Doliu în poezia românească

Oana Rusu, 19 Ianuarie 2009

România şi Republica Moldova plâng moartea poetului Grigore Vieru, unul dintre marii patrioţi care au luptat pentru libertatea de a trăi în „limba lui Eminescu“. Grigore Vieru a murit în noaptea de sâmbătă spre duminică, în jurul orei 01:20, după ce a fost grav rănit într-un accident rutier, în timp ce se întorcea de la o manifestare consacrată zilei de naştere a poetului Mihai Eminescu, desfăşurată la Cahul. Poetul va fi înmormântat astăzi, la Chişinău.

Printr-un decret prezidenţial, şeful statului moldovenesc, Vladimir Voronin, a declarat ziua funeraliilor, 20 ianuarie, zi de doliu naţional; în toate localităţile drapelele de stat sunt arborate în bernă, iar la ora 10:00 se va ţine un moment de reculegere. În instituţiile de învăţământ este dedicată o oră specială memoriei lui Vieru. Funeraliile lui Grigore Vieru vor avea loc în municipiul Chişinău, la cimitirul central din strada Armenească, azi, începând cu ora 09:00. Poetul Grigore Vieru a murit în noaptea de sâmbătă spre duminică, în jurul orei 01:20, după ce a fost grav rănit într-un accident rutier.

„Un spirit mesianic“

Preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, a spus că dispariţia marelui poet Grigore Vieru este o pierdere pe care o va resimţi cultura românească de dincolo şi de dincoace de Prut, conform Agerpres. „Grigore Vieru este membru de onoare al Academiei Române. Este poetul, probabil, cel mai proeminent din ultimii ani, din Republica Moldova - un iubitor al limbii române şi un promotor al limbii române în teritoriul de dincolo de Carpaţi. Plecarea lui reprezintă o pierdere nu numai pentru literatura română din Moldova, ci pentru literatura românească, în general“, a spus Ionel Haiduc.

Criticul literar Alex Ştefănescu a spus că Grigore Vieru ar fi meritat un Premiu Nobel pentru poeziile sale dedicate mamei. „Nimeni în lume nu a scris poeme atât de emoţionante despre mamă“, a declarat Alex Ştefănescu.

Adrian Iorgulescu, fost ministru al Culturii, a spus că moartea poetului Grigore Vieru este o mare pierdere pentru cultura românească, menţionând şi că scriitorul a fost un susţinător al relaţiilor strânse între Republica Moldova şi România: „Poate că nimeni, după 1989, nu a făcut la fel de multe pentru această relaţie ca Grigore Vieru. Grigore Vieru e un mare poet şi va rămâne în galeria marilor poeţi români“, a mai spus Iorgulescu, conform Mediafax.

Academicianul Răzvan Theodorescu consideră că moartea poetului înseamnă pierderea uneia dintre conştiinţele româneşti autentice: „Am rămas impresionat de fervoarea cu care el slujea limba română şi poporul român“.

Eugen Simion, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură din cadrul Academiei Române, crede că Grigore Vieru a fost „un spirit mesianic“: „Grigore Vieru este perceput de către cei care vor să judece obiectiv nu numai ca un poet esenţial pentru literatura română din Basarabia, ci şi ca un simbol al luptei naţionale din Basarabia postbelică. (...) Era un om fragil, delicat, de o mare sensibilitate, cuviincios, aşa cum sunt cuviincioşi ţăranii români“, a spus Simion. „Avea un spirit tare. A fost un spirit mesianic, prieten cu Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. A visat de la începutul până la sfârşitul vieţii sale ca românii să trăiască toţi la un loc“, a mai spus Eugen Simion.

„Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei“

Moartea lui Grigore Vieru reprezintă o pierdere enormă pentru întreg neamul românesc, apreciază prietenii şi colegii săi, scriitori din Republica Moldova, conform Agerpres. Grigore Vieru a avut importanţa unui poet naţional în perioada de renaştere naţională, a avut conştiinţa unităţii spaţiului cultural românesc, pe care a încercat şi i-a reuşit, în bună parte, să o impună şi tuturor generaţiilor, a spus preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (USM), Mihai Cimpoi.

Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei, este de părere un alt coleg şi prieten al poetului, scriitorul Nicolae Dabija, conform Agerpres. Abecedarul său a fost primul abecedar naţional, pentru că pentru prima dată, atunci, în anii â70, se vorbea despre Eminescu. „Este o mare pierdere pentru noi toţi. Abia mai târziu vom înţelege ce a însemnat Grigore Vieru pentru România, nemaivorbind de Basarabia şi destinul ei românesc. Sigur că Vieru îşi va găsi locul său în patrimoniul naţional, dar îmi pare foarte rău că nu a fost apreciat la justa sa valoare în timpul vieţii“, a mai spus Nicolae Dabija, conform Agerpres.

