Analiză
„Donez sânge pentru că salvez o viaţă“

„Donez sânge pentru că salvez o viaţă“

Diac. George Aniculoaie, 05 Noiembrie 2013

În cadrul Patriarhiei Române se desfăşoară o campanie de mobilizare a credincioşilor să doneze sânge, fapt ce a dus la creşterea cu 10% a numărului donatorilor. Dar, cu toate acestea, Centrul de Transfuzie Sanguină din Bucureşti are zile când epuizează aproape toată rezerva de sânge. Soluţia, pe termen scurt, ar fi o prezenţă mai mare a donatorilor, iar, pe termen lung, realizarea unui laborator de crioprezervare şi a unei bănci de sânge.

Campania „O picătură de sânge pentru viaţa aproapelui“ a fost iniţiată în primăvara acestui an de Patriarhia Română, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Desfăşurată sub îndrumarea părintelui arhim. Ciprian Grădinaru, eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, campania îşi doreşte să acopere deficitul de sânge. „Biserica dă un exemplu pozitiv societăţii. Omul are o sensibilitate la suferinţă, la boală, la nevoia aproapelui, dar trebuie ca cineva să-l modeleze, să-i fie exemplu. Dacă noi, preoţii, Biserica şi instituţiile din societatea civilă nu dăm un exemplu constructiv, nimeni nu o va face. Biserica dintotdeauna s-a implicat şi se implică în suferinţa şi nevoile poporului. Iar faptul că Biserica consideră ştiinţa ca un dar de la Dumnezeu şi actul medical ca pe o nouă şansă în viaţă, dar care nu atentează la libertatea şi gândirea omului, ne îndeamnă pe fiecare să ne jertfim pentru cei aflaţi în suferinţă“, ne-a spus pr. Ciprian Grădinaru.

Comisia de bioetică a Patriarhiei Române susţine că „dăruirea unei picături de sânge, din dragoste faţă de aproapele, înseamnă autodăruirea şi autojertfirea întregului om în interiorul aceluiaşi Trup mistic al lui Hristos, ceea ce exclude privirea trupului omului ca pe un simplu mijloc de însănătoşire fizică a cuiva“.

Comisia subliniază că Biserica previne însă pe toţi să înţeleagă donarea de orice fel ca pe o practică medicală menită înlăturării suferinţei membrilor ei, şi nu ca pe una care să alimenteze ideea autonomiei vieţii fizice şi a eternizării acesteia, în detrimentul credinţei în viaţa veşnică (adevărata viaţă) şi neglijându-se pregătirea pentru aceasta. Donarea trebuie să aibă scop terapeutic, să fie în folosul aproapelui şi să nu fie determinată de oportunisme politice sau economice, de curiozităţi medicale, la modă în lumea noastră secularizată. Actul de donare trebuie să aibă la temelie iubirea creştină faţă de aproapele şi jertfelnicia. Donarea nu poate să fie obiectul unor tranzacţii. „Actul de dăruire voită a vieţii pentru Dumnezeu ori pentru aproapele descoperă adevăratul sens al dragostei, de aceea dăruirea este mai dorită decât conservarea ei; pe aceste considerente se fundamentează eroismul, dar mai ales martiriul“, se mai spune în acelaşi document.

Dacă viaţa aproapelui, cea fizică şi cea duhovnicească, este garantată, nici un sacrificiu nu este prea mare, cu condiţia să nu ucizi un om spre a promite sau a da viaţă altuia. Darul vieţii constă în sfinţenia ei, de aceea urmărirea „calităţii vieţii“ ar trebui să se facă pentru sporirea sfinţeniei, iar prelungirea vieţii, pentru lucrarea mai departe a mântuirii şi prezenţa benefică a persoanei în mijlocul semenilor.

„Îmi dau sângele cu dragă inimă“

„Donez sânge pentru că salvez o viaţă“, spune Cristina Urzică, unul dintre donatori. „Este primul lucru pe care orice om, nu numai creştin, ar trebui să-l facă. Niciodată nu ştii cine are nevoie de sângele tău. Nu ştiu dacă am un sânge bun, însă îl dau cu dragă inimă şi sper să fie de folos cuiva. Sper să înţeleagă cât mai multă lume această nevoie. Donarea de sânge este un act nobil, un act creştinesc. Trebuie să-l iubim pe celălalt şi să-i înţelegem nevoia!“ Dr. Elena Văleanu, voluntar în cadrul campaniei, spune că donarea de sânge „este cel mai grozav act de caritate pe care îl poate face un om, pentru că prin sângele pe care îl donează poate să salveze viaţa multor oameni, începând de la copilaşul din maternitate până la cel mai vârstnic. Nu trebuie să uităm că trăim într-o perioadă în care a crescut numărul accidentelor şi al bolilor cronice, mari consumatoare de sânge“.

