Theologica
Gustaţi şi vedeţi

Gustaţi şi vedeţi

Lect. Alexandru Mihăilă, 08 Aprilie 2010

Psalmul 33 este un psalm individual de mărturisire a încrederii, atribuit lui David. În versetul 8 se spune: "Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul", tema mâncării apărând şi în v. 10, unde se arată că cei bogaţi au sărăcit şi au flămânzit. Hrana, ca dar al lui Dumnezeu, rămâne doar pentru cei săraci, adică smeriţi, care au pururea în gură lauda lui Dumnezeu (v. 1). Se pune totuşi întrebarea ce înseamnă concret "a gusta"? Din ce anume este îndemnat să guste credinciosul pentru a vedea cât de bun e Domnul?

Termenul "a gusta" (taâam), ca şi substantivul derivat de aici, "gust" (taâam), are în ebraică două sensuri de bază. Pe de o parte, este asociat ideii de mâncare dintr-un aliment, referindu-se în special la simţul gustului. Mana are gust de plăcintă cu miere (Ieşire 16, 31; Numeri 11, 8), Ionatan gustă dintr-un fagure (1 Regi 14, 24.29.43), David se jură să nu guste pâine înainte de apusul soarelui (2 Regi 3, 35). Organul gustului era văzut de antici drept cerul gurii (cf. Iov 12, 11; 34, 3), şi nu limba; de aceea unele traduceri, precum New International Version, vor prefera redarea prin "limbă", adaptând imaginea la cunoştinţele moderne!

Pe de altă parte, taâam se referă şi la "a avea judecată", "discernământ", chiar la "comportament" în general. În 1 Regi 25, 33 are clar sensul de "sfat", "judecată": "Binecuvântată fie mintea (taâam) ta". Şi în Iov 12, 20 Biblia sinodală traduce prin "minte": "El (Dumnezeu) ia mintea celor bătrâni". Aceeaşi opţiune corectă de traducere este întâlnită şi în Pilde 11, 22: "Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte (taâam)". În Psalmul 118, 66 tuv taâam (lit. "bunătatea, adică integritatea judecăţii") este pusă în paralel cu "ştiinţa". În Pilde 31, 18 verbul are sensul chiar de "a înţelege", "a observa". Probabil că din acest al doilea sens a derivat şi acela de "hotărâre", "decret" (cf. Iona 3, 7).

Ceea ce este fascinant la Psalmul 33 este faptul că el foloseşte rădăcina în două cazuri: versetul 8 ("Gustaţi…") şi titlul. Reamintesc că din păcate Biblia sinodală a lăsat deoparte titlurile Psalmilor, deşi acestea fac parte din textul original atât în textul masoretic, cât şi în Septuaginta. De aceea este recomandat să folosim ediţia Psaltirii carte de cult pentru a citi Psalmii cu titlurile respective. Psaltirea redă titlul Psalmului 33 în felul următor: "Un psalm al lui David, când şi-a schimbat faţa sa înaintea lui Abimelec şi i-a dat drumul şi s-a dus".

Ceea ce Septuaginta traduce prin "a-şi schimba faţa" în ebraică este "a-şi schimba judecata (taâam)". Mai concret, expresia apare în 1 Regi 21, 14, într-un episod foarte ciudat în care David a fost obligat să mimeze nebunia, pentru a nu fi ucis de regele filistean Achiş, care tocmai descoperise că înainte să intre în serviciul său, David luptase de cealaltă parte a baricadei, chiar împotriva filistenilor. "Şi s-a prefăcut nebun (lit. "şi-a schimbat judecata") înaintea ochilor lui, făcând năzdrăvănii şi scriind pe uşi; mergea în mâini şi lăsa să-i

curgă balele pe barbă". "Şi-a schimbat judecata" ar putea fi tradus mai bine prin: "a făcut pe nebunul", "şi-a sucit mintea".

Abimelec şi mai cum?

Comentatorii chiar pun în legătură contextualizarea din titlul Psalmului 33 cu acest episod. Atât că pe regele filistean nu îl chema Abimelec, cum apare în Psalmul 33, ci Achiş. Unii consideră aici o simplă greşeală de asociere (C.A. Briggs / E.G. Briggs, The Book of Psalms, vol. 1, T&T Clark, Edinburgh, p. 295), alţii însă, gândindu-se pe bună dreptate cum s-ar fi perpetuat o asemenea eroare de către scribii plini de acrivie, propun felurite ipoteze. Peter Craigie crede că abimelec era un titlu al regilor filisteni, după cum funcţiona denumirea de faraon pentru regii Egiptului (Psalms 1-50, Word Books, Dallas, 1983, WBC 19, p. 278; perpetuat şi în ediţia revizuită din 2004). În afară de faptul că Biblia îl menţionează pe un oarecare Abimelec, rege al filistenilor în Gherar (Facere 26), cu care au avut de-a face patriarhii, ipoteza nu se bazează pe nimic.

