De Sfântul Ilie la Câmpulung Muscel

Târgul de Sfântul Ilie e un obicei cu tradiţii seculare în oraşul Câmpulung Muscel. Interesant este că amploarea acestui eveniment a făcut ca oraşul să-l aibă ca patron pe proorocul care s-a înălţat la cer în căruţă de foc, astfel încât hramul Bisericii „Sfântul Ilie“ din localitate să se suprapună cu sărbătorirea Zilelor oraşului. Concerte de muzică populară, lansări de carte şi alte manifestări culturale îi aşteaptă pe musceleni la acest sfârşit de săptămână, şi nu numai pe ei, ci pe toţi cei care au drum sau poposesc prin capitala de altădată a Munteniei.

Comercianţi sosiţi din toate colţurile ţării au venit de la începutul acestei săptămâni în urbea argeşeană şi expun, timp de câteva zile, produsele lor. Vase de lut făcute la Hurezu, blănuri şi căciuli de astrahan de la oile din Bistriţa Năsăud, încălţăminte, ii şi alte articole aparţinând portului popular cu specific local te îmbie să le cercetezi şi să nu pleci cu mâna goală de la târgul deschis lângă piaţa oraşului.

Bine-cunoscuta realizatoare a emisiunii „Tezaur folcloric“, Marioara Murărescu, originară din Câmpulung, fiică de preot, are grijă ca în fiecare an cei mai buni cântăreţi de muzică populară să se întâlnească în oraşul unde ea s-a născut, bucurând cu cântecele lor asistenţa numeroasă. Gavril Prunoiu, profesor şi cunoscut interpret popular, împreună cu formaţia sa, „Doruri muscelene“, este prezent de asemenea în programul manifestărilor folclorice din oraş.

Privind în urmă, îţi dai seama că istoria târgului este una impresionantă. Cu sute de ani în urmă, el se desfăşura în apropierea Muntelui Sfântul Ilie, care se află în masivul Leaota, la est de localitatea Dragoslavele, către artera de legătură dintre versanţii sudic şi nordic ai Carpaţilor. Cu începere din secolul al XV-lea, târgul care avea nu doar o latură pur comercială, ci şi una de întâlnire şi comunicare dintre oameni, s-a mutat în oraş, funcţionând până la 1647 în jurul Bisericii „Sfântul Ilie“, dată la care domnitorul Matei Basarab îl mută lângă Mănăstirea Negru Vodă.

Sfântul mustrător al celor ce se depărtează de la dreapta credinţă

Părintele Gheorghe Scarlat, parohul Bisericii „Sfântul Ilie“, venit aici acum 20 de ani de la o parohie de ţară, de la Măţău, la 10 km de Câmpulung, unde este cel mai înalt deal din România (1.017 metri), este un om parcă coborât din icoană. Blând şi primitor, ne vorbeşte despre atmosfera de sărbătoare cu care biserica îşi pregăteşte hramul. „Participarea la Sfânta Liturghie astăzi, de ziua patronului bisericii noastre şi a oraşului, deschide şirul evenimentelor care se petrec în aceste zile pe meleagurile câmpulungene. Cu mic, cu mare, alături de primar, credincioşii merg la biserică şi aduc mulţumire lui Dumnezeu şi Sfântului Ilie pentru tot ce au primit în viaţă. E deja un obicei ca la hramul uneia din bisericile oraşului să participe şi credincioşii de la alte parohii. Astfel, de sărbătoarea Sfintei Mari Muceniţe Marina, care a avut loc în urmă cu câteva zile, noi am fost oaspeţii bisericii cu hramul acesteia. Astăzi suntem gazde pentru oricine vine să se roage împreună cu noi la noi acasă. Parohia noastră este una veche, se vede că partea aceasta a oraşului este alcătuită din case, construite înainte de apariţia locuinţelor mai noi din localitate, a blocurilor din perioada comunistă. Oamenii de aici ţin credinţa lor şi sunt ataşaţi de biserica noastră. Sfântul Ilie este pentru toţi o pildă şi un ajutor puternic înaintea lui Dumnezeu. Dintre toţi sfinţii, Proorocul Ilie este singurul care nu a trecut prin moarte trupească şi, de acolo de unde se află, el ne ajută. Puterea arătată de sfânt cât a fost pe pământ ne îndeamnă să ne rugăm lui. Ştim că acest prooroc este asemenea lui Dumnezeu, şi cu bunătate, dar şi cu dreptate. De aceea credincioşii au faţă de sfânt şi apropiere, dar şi o oarecare teamă de dreptatea lui, de râvna lui pentru legea lui Dumnezeu şi credinţă. Astfel, ei caută să nu se abată de la credinţă, ştiind că Sfântul Ilie este mustrător pentru cei ce se depărtează de dreapta vieţuire“, povesteşte parohul Bisericii „Sfântul Ilie“.

