Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Poveşti minunate: Omul care mult îşi doreşte, nimic nu primeşte!

Poveşti minunate: Omul care mult îşi doreşte, nimic nu primeşte!

Data: 17 Octombrie 2010

Trăia odată într-un sat un om foarte ciudat. Nici măcar o dată în viaţa sa n-a vrut să primească de la cineva ceva, fie sfat, fie ajutor. Tot timpul era singur şi îi plăcea să fie aşa. Însă într-o zi, pe când se întorcea de la câmp, trebuind să urce un deal cu carul plin cu porumb, i-au trebuit mai bine de trei ore ca să ajungă sus şi tare bine i-ar fi fost dacă cineva l-ar fi ajutat. După îndelungi sforţări, obosit, însetat şi plin de sudoare a urcat dealul. Acolo i-a ieşit în cale un călugăr care avea cu el două căni cu apă, una mai mică şi alta mai mare. Omul nostru n-a mai avut de ales şi şi-a călcat pe suflet şi a cerut călugărului să-i dea apă să bea. Cunoscându-i patima de care suferea, acesta

i-a atras atenţia că trebuie să aleagă cu înţelepciune din care cană va bea. N-a stat mult pe gânduri şi a apucat cana cea mare, însă când a început să bea, a văzut că apa aceea nu era bună de băut, era caldă şi nu era curată. În acelaşi timp, călugărul a băut din cana cea mică, iar apa aceea era foarte bună. Atunci a înţeles acest om pretenţios că apa pe care o băuse era asemenea sufletului său, iar cea pe care o băuse călugărul era bună ca sufletul acestuia.

Ştefan Andrei Clenci, cls. a V-a, Parohia Fişcălia, Vâlcea