Patristica
Femeia creștină

Femeia creștină

Pr. Narcis Stupcanu, 08 Martie 2018

Sfântul Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), Cap. I, 3, în Părinți și Scriitori Bise­ricești, vol. 1, p. 50

„Femeilor le porunceați să să­vârșească totul cu conștiința nepătată, curată și sfântă, iubindu-și după cuviință bărbații lor; le învățați să-și gospodărească așa cum se cuvine casa, în buna rânduială a ascultării, păstrându-se curate la suflet și la trup.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovni­cești, omilia XII, 15, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 147

Întrebare: Ce înseamnă cuvin­tele: Femeia să nu se roage cu capul descoperit? (I Corinteni 11, 5).

Răspuns: Pe vremea Apostolilor, femeile aveau, în loc de basma, pletele despletite. De aceea a venit Domnul și Apostolii în lume ca s-o învețe modestia. Femeia a devenit simbol al Bisericii. Și după cum acelea, în vremea aceea, purtau în loc de basma pletele despletite, la fel și Biserica îmbracă și înfășoară pe fiii ei cu veșminte divine și slăvite.”

Sfântul Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), cap. XXI, în Părinți și Scriitori Biseri­cești, vol. 1, pp. 64-65

„Pe soțiile noastre să le îndreptăm spre ce este bun. Să arate purtarea cea vrednică de iubire a castității, să vădească voința cea curată a blândeții lor, să facă, prin tăcere, cunoscută bunătatea limbii lor și să-și arate dragostea lor, nu după simpatii, ci să o ofere tuturor cu cuvioșie, în chip egal, tuturor celor ce se tem de Dumnezeu.”

Sfântul Policarp al Smirnei, Epistola către Filipeni, Cap. IV, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 1, p. 251

„Să învățăm și pe femeile noastre să umble în credința dată lor, în dragoste și în curăție, să-și iubească bărbații lor cu credință, să iubească pe toți deopotrivă cu toată înfrânarea și să-și crească copiii învățându-i frica de Dumnezeu.”

Frumusețea femeii

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XXIX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 242

„Unii înțelepți au definit fru­musețea ca fiind simetria și armonia privirilor sufletului.”

Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea III, Cap. XI, 64.1., în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 4, p. 341

„Cea mai minunată frumusețe este în primul rând frumusețea sufletească, așa cum am spus de mai multe ori. Sufletul este frumos când este împodobit cu Sfântul Duh, când are în el podoabele date de Duhul cel Sfânt: dreptatea, curajul, castitatea, iubirea de bine, simțul rușinii, culoare pe care n-o poți vedea mai frumoasă și mai înfloritoare în nici o altă parte.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XXIX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 242

„Frumos e orice suflet, privit în simetria puterilor sale proprii; dar frumusețea cea adevărată, cea mai plăcută, adică firea cea dumnezeiască și fericită, se poate privi, se poate contempla numai de cel ce are curățită mintea. Cel ce-și ațintește ochii la luminile și harurile lui Dumnezeu primește ceva de la El, ca de la o culoare își colorează propriul lui chip cu o strălucire înfloritoare.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a L-a, 13, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 53, p. 226

„Iar partea bărbătească de nimic nu este biruită mai mult decât de frumusețea femeiască.”


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!