Gastroenterita acută virală, simptome şi tratament

Doina Dumitriu, 13 Iunie 2007

Reprezintă cea mai frecventă diaree infecţioasă a sugarului şi copilului mic. Agenţii infecţioşi virali incriminaţi sunt: rotavirusurile, cronovirusurile, adenovirusurile. Dintre acestea, locul central este ocupat de rotavirusuri.

Infecţia cu rotavirusuri este răspândită pe tot globul. În zonele temperate este mult mai frecventă în anotimpul rece (decembrie-ianuarie). Sursa de infecţie este reprezentată de copiii bolnavi şi de persoanele cu infecţii asimptomatice. Excreţia rotavirusurilor se face prin scaun, fiind maximă în a treia şi a patra zi de boală. Transmiterea infecţiei se face prin scaun sau prin contact direct.

Receptivitatea la infecţie este generală, dar interesează în special grupa de vârstă şase luni-trei ani. Nou-născuţii şi sugarii până la şase luni par a fi protejaţi prin anticorpi specifici, transmişi de la mamă pe cale sanguină sau prin lapte. După vârsta de trei ani, peste 80% din copii au anticorpi specifici protectori.

Diareea acută cu rotavirusuri poate surveni sub formă endemică sau epidemică în colectivităţi de copii (creşe, grădiniţe sau în clasele primare).

Simptomatologia debutează brusc, cu febră, vărsături, astenie, dureri abdominale, diaree apoasă. În perioada de stare a bolii, vărsăturile se reduc ca frecvenţă sau dispar, febra este moderată, iar scaunele sunt în număr de trei, până la 10 pe zi.

Gastroenteritele acute virale, de obicei, se asociază cu infecţii ale căilor respiratorii superioare, penumonie interstiţială, miocardită, manifestări neurologice, erupţii cutanate. În gastroenterita acută cu rotavirusuri, majoritatea simptomelor dispar în 1-3 zile, bolnavul vindecându-se complet în 4-8 zile.

Evoluţia bolii este favorabilă, complicaţiile sunt rare, dar mortalitatea rămâne crescută, prin neprezentarea la timp într-un serviciu medical specializat.

Gastroenteritele acute cu Escherichia Coli

Au incidenţa cea mai mare la un nou-născut, sugar şi în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaţă. Boala poate să apară sub forma unei epidemii instituţionale de gastroenterită, prin transmiterea de persoane infectate - mame, sugari sau personalul de îngrijire.

După depăşirea barierei gastrice, condiţia de bază pentru apariţia diareei acute infecţioase este reprezentată de ataşarea şi colonizarea mucoasei intestinale.

Simptomatologia clinică prezintă unele particularităţi în raport cu vârsta bolnavului. La nou-născut, debutul poate fi brusc, cu febră, scaune moi, verzui, urât mirositoare. Scăderea ponderală poate să depăşească 10%, ajungându-se rapid la starea de acidoză metabolică. La unii nou-născuţi E. Coli poate determina septicemie şi/sau meningită neonatală, fără să prezinte gastroenterită.

La sugar, debutul se caracterizează prin subfebrilitate sau febră moderată, anorexie, stare generală modificată, iritabilitate, scaune diareice frecvent apoase, în număr de 5-10 pe zi, urât mirositoare. Sunt prezente semne ale deshidratării.

La copilul mare, debutul este brusc, cu greţuri, vărsături, febră, indispoziţie, cefalee, dureri abdominale cu caracter colicativ. Scaunele sunt abundente, apoase sau mucosanghinolente.

Diagnosticul este precizat prin izolarea E. Coli în coprocultură.

Complicaţiile posibile sunt: meningita neonatală, septicemia neonatală, infecţia urinară, osteomielita.

Prognosticul gastroenteritei cu E. Coli este bun dacă terapia specifică se instituie precoce.

Diareea epidemică a nou-născutului

Apariţia diareei acute la nou-născut trebuie considerată a fi infecţioasă în marea majoritate a cazurilor. Ea este determinată de cele mai multe ori de E. Coli şi mai rar de Salmonella sau alt stafilococ.

Sursa de infecţie în boala diareică a nou-născutului este mama sau personalul de îngrijire, care vehiculează germeni de la bolnavi la nou-născutul sănătos.

În diareea epidemică a nou-născutului determinată de E. Coli, perioada de incubaţie este variabilă, de la câteva zile, la mai multe săptămâni. Debutul este insidios, prin inapetenţă, scădere ponderală, febră, uneori meteorism abdominal. La scurt timp de la debut, apar scaune apoase, verzui, urât mirositoare, explozive, acide, în număr de 5-10 pe zi. Apar şi semne de deshidratare şi acidoză metabolică.

Diagnosticul este precizat prin evidenţierea germenului în coprocultură.

Complicaţiile posibile sunt: bronhopneumonia, otita medie, septicemia, osteomielita, artrita, peritonita.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!