Friedensgrund, tabăra prieteniei între naţiuni şi confesiuni

Oana Rusu, 31 August 2007

▲ Aproape 100 de tineri din mai multe ţări europene s-au întâlnit în luna august în tabăra Friedensgrund organizată în Ungaria de Dieceza romano-catolică de Hildesheim, Germania ▲ Tabăra are loc în fiecare an, din 1990, în altă locaţie, două ediţii fiind în România ▲Tabăra are ca punct de pornire ideea de reconciliere, iar ca principiu de funcţionare dictonul benedictin „ora et labora“, rugăciune şi muncă ▲ Alături de tineri din Germania, Ungaria, Polonia, Belorusia, Serbia, Ucraina, Lituania, au participat şi şase tineri din România ▲ Tinerii adunaţi în tabăra din acest an au ajutat comunitatea „Chemin neuf“ să refacă un mic castel din nordul Ungariei ▲

Se spune că după căderea Zidului Berlinului, care separa Germania în două, Josef Homeyer, episcopul romano catolic de Hildesheim, Germania, a avut un vis în care tineri din cele două lumi separate, până în 1990, să se poată întâlni, pentru a se cunoaşte şi pentru a-şi confrunta trecutul, dar mai ales pentru a-şi construi împreună un viitor bazat pe reconciliere. Ideea de bază de la care proiectul lui Josef Homeyer a pornit a fost, aşadar, cea de reconciliere iar aceasta putea fi pusă în practică prin întâlnirea tinerilor din mai multe naţiuni într-o tabără, numită Friedensgrund, un loc în care lucrează principiul benedictin „ora et labora“, rugăciune şi muncă.

Începând cu anul 1990, „ora et labora“ a devenit un principiu universal al câtorva zeci de tineri care se întâlnesc pentru a acorda ajutor celor care îi solicită. Prima dată, tabăra a fost în 1990 în Germania, când tinerii din vestul Germaniei au făcut un pelerinaj la unul din lagărele de concentrare naziste aflate la graniţa estică a Germaniei. În 1991, tabăra Friedensgrund a avut loc în Polonia, în 1992 a fost în Rusia, în 1993 în Hildesheim, episcopia organizatoare, apoi, de-a lungul anilor, tabăra a trecut prin Cehia, Ucraina, Croaţia, Lituania, Serbia, Belarus, Franţa. România face şi ea parte dintre ţările în care a venit „trenul“ Friedensgrund. Mai mult, chiar, România a avut onoarea de a fi de două ori gazda acestei tabere, prima dată la Arad, în 1996 şi a doua oară la Neamţ, în 2003, ediţie la care a fost prezent, alături de principalul organizator, episcopul de Hildesheim, Josef Homeyer, şi IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Aproape 100 de tineri au muncit şi s-au rugat împreună

Tabăra Fridensgrund în care tineri din mai multe ţări se întâlnesc pentru a ajuta o comunitate are deja o tradiţie. Ediţia din acest an a avut loc în Ungaria, la Bodrogolaszi, un sat lângă oraşul Sarospatak, locul de naştere al Sfintei Elisabeta. Situat în nord-estul Ungariei, în apropierea graniţei cu Slovacia şi Ucraina, satul Bodorgolaszi are în apropiere un castel părăsit care în perioada comunismului a funcţionat pe post de orfelinat.

După schimbarea regimului, castelul a fost retrocedat ordinului benedictin care, la rândul său l-a dat în grija Comunităţii „Chemin Neuf“ (O nouă cale), o comunitate romano-catolică fondată în 1973, care are o vocaţie ecumenică.

În Ungaria, la Bodorgolaszi au venit pentru a munci şi a se ruga împreună 13 tineri din Ungaria, ţara gazdă, cărora li s-au alăturat 12 tineri din Ucraina, 6 tineri din Lituania, 7 tineri din Belarus, 8 din Polonia, 6 din România şi 23 de tineri din Germania. Alături de aceştia s-au aflat reprezentanţii diecezei de Hildesheim, organizatorii taberei, precum şi reprezentanţi ai partnerilor, arhidioceza catolică Eger din Ungaria, eparhia greco-catolică Hajdudorog şi ramura ungară a Comunităţii „Chemin neuf“.

