Sănătate
Etica stimulării creierului

Etica stimulării creierului

Prof. Univ. Ostin Mungiu, 16 Noiembrie 2009

Încă de pe băncile şcolii, am învăţat că H+ este simbolul ionului de hidrogen. Iată, însă, că, în ultima vreme, acest simbol reapărut sub forma H+ înseamnă pentru viitorologi o versiune perfecţionată a umanităţii (în engleză, humanity). În această versiune a dezvoltării umane sunt incluse tehnologii avansate care cuprind celulele stem, robotică, precum şi medicamentele care stimulează cunoaşterea. Ideea stimulării funcţiilor mintale prin administrare de pilule nu mai este o găselniţă SF, ci a devenit realitate.

Este cazul să menţionăm că ultimul deceniu al secolului trecut a fost proclamat de către preşedintele George W. Bush „deceniul creierului“. În privinţa deceniului în care trăim, unii autori s-au gândit să-l denumească „deceniul unui creier mai bun“.

În mediile academice americane există o preocupare reală pentru administrarea unor medicamente numite neuroamplificatori, nootropice, droguri „isteţe“ sau chiar „viagra pentru creier“. Deoarece există restricţii legate de utilizarea unor astfel de pilule, studenţii americani încearcă să obţină reţete care au ca diagnostic boli care permit utilizarea lor. Astfel, reţete pentru pacienţi suferinzi de Alzheimer sau Parkinson sunt utilizate pentru procurarea acestor droguri.

Pe de altă parte, s-au stârnit dezbateri asupra eticii utilizării unor astfel de pilule neuroamplificatoare, în situaţia în care ar fi disponibile pentru toată lumea. Se susţine faptul că utilizarea acestui tip de pilule, de către unii studenţi, ar conferi un avantaj incorect în cadrul examenelor de admitere la diverse niveluri. Pe de altă parte există temeri că, în situaţia în care astfel de medicamente s-ar elibera fără reţetă din farmacii, ele ar putea influenţa pe termen lung, într-un mod insuficient cunoscut, funcţiile creierului.

Problema este destul de serioasă, deoarece statisticile americane au arătat că în anul 2007 mai mult de 1,6 milioane de persoane au folosit neurostimulente. Dintre substanţele cele mai folosite au fost metilfenidatul, amfetamina şi modafinilul. La acestea se adaugă şi beta-blocante (propranolol, utilizat pentru eliminarea emoţiilor şi a tracului). Investigaţii făcute în unele campusuri studenţeşti au arătat că aproximativ un sfert dintre studenţi utilizau astfel de medicamente.

Un alt aspect sesizat a fost acela al utilizării acestor preparate stimulatoare de către populaţia vârstnică, aflată încă în câmpul muncii şi pusă în competiţie cu tineri. După cum declara un cetăţean din Boston, „dacă ai 65 de ani şi eşti silit în continuare să lucrezi şi ajungi în competiţie cu un indian de 23 de ani, trebuie să faci ceva ca să fii treaz şi eficient“.

Deoarece acestor medicamente li se recunoaşte o reală eficienţă în îmbunătăţirea atenţiei, memoriei şi o mai mare viteză în luarea deciziilor, au apărut voci care solicită nişte ghiduri etice pentru acest domeniu în plină dezvoltare. Această tendinţă a dus chiar la apariţia, în anul 2002, a unei noi discipline academice, dedicată implicaţiilor morale şi sociale date de utilizarea acestor medicamente. Disciplina a fost numită neuroetică.

În numărul următor vom oferi mai multe informaţii în legătură cu calităţile şi defectele acestor interesante molecule.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!