Acasă

Toamnă târzie

la noi, la Lipcani,

rece ca sfecla de zahăr.

Mă trezesc dimineaţa

cu toate lăicerele casei pe mine,

ostenit de greul lor colorat.

„Mă temeam să nu-ţi fie frig“,

zice mama.

Vin rudele să mă vadă,

vorbesc în şoaptă afară

ca la priveghi,

să nu-mi tulbure somnul

şi ţistuiesc pe cei mici

să fie cuminţi.

Mă aplec să le sărut mâna,

ele şi-o smulg îndărăt:

„Nu trebuie...“,

ruşinându-se de pământul

de sub unghii şi din

crăpăturile palmelor.

O, neamule, tu,

adunat grămăjoară,

ai putea să încapi

într-o singură icoană.

În 1970 publică „Abecedarul“

Poetul Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta de pe malul stâng al Prutului, fostul judeţ Hotin. A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma“. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă“ din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În 1970, editura Lumina publică „Abecedarul“, semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii „Trei iezi“. La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul „Curcubeul“, în care s-a găsit „ascuns“ tricolorul românesc. În 1973, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, Vieru vizitează pentru prima dată România. În 1978, prin apariţia la editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului „Steaua de vineri“, cu un cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu, se rupe tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii „Maria Mirabela“, al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen.

În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace. În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.

„Trebuie să apărăm Biserica naţională, limba şi istoria românilor. Nu putem zbura peste Prut fără aceste aripi esenţiale“

Poetul Grigore Vieru s-a născut într-un sat de pe malul Prutului. Avea doar 7 ani când Basarabia a fost luată de ruşi, când sârma ghimpată a fost trasă chiar în grădina sa, potrivit unuia dintre ultimele sale interviuri acordate agenţiei Agerpres. A scris versuri despre moarte, chiar despre propria-i moarte, pentru a demonstra că nu se teme de ea.

Anul trecut, după o intervenţie chirurgicală la Bucureşti, poetul Grigore Vieru a spus că medicii l-au asigurat că se va simţi mai bine. Poetul a continuat să scrie: „Nici pe patul de suferinţă de la Spitalul din Fundeni nu am întrerupt scrisul. Pentru prima oară, poate, am luat în serios moartea şi am căutat să dialoghez cu ea. Pe un ton destul de senin. Gândurile însă mi s-au îndreptat mai mult spre Dumnezeu. În acelaşi spital mi-a răsărit ideea a trei cântece pascale. Mă bucur că s-a redeschis biserica din satul meu de pe malul Prutului. Prin anii â50-â80, glasul clopotului ei fusese înăbuşit. Sătenii noştri sfinţeau pasca în zvonul clopotului bisericii de pe malul drept al Prutului - din Miorcanii lui Ion Pillat, zvon care zbura peste sârma ghimpată“, conform Agerpres. Poetul a fost unul dintre susţinătorii „Podului de flori“: „S-a împlinit unul dintre cele mai mari visuri ale mele: s-a prăbuşit Imperiul roşu, care, potrivit tradiţiei istoriei planetare, nu are cum să reînvie. Nici un imperiu din lume n-a renăscut vreodată. Pentru că toate imperiile au fost împotriva firii umane. După sfărâmarea odiosului imperiu, va cădea şi comunismul în Basarabia, nu am nici o îndoială. Iar după asta, se va împlini şi celălalt vis: re-Unirea Basarabiei cu Ţara“.

Grigore Vieru spunea că limba lui Eminescu este definitorie: „Teoretic, suntem închişi în ţarcul «limbii moldoveneşti». Practic însă ne mişcăm în interiorul limbii lui Eminescu, în spaţiul limbii române, pe care, prin voia lui Dumnezeu, suntem datori s-o apărăm. La ora actuală, principalul obiectiv moral şi politic este apărarea Bisericii naţionale, a limbii române şi a istoriei românilor. Nu putem zbura peste Prut fără aceste aripi esenţiale“.

Cunoscut patriot, Grigore Vieru credea că „pentru România, cel mai mult s-a bătut şi se bate Basarabia. Dovadă sunt Marile Adunări Naţionale care au câştigat alfabetul latin, limba română, tricolorul, stema. Şi, bineînţeles, Imnul «Deşteaptă-te Române!», apoi «Limba noastră», pe versurile lui Mateevici. Prin urmare, noi suntem cei care, înaintea Uniunii Europene, am fi meritat România“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!