Dicţionar liturgic

06 Mai 2009

- Felonul (sfita) este un veşmânt liturgic îmbrăcat de episcop şi de preot deasupra celorlalte veşminte. Cuvântul românesc vine de la denumirea grecească , genitiv (phailonęs), elenizare a cuvântului latinesc «pallium» â „manta“. Acelaşi cuvânt a dat, în greaca modernă, . El este o manta circulară, cu o gaură în mijloc pentru cap, partea din faţă fiind scurtată, şi care se leagă cu două şnururi în jurul pieptului.

Acest veşmânt aminteşte de mantaua purtată de Mântuitorul Hristos. Cromatica felonului este diferită, în funcţie de sărbătoare. La început culoarea era albă, pentru a simboliza slava şi lumina lui Hristos Cel înviat. Cu timpul, cromatica a fost stabilită în concordanţă cu sărbătoarea prăznuită. Astfel, la Înviere se poartă veşminte luminoase pentru a aminti de lumina pascală şi de cei doi îngeri ale căror veşminte erau albe ca zăpada; în timpul posturilor, veşminte de culoare întunecată - pentru a semnifica asceza şi mortificarea interioară; la mucenici se poartă roşu pentru a semnifica sângele vărsat pentru mărturisirea lui Hristos, iar la sărbătorile Maicii Domnului şi ale cuvioşilor se poartă verde pentru a aminti de fecioria şi frăgezimea spirituală a acestora etc.

Rugăciunea de la îmbrăcarea felonului arată demnitatea preotului de a fi îmbrăcat îmtru dreptate ca şi cu o manta: „Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi credincioşii Tăi cu bucurie se vor bucura, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor“ (Liturghier). (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!