Dicţionar liturgic

29 Aprilie 2009

- Utrenia (de la slv. utro = dimineaţă, trad. din gr. - o ortros = auroră, zorii zilei) este una dintre Laudele bisericeşti, slujba de dimineaţă.

În vechime şi azi, în unele mănăstiri, slujba Utreniei începea înainte de răsăritul soarelui. Astăzi, această Utrenie nocturnă se săvârşeşte în toate bisericile numai în noaptea de Paşti (în unele locuri şi în noaptea de Crăciun), după miezul nopţii; în celelalte zile, Utrenia se slujeşte dimineaţa.

În mănăstiri şi chiar în bisericile de enorie şi în catedrale, în ajunul duminicilor, al sărbătorilor împărăteşti şi al sfinţilor cu priveghere, Utrenia se săvârşeşte de cu seară, în continuarea Vecerniei şi a Litiei, şi atunci poartă numele de Priveghere (slujbă de noapte).

Utrenia este o slujbă de mulţumire către Dumnezeu, pentru odihna nopţii care a trecut şi pentru ziua ce vine.

Din punct de vedere istorico-simbolic, ne aminteşte de patimile îndurate de Mântuitorul, de la miezul nopţii până la ziuă, din noaptea când a fost prins şi dus la judecată, de la Ana la Caiafa, când a fost lovit, scuipat şi batjocorit. Utrenia aminteşte şi de Naşterea şi Învierea Domnului, evenimente care s-au întâmplat în ultima parte a nopţii (spre zori). Ea vorbeşte despre zorii istoriei, adică de venirea în trup a lui Hristos - „Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat Lumina“. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!