Cultură
Filocalia Sfintelor Nevoinţe ale Desăvârşirii

Filocalia Sfintelor Nevoinţe ale Desăvârşirii

17 Noiembrie 2018

«Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi», în traducerea şi cu introducerile şi adnotările vrednicului de pomenire Părinte Profesor Dumitru Stăniloae, este cea mai cunoscută şi apreciată colecţie de texte patristice în limba romană. În anul 2017 a apărut Ediţia Jubiliară a Filocaliei la Editura IBMO.

Părintele Dumitru Stăniloae - traducătorul inspirat

Structurată în 12 volume, colecţia reuneşte scrierile părinţilor filocalici: Antonie cel Mare, Evagrie Ponticul, Ioan Casian, Nil Ascetul, Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeii, Isaia Pustnicul, Maxim Mărturisitorul, Talasie Libianul, Isihie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Ioan Damaschin, Petru Damaschin, Macarie Egipteanul, Simeon Noul Teolog, Grigorie Sinaitul, Grigorie Palama, Ioan Scărarul, Nicodim Aghioritul ş.a. Adnotările infrapaginale ale Părintelui Dumitru Stăniloae aduc un plus de lumină înţelesurilor sfinte și din ce în ce mai mult cercetate de către publicul larg. În anul 2017 s-au împlinit 70 de ani de la publicarea primului volum al FILOCALIEI românești, prilej cu care, la inițiativa domnului Dumitru Horia Ionescu (teolog și editor la Editura Herder din Germania), nepotul Părintelui Stăniloae, a fost publicată, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o ediție nouă, jubiliară, a celor 12 volume, tot în Editura Institutului Biblic. Despre explicarea titlului acestei colecții Părintele Stăniloae scria: „Cuvântul «Filocalia» înseamnă «iubirea de frumusețe», a unei frumuseți care este totodată și bunătate. [...] Filocalia, care apare acum în românește, este o mare colecție de scrieri ascetice și mistice răsăritene, alcătuite de Sfinți Părinți și scriitori bisericești între veacul IV și XIV.” Despre roadele pe care le poate culege cititorul din această colecție extraordinar de hrănitoare pentru suflet, tot Părintele scria: „Noi adeseori socotim că ajunge să-i spui omului să facă binele și să nu facă răul la arătare. Dar până să ajungă aici trebuie să-și câștige anumite deprinderi lăuntrice, să fi biruit înăuntrul [său] răul în mod statornic și să se fi deprins cu cugetările bune. Altfel nu va putea face binele la arătare, sau îl va face forțat, trecător sau fariseic. De aceea se pune atâta preț în scrierile Filocaliei pe paza gândurilor. Patimile pot fi topite și faptele externe pot fi îmbunătățite numai după ce omul s-a deprins să-și urmărească atent orice gând, ca dacă este rău să-l alunge îndată, sau să-l curețe și să-l îmbrace în pomenirea lui Dumnezeu. Când astfel toată desfășurarea vieții lăuntrice se va face curată, luminoasă, bună, pătrunsă de lumina pomenirii lui Dumnezeu, omul va deveni bun cu adevărat.”

{pdf}/2018/11/17/Pagina-4/{/pdf}


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!