Actualitate religioasă
„Familia preotului este, prin ea însăşi, o predică în parohie“

„Familia preotului este, prin ea însăşi, o predică în parohie“

Bogdan Cronţ, 12 Iunie 2013

„Cheamă-ţi şi preoteasa să stea în genunchi lângă tine, pentru că ea trebuie să fie jumătate de preot. Numai cu ea, împreună şi alături de ea, vei putea duce mai departe misiunea înaltă a duhovnicului de suflete“.

Conferinţele pastoral-misionare din Arhiepiscopia Iaşilor au continuat, în perioada 9-11 iunie, la Centrul cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul“ din Durău, cu întrunirea preoţilor din Protopopiatul Iaşi 3. Luni, 10 iunie, după oficierea Sfintei Liturghii arhiereşti, Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat cuvântul de deschidere a lucrărilor primei sesiuni a întâlnirii de la Durău, intitulată „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - prezenţă a familiei creştine în misiunea Bisericii“.

„Nu întâmplător, împreună cu Sfântul Mare Mucenic Procopie, Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena sunt singurii sfinţi de care facem pomenire în otpustul slujbei Tainei Cununiei, semn că, în conştiinţa liturgică a Bisericii, cei doi au fost văzuţi ca membrii unei familii care încearcă să vieţuiască frumos în această lume, să-L propăvăduiască pe Domnul şi să-şi dobândească răsplata în împărăţia cerurilor. Raţiunea alegerii acestei teme a întâlnirii noastre, legată de Sfinţii Împăraţi şi de anul omagial dedicat cinstirii lor de Biserica Ortodoxă Română, s-a potrivit în aşa fel încât aceste conferinţe pe care le organizăm la Durău coincid şi cu dezbaterile aprinse din societatea românească a acestor zile în legătură cu familia. Cum familia este, în ţara noastră, printre ultimele valori neatinse, încă, în esenţă - deşi destul de zdruncinată în ultimii ani - ea rămâne elementul cel mai puternic, pentru a oferi o anumită stabilitate, şi în ograda proprie, şi în ceea ce priveşte participarea la viaţa bisericii sau a naţiunii. În momentul de faţă, însă, familia este din ce în ce mai mult subminată, atât din interior, cât şi din afară; subminată pentru interese comerciale, subminată din interese ideologice, subminată din neglijenţă. Un exemplu în acest sens îl reprezintă şi contextul, atât de dificil, al redactării textului noii Constituţii şi toate consecinţele bune, sau mai puţin bune, pe care le va aduce legea fundamentală în ceea ce priveşte familia“, a atras atenţia Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit.

„Cinci sunt lucrurile care ne păstrează în interioritatea familiei“

În continuare, părintele Ioan Cârcu a făcut un comentariu pe marginea temei „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, o abordare din perspectiva prezenţei familiei în misiunea Bisericii“, prezentând preoţilor participanţi la întâlnire şi un exemplu din propria familie.

„Realitatea falsă a lumii păgânismului, cu toate păcatele ei exacerbate, se găseşte şi astăzi între noi, afectându-ne ca persoane şi, implicit, ca familii. Dacă este să vă povestesc chiar o experienţă personală, îmi amintesc cum, seara, când ajungeam cu toţii obosiţi acasă, televizorul sau calculatorul ne răpeau momentele plăcute pe care am fi putut să le petrecem împreună. Într-un moment de tensiune, pot să-i zic chiar de criză, din acest punct de vedere, am rugat-o pe soţie şi pe copii să facem o rugăciune împreună. Toţi ne-am rugat şi am simţit, atunci, că lucrurile încep să se schimbe în bine în familia noastră. Am repetat rugăciunea şi a doua zi,  simţind, din ce în ce mai puternic, că suntem iarăşi uniţi, iarăşi deschişi unii către ceilalţi. De aceea, cred şi mărturisesc că cinci sunt lucrurile care ne păstrează în interioritatea familiei: rugăciunea, mărturisirea, duhovnicul, smerenia şi iubirea semenilor“, a subliniat părintele Ioan Cârcu.

„Duceţi mai departe stindardul ortodoxiei, păzind credinţa nealterată“

După cuvântul părintelui Ioan Cârcu, doamna preoteasă Georgeta Androne, soţia fostului protoiereu al Protopopiatului Bârlad, parintele Angheluţă Androne, a vorbit invitaţilor la conferinţă despre rolul şi ajutorul preotesei în activitatea duhovnicească şi misionară a preotului.

„Povestea vieţii mele, preacucernici părinţi, este una pe cât de frumoasă, pe atât de dureroasă. Frumoasă, pentru că am stat alături de un slujitor al lui Hristos, dureroasă, pentru că părintele şi soţul meu, Dumnezeu să-l odihnească, m-a lăsat singură când credeam că nimeni şi nimic nu-mi poate strica fericirea aceasta pământească. Îmi amintesc cum, în momentul hirotoniei părintelui, Preasfinţitul Eftimie i-a spus: «Cheamă-ţi şi preoteasa să stea în genunchi lângă tine, pentru că ea trebuie să fie jumătate de preot. Numai cu ea, împreună şi alături de ea, vei putea duce mai departe misiunea înaltă a duhovnicului de suflete». Avea mare dreptate Preasfinţitul Eftimie, deoarece familia preotului este, prin ea însăşi, o predică în parohie, o predică vie.

Foarte important pentru mine a fost să-l slujesc pe părintele, pentru că părintele era mult mai mult decât soţul meu şi tatăl copiilor mei, era jertfa unui om, adăugată jertfei lui Hristos. Aşa a vieţuit şi s-a stins părintele meu, jertfindu-se pentru Hristos, iar în scrisorile pe care le adresa fraţilor preoţi, de pe patul spitalului, le spunea întotdeauna: «Duceţi mai departe stindardul ortodoxiei, păzind credinţa nealterată». În drumul meu prin lumea aceasta, alături de părintele, am învăţat nenumărate lucruri, dar cel mai important este acela că în viaţă trebuie să ai credinţă, mult curaj şi multă, multă demnitate, aşa încât să trăieşti bine, adevărat şi frumos; să poţi urca, treaptă cu treaptă, pe scara virtuţilor şi să poţi spune, la final: credinţa am păzit, călătoria am săvârşit“, a subliniat, în cuvântul adresat preoţilor, doamna preoteasă Georgeta Androne.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!