De asemenea, una dintre cele mai notabile prezenţe, a fost cea a Maltezilor - reprezentanţii „Malteser International“, o agenţie înfiinţată de Ordinul de Malta al cărei scop este ajutorul umanitar. În momentul de faţă, „maltezii“ îi ajută pe cei aflaţi în suferinţă, având diverse proiecte. În tabăra Friedensgrund, aceştia asigurau condiţiile de cazare prin montarea şi întreţinerea corturilor, asigurau condiţiile de igienă, pregăteau masa şi acordau primul ajutor medical. Deşi organizaţia „mamă“ este germană, în tabără se aflau, alături de „maltezii“ gemani şi „maltezi“ unguri şi români, aceştia din urmă fiind din Arad. „Motivaţia noastră este aceea de a alina suferinţa umană“, este imperativul umanitarist al maltezilor. Deşi nu au avut de alinat prea multe suferinţe decât unele accidente uşoare, în tabăra Friedensgrund, „maltezii“ au fost foarte apreciaţi, mai ales pentru că ei „alinau“ foamea celor aproape 100 de suflete.

Primele zile

Sosirea tinerilor în tabără a început pe 12 august. Aici aveau să stea pentru a se ruga şi a munci împreună, timp de două săptămâni, până pe 24 august.

„Aveţi grijă“, a atras atenţia părintele Christian Gobel, şeful taberei, la prima întâlnire a grupurilor naţionale, „acum nu vă cunoaşteţi între voi, dar la final, când va veni momentul plecării vă va fi foarte greu să vă luaţi la revedere unii de la alţii“. Cuvinte fără substanţă, pentru început.

În prima zi a taberei, tinerii au aflat povestea castelului ce avea să devină un centru de întâlnire a tinerilor al „Chemin Neuf“, despre apropierea de un important afluent al Tisei, Bodrog, despre apropierea de oraşul Sarospatak, locul de naştere al Sfintei Elisabeta a ungurilor. De asemenea, în prima zi a fost anunţat şi programul taberei, fixat „nemţeşte“ pe zile, ore şi minute încă de la început, pentru următoarele două săptămâni.

În centrul tuturor activităţilor a fost ideea de reconciliere. Aşa cum a povestit şi părintele Christian Goebel, organizatorii taberei au urmărit întotdeauna să aducă împreună tineri din comunităţi, care în trecut au fost în conflict sau a căror bună înţelegere a fost în dificultate la un moment dat. Din acest motiv, ediţia din 2005 a avut loc în Bosnia Herţegovina.

Programul din acest an al taberei a cuprins, alături de tema reconcilierii, discuţii, analize asupra diferitelor realităţi din ţările participante la tabără.

În premieră au fost organizate, în acest an, şi câteva mese rotunde cu participarea Fundaţiei Konrad Adenauer referitoare la trecutul Europei şi direcţia în care se îndreaptă aceasta.

Ceea ce încununa ideea de reconciliere era rugăciunea şi lucrul împreună, „ora et labora“. Grupurile naţionale au fost împărţite pentru a fi formate grupurile internaţionale. Fiecare astfel de grup internaţional format, avea câte 10-12 membri şi trebuia să îşi aleagă un nume, să îşi deseneze un steag şi să îşi facă un imn care să îi reprezinte. Unul dintre aceste grupuri, Peace Catchers (cei care prind pacea) era format din doi români, doi germani, doi polonezi, doi unguri şi trei ucraineni.

„Ora et labora“

Una dintre cele mai importante activităţi, desemnată în programul taberei ca „working projects“ era aceea de a ajuta Comunitatea „Chemin Neuf“ de a curăţa castelul şi zona acestuia şi de a-l pregăti pentru a deveni funcţional. Grupurile internaţionale formate la început, au lucrat pe segmente diferite. Unii au curăţat gardul invadat de vegetaţie timp de aproape zece ani, alte grupuri au lucrat la fosta şcoală unde s-au dărâmat pereţii vechi şi a fost cărat molozul, iar alte echipe au lucrat la curăţarea castelului.

Echipele îşi schimbau sarcinile în fiecare zi, astfel că, de mai multe ori, cu toţii treceau prin cele trei zone de activitate, iar la sfârşit, cu toţii au privit uimiţi la ceea ce au făcut împreună.

