Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Înţelepciunea Sfântului Macarie

Înţelepciunea Sfântului Macarie

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Pagina copiilor
Data: 16 Ianuarie 2011

Sfântul Macarie cel Mare este unul dintre marii Sfinţi Părinţi ai pustiei. El s-a născut în părţile de nord ale Egiptului, în jurul anului 300, de aici venind şi numele de Macarie Egipteanul. A fost ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, pornind spre deşert la vârsta de 30 de ani.

Curând, în jurul chiliei sale s-au adunat foarte mulţi călugări care doreau să ducă o viaţă curată. Cuviosul Macarie era foarte preţuit pentru bunătatea sa şi îşi iubea mult ucenicii. El ducea o viaţă aspră şi era un mare rugător. Iată ce le-a spus când aceştia

l-au întrebat cum trebuie să se roage:

- Nu trebuie să rostiţi vorbe multe, ci întindeţi mâinile şi spuneţi: Doamne, miluieşte-mă cum vrei şi cum ştii! Iar dacă ai vreo încercare: Doamne, ajută-mă! El ştie ce ne este de folos şi Se milostiveşte de noi.

Răspuns înţelept

Pe când era tânăr, Cuviosul Macarie se lupta cu slăbiciunile pe care le avea, dorind să le biruiască.

Într-o zi a pornit prin deşert pentru a culege câteva curmale.

Întâlnind un copil ce păzea animalele, l-a întrebat:

- Ce să fac, copile, că îmi este foame?!

- Mănâncă, i-a răspuns acesta.

Sfântul i-a spus apoi:

- Am mâncat şi tot îmi este foame.

- Poate că eşti ca un măgar, fiindcă vrei să rumegi neîncetat, i-a răspuns băiatul cu seriozitate.

Şi astfel, cuviosul a plecat spre chilie, înţelepţit de răspunsul unui copil.

Dragostea părintească

Într-o zi, unul dintre ucenicii Sfântului Macarie s-a îmbolnăvit. Cuviosul, aflând aceasta, s-a dus degrabă să îl vadă. Aşezându-se lângă el, l-a întrebat cu dragoste:

- Ce ţi-ai dori să mănânci?

- Mi-ar plăcea o prăjitură, a zis zâmbind cel bolnav, ştiind că nu se găsea aşa ceva în mănăstire.

Cuviosul Macarie l-a binecuvântat şi a ieşit din chilie. Şi-a luat toiagul şi a pornit spre oraşul Alexandria, care se afla la 60 de kilometri depărtare. Din puţinii bani pe care îi avea a cumpărat o prăjitură pentru ucenicul bolnav.

Abia către seară s-a întors la mănăstire. Era obosit, dar bucuros că reuşise să îi aducă puţină mângâiere ucenicului său.

 

Citeşte mai multe despre:   Sfântul Macarie Egipteanul