Despre proprietăţile terapeutice ale florilor de tei

Principalele proprietăţi terapeutice ce ridică valoarea medicinală a florilor de tei sunt: neurosedative, somnifere, întăritoare, emoliente, expectorante, sudorifice, uşor diuretice, febrifuge, decongestive, spasmolitice, hipotensive, hipnotice şi calmante pentru dureri (inclusiv reumatice).

Gama largă a acţiunilor specifice cuprinde domenii foarte diversificate, ceea ce face ca florile de tei să fie nelipsite din fiecare casă, pentru a fi utilizate atunci când survine o cât de mică dereglare în starea de sănătate a membrilor familiei, de la copii până la bunici.

În primul rând, ceaiul din flori de tei este deosebit de eficient atunci când apar afecţiunile pulmonare, respectiv stările gripale, guturai, tuse cronică şi convulsivă (datorită efectului antispastic), răceli, bronşite, astm bronşic, dureri de piept, catar pulmonar, cu efect în eliminarea secreţiilor bronşice (datorită mucilagiilor). În stările gripale, efectele se datorează producerii unei transpiraţii abundente şi scăderii temperaturii corpului. Se prepară o infuzie din două linguriţe flori uscate la 200 ml apă clocotită, eventual în amestec cu flori de soc. După infuzare în vas acoperit, timp de 15-20 de minute, se consumă zilnic câte 2-3 ceaiuri călduţe şi îndulcite, de preferat cu miere de albine.

Urmează efecte remarcabile în afecţiunile sistemului nervos, cu stări de nervozitate, tensiune psihică, isterie, convulsii, oboseală, emotivitate, depresie psihică cu anxietate, surmenaj intelectual, agitaţie nocturnă, insomnii, ameţeli, migrene, dureri de cap şi dureri musculare, până la alergii, prurit, epilepsie şi boala Parkinson. Se consumă două-trei ceaiuri pe zi, ultimul fiind luat seara, când are efecte liniştitoare şi somnifere prin acţiunea sedativă asupra centrilor nervoşi superiori, mai ales la copii şi femei.

Mămicile au constatat că, la copiii agresivi, nervoşi şi bolnavi de insomnie, cel mai bun remediu constă dintr-o baie caldă, la 35-370C, făcută timp de 15-20 de minute, în care se toarnă 3 litri de infuzie cu 500 g flori uscate de tei. Baia se poate refolosi după încălzire.

Pentru persoanele cu insomnii şi hiperexcitabilitate nervoasă se aduc în dormitor câteva ramuri înflorite de tei sau se umple perna cu flori de tei, asigurându-se un somn liniştit şi odihnitor. Înainte de culcare este indicat să se ia o lingură cu macerat din flori de tei în miere de albine, care ajută la echilibrarea stării nervoase astfel încât, în ziua următoare, se va asigura o dozare conştientă a eforturilor fizice şi intelectuale.

Ceaiul de tei, nelipsit din tratamentul cardiacilor

Ceaiul de tei este nelipsit din tratamentul bolilor cardiovasculare, mai ales în hipertensiunea arterială, palpitaţii şi extrasistole; prin efectul de fluidizare a sângelui acţionează benefic în ateroscleroza coronariană şi în circulaţia periferică (flebite, tromboze, embolii).

În afecţiunile digestive, infuzia din flori de tei, băută după mese, este foarte utilă în afecţiuni hepatobiliare, colecistite, dischinezie biliară, uşurarea digestiei (mai ales la persoanele nervoase), greţuri, tonifierea stomacului, colici abdominali, crampe stomacale, constipaţii, intoxicaţii şi hemoroizi. Efectele sunt sporite folosind amestecul de tei, muşeţel şi mentă. Dacă apar simptome de colon iritat se recomandă ca în cursul zilei să se bea, în locul apei potabile, un decoct concentrat din flori de tei, care se fierbe 5 minute şi se infuzează acoperit 20-30 de minute.

În bolile de rinichi, litiază renală, infecţii renale, cistite cronice, precum şi în reumatism şi gută, ceaiul de tei este eficient datorită acţiunii diuretice.

Sub formă de gargară sau inhalaţii zilnice cu infuzii concentrate şi neîndulcite din flori de tei (4 linguri flori uscate la 200 ml apă clocotită, adăugând ˝ linguriţă de bicarbonat de sodiu) se utilizează cu succes în stomatite, amigdalite, esofagite, faringite şi laringite.

Frunzele proaspete de tei, aplicate pe răni sau ulceraţii la picioare, contribuie la grăbirea cicatrizării.

Tinctura din flori de tei stimulează creşterea părului

În cosmetică, produsele terapeutice preparate cu flori de tei (infuzie din 4 linguri flori uscate la 250 ml apă fiartă) sunt utilizate sub formă de inhalaţii cu vapori calzi, urmate de comprese ţinute timp de 10-15 minute pe ten sau pe ochi, pentru combaterea ridurilor feţei şi a cearcănelor la ochi, vindecând totodată plăgile, coşurile, pecinginele şi petele de pe faţă.

În vederea stimulării creşterii părului se prepară o tinctură din 10 g flori uscate şi 100 ml alcool 700; se macerează timp de 10 zile cu agitare frecventă, se strecoară şi se foloseşte prin frecarea pielii la rădăcina părului.

La persoanele sănătoase, florile de tei argintiu sunt preferate ca aliment, preparând un "ceai de confort" aromat, cu savoare distinctă, gust plăcut şi virtuţi calmante, înlocuind, parţial, atât ceaiul chinezesc cât şi alte produse aromatice de import. Se prepară sub formă de infuzie din două linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 5-10 minute, se strecoară şi se îndulceşte după gust, cu miere de albine sau zahăr şi se adaugă o felie de lămâie.

Alte utilizări

- frunzele uscate de tei sunt bogate în proteine şi pot constitui un supliment alimentar uşor de procurat. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, perioada de foamete din Franţa a fost ameliorată consumând făină verde din frunze uscate de tei, măcinate şi cernute, care se amestecă cu făină de orz (din 300 g frunze de tei se obţin 100 g făină, care conţine 28% proteine şi 2,5% clorofilă);

- alburnul (lemnul moale dintre scoarţă şi măduvă) are proprietăţi antispastice, coleretice, diuretice şi vasodilatatoare la nivelul arterelor coronariene. Se utilizează ca drenor hepatobiliar şi urinar. Stimulează secreţia vezicii biliare şi eliminarea bilei, dizolvă calculii biliari şi renali, dizolvă excesul de acid uric, combate hepatita cronică, hipertensiunea arterială şi previne tulburările coronariene. Are rol esenţial în celulită, reumatism, lumbago, artrită, gută şi albunurie. Se prepară un decoct din 40 g alburn la un litru apă; se fierbe până scade Ľ de litru şi se consumă zilnic, cald sau rece, înainte de mese, în cure de 15-20 de zile, repetate de 2-4 ori pe an;

- seva obţinută prin înţeparea scoarţei, în lunile de primăvară, are efecte depurative prin curăţirea sângelui întoxicat alimentar. Se consumă intern câte trei linguri pe zi (la un pahar de apă) sau se prepară o loţiune cu efecte stimulatoare în creşterea părului;

- cărbunele din lemn de tei, ars şi măcinat, este un mijloc excelent pentru întreţinerea dinţilor (în amestec cu pulbere de salvie). Un amestec cu cărbune, ceai de salvie şi roiniţă favorizează somnul şi evită transpiraţiile nocturne.