„Tabăra Friedensgrund are loc acolo unde este solicitată. Dacă o comunitate vine la noi şi ne solicită sprijinul, noi mergem acolo“, a spus şeful taberei, părintele Christian Gobel care a mai adăugat că „de multe ori, cei care ne solicită devin foarte sceptici atunci când văd o mână de tineri. La sfârşit, cu toţii rămân impresionaţi de ceea ce pot să facă aceşti tineri care în viaţa lor obişnuită fac cu totul altceva decât astfel de munci. Nimeni nu vine pregătit pentru aşa ceva, dar la final cu toţii înţeleg care este puterea lucrului împreună“. Lucrul împreună a fost dublat de rugăciunile făcute împreună care au reprezentat, de asemenea, unul dintre cele mai importante evenimente ale taberei Friedensgrund.

Rugăciuni împreună

La lucru, tinerii erau germani, români, polonezi, ucraineni, unguri, lituanieni, bieloruşi, dar făcând parte din aceeaşi echipă, cu acelaşi nume şi cu aceeaşi sarcină de îndeplinit. La rugăciune, „haina“ naţională era înlocuită de cea confesională, astfel că, în acelaşi cort special amenajat pentru rugăciuni şi slujbe religioase, s-au întâlnit romano-catolici (nemţi, polonezi, unguri, lituanieni), greco - catolici (unguri şi ucraineni) şi ortodocşi (români şi bieloruşi). Cele trei confesiuni participau împreună la rugăciuni în fiecare dimineaţă, la prânz şi seara. În tabără au fost prezenţi preoţi romano-catolici şi greco catolici care au oficiat slujbe, iar ortodocşii au organizat o seară de rugăciune, pe 14 august.

Grupul român a dedicat rugăciunile şi cântările religioase Sfintei Fecioare Maria a cărei sărbătoare urma a doua zi, iar grupul bielorus a încântat pe cei prezenţi prin cântările religioase interpretate.

La fiecare slujbă erau implicaţi, alături de preoţii care oficiau, şi câte un tânăr din cadrul fiecărui grup naţional, care trebuia să rostească tema principală a rugăcinii în limba sa. Astfel, fiecare naţiune şi confesiune era prezentată în rugăciunea comună.

Serviciul religios a fost asigurat de preoţii Cristian Gobel, Martin Tenge, Martin Marahrens din cadrul Episcopiei catolice de Hildesheim, Germania, şi de Tari Zsolt din cadrul Episcopiei catolice de Eger, Ungaria, cărora li se alăturau ocazional preotul catolic Artur Sitko din Polonia şi preotul greco-catolic Makariy Dutka din Ucraina.

Preoţii participau împreună atât la liturghie cât şi la partea de activităţi, iar unul dintre cei mai activi muncitori, un exemplu pentru toţi, a fost preotul Martin Tenge care impulsiona tinerii atât la partea de muncă, cât şi prin predicile care le ţinea la biserica din cort.

Tabăra a fost mereu vizitată de către oaspeţi importanţi care au participat la oficierea slujbelor din cortul biserică. Astfel, printre aceştia a fost actualul arhiepiscop catolic de Eger, Csaba Ternyak. Ulterior au venit arhiepiscopul emerit de Eger Istvan Seregely precum şi arhiepiscopul catolic de Hildesheim, Norbert Trelle. Alături de aceştia, dar şi de alţi preoţi, catolici şi grecocatolici, tinerii din tabără au participat la slujbe religioase din mai multe localităţi ungare, printre care cea de la Sarospatak, locul de naştere al Sfintei Elisabeta, sfântă catolică venerată atât în Ungaria cât şi în Germania.

Pelerinajul la Mariapocs

Unul dintre cele mai importante momente ale taberei a fost pelerinajul la Mariapocs, la catedrala greco-catolică unde se află una dintre cele mai importante icoane făcătoare de minuni de pe teritoriul Ungariei.

La acest pelerinaj au participat peste 10.000 de credincioşi, atât din Ungaria cât şi din ţările învecinate, printre care, o parte din pelerini erau veniţi din România.