„Fiecare trebuie să se gândească că, dacă, «Doamne fereşte!», se îmbolnăveşte sau păţeşte ceva şi necesită o transfuzie, nu există punga aceea de sânge care îl aşteaptă pe el. Deci, până la urmă, trebuie să venim şi să donăm punga aceea de sânge de care putem să avem nevoie cu toţii la un moment dat“, ne îndeamnă dr. Doina Goşa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină Bucureşti.

Donarea întinereşte sângele

Dr. Corina Posea, de la acelaşi centru de transfuzie, demontează temerile non-donatorilor: „Donarea de sânge are efecte benefice şi pentru donatorul de sânge. Acesta este consultat riguros înainte de către cadrele medicale. În situaţia în care există cea mai mică suspiciune de a contraindica dintr-un anumit motiv medical donarea de sânge, cadrele medicale depistează această situaţie şi potenţialul donator va fi direcţionat către medicul de familie sau i se va da sfatul cuvenit. În situaţia în care el este eligibil, adică el a fost selectat de către medic şi poate să doneze, donarea are efecte benefice. După donare, organismul sesizează faptul că o mică cantitate (450 ml) de sânge a «dispărut» şi atunci măduva hematogenă, cea care produce elementele figurate ale sângelui, este stimulată şi produce cantitatea de sânge necesară. Iar recuperarea se face într-un interval relativ scurt de timp, adică plasma se recuperează în următoarele 24 de ore, eritrocitele în următoarele 10 zile şi trombocitele se recuperează imediat, nici nu este o pierdere cuantificabilă. Ca atare, acest stimul ne pregăteşte şi pentru alte eventuale situaţii în care organismul poate ajunge să piardă sânge ca urmare a unui traumatism mai uşor sau mai grav“.

Un bărbat poate dona de 5 ori pe an, iar o femeie de 3 ori. Intervalul între o donare şi cealaltă este de 90 de zile la femei şi de 70 de zile la bărbat. Nici donarea deasă de sânge nu afectează corpul uman, dimpotrivă. „Nu creează dependenţă, nu poate fi un drog, ci ajută la sănătate. În general, foarte mulţi oameni au probleme de coagulare a sângelui, mai ales cei care trec de 40 de ani, şi donând sânge, practic nu-l lasă să se îngroaşe. Americanii au făcut un studiu pe un lot de donatori şi un lot de persoane care nu donează, i-au urmărit o perioadă lungă de timp şi au constatat că incidenţa infarctului de miocard şi a atacurilor vasculare cerebrale a fost foarte scăzută la donatorii de sânge comparativ cu ceilalţi. Donarea primeneşte, întinereşte sângele. Şi donatorii noştri vechi, care vin de 10-15 ani, ne spun că se simt foarte bine după donarea de sânge“, ne convinge dr. Doina Goşa.

Sângele are perioadă mică de valabilitate

Cu directorul Centrului de Transfuzie Sanguină Bucureşti, dr. Doina Goşa, am vorbit şi despre necesităţile sanguine din sistemul medical românesc. „N-aş putea să spun că este o criză de sânge, mai degrabă avem momente de criză, de exemplu la grupele cu Rh negativ. Dar se întâmplă, uneori, să rămânem de pe o zi pe alta aproape fără sânge. Problema este că avem nevoie de sânge 24 de ore din 24. Pacienţii care au nevoie de sânge nu dispar niciodată. Nu este suficient să vii o singură dată la donare.“ Sângele are o perioadă mică de valabilitate. Trombocitele trăiesc doar 5 zile, iar eritrocitele maximum 31 de zile, fiind păstrat la o temperatură între 4 şi 8 grade. „Acesta este motivul pentru care noi nu putem să ne facem o bancă de sânge. Avem nevoie de un laborator de crioprezervare care ar îngheţa în azot lichid sângele, putând fi conservat până la 10 ani. Suntem singura ţară din zonă care nu are bancă de sânge. Nu ne putem baza pe cantităţi mari de sânge în cazul unor calamităţi sau accidente care implică mulţi răniţi“, conchide dr. Doina Goşa.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!