Notorietatea bisericii rezidă în lucrarea preotului şi a comunităţii

Deşi ca dimensiuni lăcaşul închinat proorocului de pe Carmel nu este unul mare, activităţile pe care părintele Gheorghe le desfăşoară de 20 de ani aici, sprijinit de comunitatea căreia îi slujeşte, dau mărturie că duhul şi râvna Sfântului Ilie sunt vii în sufletele credincioşilor păstoriţi de el. „Există pe lângă biserică o cantină pe care împreună cu o parohie vecină, cea cu hramul Sfânta Mare Muceniţă Marina, alături de Mănăstirea Negru Vodă şi primărie,  ne străduim să o menţinem pentru a fi sprijin oamenilor săraci. Programul catehetic săptămânal include întâlniri cu tinerii în fiecare joi seară, iar vineri dimineaţa avem slujba Sfântului Maslu, iar seara Vecernie şi Acatist, după care urmează cateheza. De aici, din parohie, se organizau înainte plecările la Taizé, Franţa, care se făceau de două ori pe an, în vacanţele de vară şi de iarnă. Aşa că la întruniri participau în număr mare mulţi tineri. Deşi proiectul Taizé nu mai este astăzi de mare actualitate, întâlnirile cu tinerii de joi seara au rămas. Aici discutăm şi lămurim anumite aspecte ale învăţăturii de credinţă, identificăm şi stabilim modul în care pot fi ajutaţi cei nevoiaşi“, ne spune părintele paroh.

Pentru Leonard Prunoiu, născut în Câmpulung, profesor de religie astăzi, Biserica „Sfântul Ilie“ are o însemnătate deosebită. „Acest lăcaş reprezintă foarte mult pentru mine. Este locul unde mi-am descoperit soţia, pe Maria. Deşi lucrez în Bucureşti, revin cu mult drag la Câmpulung în fiecare vacanţă. Biserica «Sfântul Ilie» rămâne un puternic centru spiritual prin catehezele rostite de părintele Scarlat. Deşi o biserică mică, modestă, forţa ei este dată de slujitorul de la altarul acesteia. Alături de alte monumente de arhitectură bisericească din oraş, „Negru Vodă“ şi „Sfânta Marina“, Biserica „Sfântul Ilie“ are o notorietate aparte, dar ea nu rezidă doar în istoria zidurilor, ci şi în lucrarea preotului de aici şi a comunităţii unite din jurul lui.

„Vin pentru că aici îl găsesc pe Dumnezeu“

Una din enoriaşele bisericii, profesoara Lucia Pelcea, aflată acum la pensie, îşi aduce aminte de vremurile dinainte de 1989 şi de schimbările petrecute odată cu venirea în 1993 a părintelui Gheorghe la această parohie. Evocarea amintirilor legate de biserică este una emoţionantă. „Mergeam la Sfântul Ilie în copilărie împreună cu părinţii mei. Era slujitor părintele Bucur Strafalogea. Apoi am plecat din oraş, m-am dus la facultate şi am rărit-o cu mersul la biserică. A fost un vid spiritual pentru mine acea perioadă. Dar în 1980 s-a întâmplat un mare necaz în familia mea. Mi-a murit mama. De atunci am mers să-i fac pomeniri mamei. Din 1993 nu lipsesc de la slujbele din duminici şi sărbători săvârşite de părintele Scarlat. Vin pentru că aici îl găsesc pe Dumnezeu, aici mă simt bine, aici mă încarc cu har. La două lucruri am ţinut în viaţa mea, la biserică şi la şcoală. Deşi în anii 1980 am avut parte de ceva foarte greu de îndurat. Am mers împreună cu o colegă de la şcoală la biserică, la deniile din Săptămâna Mare şi, observate acolo, ni s-a pus în vedere de activiştii Comitetului Orăşenesc de partid, Secţia învăţământ, să facem o alegere, ori cu biserica, ori cu şcoala. Cu alte cuvinte, dacă continuăm să mai frecventăm biserica, vom fi date afară. Şi a trebuit să renunţăm la biserică. Dar, slavă Domnului, au trecut acele vremuri şi acum ne bucurăm că putem fi din nou prezente în casa lui Dumnezeu, cât ne va mai permite sănătatea. Cât priveşte evlavia noastră pentru Sfântul Ilie, vă pot spune că pe soţul meu îl cheamă Ilie. De aceea, în rugăciunile mele adresate sfinţilor, după Maica Domnului, Sfinţii Apostoli, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ilie este cel mai des pomenit. Pentru hram fiecare încercăm să facem ce putem, dar părintele este cel care coordonează totul“, spune doamna Pelcea.

Istoria primei capitale a Ţării Româneşti