Ceremonia religioasă de aici a fost grandioasă, participând câteva zeci de episcopi şi preoţi catolici şi greco-catolici, printre care s-a aflat şi episcopul Norbert Trelle de la Episcopia Hildesheim, episcopul greco - catolic Szelárd Keresztes de la Máriapócs, episcopii catolici din Ungaria, alături de preoţii prezenţi în tabără. De asemenea, a avut loc şi o procesiune la care au participat zeci de episcopi şi preoţi, în fruntea procesiunii fiind crucea realizată de tinerii aflaţi în tabăra Friedensgrund. Sute de oameni au participat la această procesiune care avea în fruntea sa crucea tinerilor de la Friedensgrund.

Preotul Christian Göbel organizează tabăra Friedensgrund din 1990

Episcopia catolică din Hildesheim, Germania, este iniţiatoarea acestei tabere din 1990 iar cel care se ocupă de partea de organizare este părintele Christian Goebel. El consideră că este important ca multe multe dintre naţiunile noastre, care nu au avut posibilitatea de a se cunoaşte să se deschidă unele faţă de celalate dacă dorim să locuim în pace într-o Europă viitoare. „Tabăra din acest an a fost mai mică, faţă de anii trecuţi când, de exemplu, în România au fost 200 de persoane. Cred că aşa e şi mai bine pentru că în acest mod ne putem şi cunoaşte mai bine. Sper că lumea a învăţat multe lucruri despre Ungaria dar şi despre fiecare naţiune care a participat aici“.

Părintele Christian Goebel consideră că, pentru el, „cel mai important lucru din tabără a fost momentul rugăciunii, al liturghiei şi aş fi dorit să fie şi aici un preot ortodox“, alături de cei catolici şi greco-catolici prezenţi.

Tabăra este un impuls ca lumea să se cunoască, astfel că, „mulţi dintre participanţi îşi păstrează prieteniile, se vizitează îşi scriu, unii chiar s-au căsătorit, fiind vorba de perechi internaţionale“.

Pentru preotul Christian Goebel, este important viitorul care poate fi construit de naţiuni şi confesiuni, împreună: „Dacă dorim să avem un viitor comun, este bine să avem astfel de întâlniri. Cred că în această tabără putem vedea că putem avea un viiitor comun ca Europa, că trebuie să nu mai avem război“. Pentru anul viitor, „dacă va avea loc, tabăra Friedensgrund va fi lângă Liov, în Ucraina, un loc în care sunt multe influenţe europene“.

„Toţi dansăm pe aceeaşi muzică“

Mesaros Iolanda (foto, stânga), 25 ani, este şefa tinerilor maltezi din România. „Serviciul de ajutor maltez şi-a început activitatea în Arad prin anii 1990-1991. Grupul de tineri s-a format în 2001, când a fost şi prima tabără a noastră, Friedensgrund. Serviciul de ajutor matez din Germania, împreună cu Epscopia din Hildesheim au organizat taberele, iar datorită maltezilor din Germania am ajuns şi noi aici. Ne-au chemat ca să ajutăm, să colaborăm, să ridicăm corturile, să ajutăm la bucătărie, să oferim condiţiile de cazare. Anul acesta am venit şapte maltezi din Arad. Specializarea mea de bază este cu totul alta, eu sunt profesoară de educaţie fizică şi sport.

Îmi place în tabără pentru că tinerii se poartă frumos între ei, colaborează şi cu noi, fără să conteze confesiunea pe care o are fiecare. Toţi suntem uniţi, când este treabă dar şi când este chef. Nimeni nu spune «nu dansez cu tine, că eşti nu ştiu de unde», nu are importanţă, că e muzică maghiară, că e muzică germană, sârbă sau românească, toţi dansăm pe aceeaşi muzică. Îmi place!“

„Am învăţat aici despre naţiunile europene“

Simon Margrit, Ungaria: „Este a doua oară când vin în această tabără, prima dată am fost anul trecut, în Bosnia Herţegovina. Îmi doresc foarte mult să cunosc ţările europene, dar şi oamenii care trăiesc aici. Cred că noi trebuie să ne cunoaştem între noi, e foarte important acest lucru“.

