt cunoscute) care a fost rostogolită decenii de-a rândul, care a avut și are în continuare efecte negative, inclusiv în mintea unor oameni aparent educați, în conștiințele unor oameni care, cel puțin teoretic, ar trebui să aibă acces și la alte izvoare. De aceea, cred că momentul Centenarului este important și pe malul acesta al Prutului.

A doua parte a întrebării vizează aceste gesturi simbolice și mă bucur mult că ați folosit terminologia pe care și eu o folosesc, pentru că sunt cu adevărat simbolice, nu au o însemnătate juridică, potrivit dreptului interna­țional. Eu cred că, în primul rând, trebuie să vedem în aceste declarații simbolice faptul că oamenilor respectivi nu le mai este frică în a afirma cine sunt ei. Nu cred, însă, că aceste gesturi ar trebui să impieteze asupra dinamicii relațiilor foarte bune dintre România și Republica Moldova, care vizează domenii ample de colaborare și care se bazează pe susținerea fără echivoc a parcursului european al Republicii Moldova. Nu o dată România a spus că susține unirea cu Republica Moldova în cadrul Uniunii Europene. Și acest obiectiv ni-l propunem prin tot ceea ce facem noi la nivel oficial, la nivelul multiplelor cooperări sectoriale, existente între diverse entități din România și folosesc în mod voit acest termen aparent vag, pentru că avem o cooperare excelentă la nivelul ministerelor. Au început, totodată, să prolifereze și cooperările la nivel local, prin înfrățirea dintre localități, prin diverse proiecte ale unor organi­zații nonguvernamentale, prin­tr-o cooperare foarte bună între unitățile școlare și așa mai departe.

Ce personalitate implicată în evenimentele din 27 martie 1918 v-ar fi plăcut să o întâlniți?

Din păcate istoria nu se scrie cu dacă. Sigur, putem avea nostalgii, însă cred că cei care au făcut Unirea au fost oameni care și-au depășit timpurile în care au trăit, au fost oameni de viziune, cu mult curaj, oameni care au înțeles să își asume niște responsabilități istorice și care au reușit să își convingă semenii referitor la justețea acelui moment.


Galerie foto:

Lasa un comentariu
Articole asemanatoare
Momentan nu exista articole asemanatoare!

Arhivă ediții

Contactează-ne!