Egiptul, a doua patrie pentru israeliţi

Lucian Apopei, 02 Februarie 2008

▲ În cuprinsul Sfintei Scripturi se fac aproximativ 680 de referiri la ţara Egiptului ▲ În dese rânduri, israeliţii au fost nevoiţi să migreze în Egipt, în căutarea unor condiţii de trai mai bune ▲ Ei n-au fost doar martorii direcţi ai realizării unei culturi şi civilizaţii puternice pe Nil în perioada vechitestamentară, ci au şi contribuit la construirea unor monumente care uimesc şi astăzi lumea ▲

Menţiuni despre legăturile israeliţilor cu egiptenii aflăm încă din cuprinsul Pentateuhului, atribuit lui Moise, apoi şi în cărţile Regilor, ale profeţilor sau în Cronici. În total, se întâlnesc în Sfânta Scriptură aproximativ 680 de referiri la ţara Egiptului. În fapt, în perioada Vechiului Testament, Egiptul a fost ca o a doua patrie pentru israeliţi.

A doua ţară şi pentru Pruncul Iisus

Prima migrare a evreilor în Egipt a avut loc în perioada lui Avraam, când, mânate de o foamete teribilă (Facere 12, 10), triburile semite au pătruns în Egipt. Plecarea fraţilor lui Iosif în Egipt, despre care am vorbit în episodul trecut al Atlasului biblic, a reprezentat cea de-a doua migrare efectivă a israeliţilor în această ţară. În timpul lui Moise, faraonul egiptean domnea asupra unui imens teritoriu, care se întindea de la Nubia, în sud, până la Kerkemiş pe Eufrat, în nord, şi includea şi regiunea Canaanului. În lunca fertilă a Nilului se producea suficientă hrană pentru aprovizionarea întregii regiuni, chiar şi în anii secetoşi. Şi în perioada Noului Testament Egiptul reprezenta un loc de refugiu pentru israeliţi. Autorii neotestamentari prezintă episodul în care Dreptul Iosif, îndemnat de un înger al lui Dumnezeu, ia Pruncul Iisus şi pe Fecioara Maria şi pleacă în Egipt, fugind de mânia regelui Irod, episod cu bogate semnificaţii simbolice, cu trimiteri la istoria primordială a poporului evreu.

Civilizaţia egipteană şi mâna de lucru evreiască

Poporul care a dezvoltat o civilizaţie de neegalat pe valea Nilului, mai exact în delta superioară a acestuia, a fost poporul Egiptean. În Egipt s-a întemeiat cel mai vechi stat din zona Mării Mediterane, în care armata, justiţia şi administraţia, alături de o cultură spirituală profundă, creionau imaginea unui stat exemplar, apreciat în istoria antică de greci şi apoi de romani, în a căror civilizaţie aveau să se regăsească urme ale spiritului egiptean. Arta şi monumentele colosale egiptene i-au impresionat pe înţelepţii antici, Thales, Pitagora, Heraclit, Platon şi alţii. Probabil au umplut de uimire ochii tânărului israelit Iosif şi ai membrilor familiei acestuia, urmaşii lor locuind în Egipt aproximativ 400 de ani, perioadă în care nu au fost doar martorii direcţi ai realizării unei culturi şi civilizaţii, ci au contribuit şi ei la construirea unor monumente care uimesc şi astăzi lumea.

Angrenaţi la munci grele

Numărul israeliţilor stabiliţi în Egipt a început să crească după ce familia numeroasă a patriarhului Iacov s-a stabilit aici. Dacă, în urmă cu mult timp, Egiptul îi salvase pe înaintaşii acestor nomazi de la foamete (Facere 12, 10), aceşti nomazi i-l „dăduseră“ pe Iosif, genialul economist, (Facere 41, 36-39) mulţumită căruia anii „vacilor slabe“ nu fuseseră o catastrofă nici pentru egipteni, nici pentru vecinii lor (Facere 41, 57 până la 42, 2). Numai că noul faraon nu mai ştia care este istoria acestor străini ajunşi să trăiască în ţara sa. Cert este că israeliţii au fost angrenaţi la munci grele, în special de construcţie, activitate forţată pe care o împărţeau cu populaţiile străine stabilite în Egipt, dar şi cu populaţia rurală egipteană. Acesta a şi fost unul dintre motivele emigrării din Egipt spre ţara făgăduinţei, Canaan.

Complexul arheologic de la Abu Simbel, situat în Nubia (Egipt), este format din două temple tăiate direct în piatră în timpul domniei faraonului Ramses al II-lea. Complexul, remarcabil prin masivele statui de piatră reprezentându-l pe Ramses şi pe soţia sa, Nefertari, face parte din Nubian Monuments UNESCO World Heritage Site. Fără munca silnică la care erau obligaţi israeliţii şi aparţinătorii altor popoare străine, faraonii nu ar fi putut realiza numeroasele lor proiecte de construcţii măreţe


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!