Oleh Vasylenko, Ucraina: „Pentru mine este deja a patra oară când vin în tabăra Friedensgrund. Am fost în România, în Polonia, în Bosnia Herţegovina. Mi-au plăcut foarte mult excursiile, concursurile la care am participat şi chiar şi munca făcută de noi a fost bună, ne-a adus satisfacţie. Am muncit cu un ciocan electric şi am spart pereţii, fiecare a făcut câte ceva, iar rezultatele muncii noastre pot fi văzute de oricine. Este uimitor cât de mult pot să facă 100 de oameni împreună. De asemenea, şi rugăciunea împreună a fost importantă pentru noi pentru că ne-am familiarizat cu modul de rugăciune al fiecărei confesiuni, având în vedere că aici au fost ortodocşi, greco - catolici, romano catolici. Cel mai frumos moment de aici, cred că a fost câştigarea primului loc cu echipa internaţională. Nimeni nu se aştepta, a fost un moment perfect. Cred că acest proiect ar trebui să continue pentru că aduce tineri din diferite ţări şi diferite confesiuni, iar ei lucrează şi se roagă împreună. Cei mai mulţi dintre cei care vin aici, pleacă acasă cu impresii deosebite, ei văd că tinerii din celelalte ţări nu le sunt duşmani, străini, extratereştrii... , ei văd că în celelalte ţări sunt tineri ca şi ei, foarte asemănători, văd că pot trăi şi pot să se roage împreună, văd că nu există diferenţe prea mari între ei, că nu are nici un rost să se certe unii cu alţii, că mai bine este să aibă contacte şi să vorbească unii cu alţii. Despre România îmi amintesc pentru că atunci am fost pentru prima dată în tabăra Friedensgrund. Am fost şocat într-un mod cât se poate de pozitiv, mai ales în ceea ce priveşte organizarea taberei pentru că acolo a fost identificat pur şi simplu un loc, iar apoi s-a ridicat totul de la zero. A fost ridicat un «oraş» din nimic, cu apă, duşuri, şi tot aşa... a fost în Neamţ“.

Szabi Papp, Ungaria: „Sunt bucuros că am cunoscut mulţi tineri din mai multe ţări europene şi mai ales că noi, împreună am putut să muncim, să ne rugăm împreună, să trăim aici în cea mai bună înţelegere. Să facem totul împreună a fost chiar interesant pentru mine. Printre cele mai interesante lucuri a fost concursul şi cea mai mare bucurie a fost să îl şi câştigăm, echipa noastră, «Peace catchers». Mi-aş dori foarte mult să ne vedem şi la anul cu toţii“.

Preot Artur Sitko, Polonia: „Sunt pentru prima dată aici, în Friedensgrund, mi-a plăcut foarte mult, mai ales faptul cum oamenii din diferite ţări şi confesiuni au locuit împreună, au muncit şi s-au rugat împreună în pace sub semnul reconcilierii. Foarte interesant a fost pentru mine faptul că aici s-a ridicat cortul care a ţinut loc de biserică, acesta a adus oamenii împreună în rugăciune. Pare un lucru simplu, dar de fapt, e ceva extraordinar, este ceva care te atinge în adâncul sufletului. Nu cred că tabăra Friedensgrund poate fi comparată cu cea de la Taize pentru că sunt diferite punctele de pornire ale acestora, dar ceea ce este totuşi asemănător este faptul că oamenii din diferite ţări şi confesiuni se întâlnesc şi se roagă împreună şi caută o comunitate a păcii bazată pe acelaşi lucru pentru toţi care este Iisus Hristos.

Philip Koinzer, Germania: „Este prima dată când particip la această tabără din Friedensgrund. Am aflat de ea de la tatăl meu care mi-a spus câte ceva şi am considerat că ar fi bine să vin şi eu să văd ce se întâmplă aici. Cred că mi se întâmplă un lucru bun aici, mă bucur că am avut încredere în tatăl meu şi în preotul care mi-a spus. Mi-a plăcut foarte mult să trăiesc în această comunitate care s-a format în Friedensgrund, mi-a plăcut foarte mult să întâlnesc oameni noi, ca tine, ca ceilaţi, mai ales voi românii, sunteţi foarte drăguţi. Mi-a plăcut foarte mult şi faptul că am fost în excursii, dintre care cea mai interesantă a fost cea de la Tokay, pentru că degustarea de vinuri a fost partea cea mai frumoasă. Mi-ar place să mai vin şi la anul, cred că e important ca tinerii din toate ţările din Europa să se poată întâlni, cred că putem învăţa aşa cât mai multe despre noi înşine şi despre ceilalţi dar şi despre naţiuni, istoria lor, modul lor de viaţă“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!