Totuşi, la o privire mai atentă, contextualizarea Psalmului ar putea fi alta. Tot în 1 Regi 21, dar chiar la început, David, urmărit de Saul, ajunge în Nob, la un sanctuar unde era şef preotul Ahimelec, fiul lui Ahitub. Acesta îi primeşte pe David şi pe oamenii lui, ospătându-i chiar cu pâinile punerii înainte, rezervate după Lege doar preoţilor. Atât că Septuaginta îl numeşte Abimelec, nu Ahimelec, confundând probabil grafia literei h cu b. Se pare că numele lui chiar este o problemă, pentru că şi în Evanghelia lui Marcu (2:26), unde episodul respectiv este invocat de Mântuitorul, preotul este numit greşit Abiatar, deşi în realitate Abiatar este abia fiul lui, singurul supravieţuitor al mâniei lui Saul (1 Regi 22, 20).

Aceasta ne arată că titlul psalmului face referire la întregul capitol 21 din 1 Regi, iar "schimbarea judecăţii" poate fi receptată nu doar în sensul al doilea, de "judecată", ci şi de "gust", "mâncare". Pentru că ideea principală este tocmai că David şi însoţitorii lui mănâncă din pâinile punerii înainte. Aşa cum vom vedea, această masă va servi şi ca o tipologie duhovnicească.

Gustaţi sau observaţi?

Pentru că titlul este înţeles exclusiv raportat la "schimbarea judecăţii" (mimarea nebuniei) din faţa regelui Achiş, unele traduceri biblice propun interpretarea versetului 8 tot în termeni de percepţie raţională: "Voyez et appréciez" - "vedeţi şi constataţi" (TOB), "O, consider and see" - "convingeţi-vă şi vedeţi" (Jewish Publication Society 1917; în 1985 schimbat în "taste and see"), "Learn to savor how good…" - "învăţaţi să savuraţi" (New American Bible). De altfel, chiar Targumul la Psalmi traduce prin "recunoaşteţi şi vedeţi". E adevărat, majoritatea traducerilor folosesc "gustaţi" ("taste", "goutez", "kostet", "schmecket"), dar comentariile înţeleg în principal prin aceasta percepţia raţională, înţelegerea credinţei (cf. Craigie, op. cit., p. 279).

Acest sens nu este deloc greşit. Chiar Sfinţii Părinţi l-au folosit. Sf. Vasile spune: "În multe locuri din Scriptură am observat că puterile sufletului au acelaşi nume ca şi mădularele noastre exterioare. ş…ţ După cum nu putem înfăţişa celor necunoscători atât de bine prin cuvânt cum e gustul mierii, cât prin însăşi simţirea gustului ei, tot aşa nici bunătatea Cuvântului ceresc nu poate fi arătată lămurit prin învăţături; dar dacă încercăm cât mai mult dogmele adevărului, putem, prin propria noastră experienţă, să înţelegem bunătatea Domnului" (Omilii la Psalmi, trad. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, PSB 17, p. 270). Sf. Vasile intepretează deci textul ca un îndemn de gustare a dogmelor adevărului, care ne vor arăta cât de bun este Domnul faţă de noi.

Teodoret de Cyr înţelege la fel: "Gustaţi şi învăţaţi-vă bunătatea Stăpânului, că de aici veţi culege fericire" (Fericitul Teodorit al Kirului, Tâlcuirea celor 150 de Psalmi ai proorocului împărat David, Mr. Petru Vodă, 2003, p. 113). Punând în paralel "a gusta" cu "a învăţa", Teodoret oferă aceeaşi semnificaţie mentală, raţională.

Gustaţi-L pe Domnul

Totuşi, părinţii au mers dincolo de această interpretare simplă. Chiar Teodoret de Cyr spune că această înţelegere pur mentală se potriveşte iudeilor celor de demult, pe când, la nivelul eclezial, gustarea se referă la Sfintele Taine: "Înţelesul ascuns în adâncul slovei însemnează darul dumnezeieştilor Taine. Că adevărata luminare se face întru cei ce se apropie prin Preasfântul Botez, iar gustarea hranei celei de viaţă făcătoare dezvăluie bunătatea Mântuitorului". Altfel spus, Sf. Botez urmat de Sf. Euharistie înseamnă cu adevărat, la acest nivel de interpretare mistică, împărtăşirea de Hristos.

Sf. Vasile însuşi începe tâlcuirea cu aceasta: "Şi pentru că Domnul nostru este pâine adevărată şi trupul Lui este adevărată mâncare, trebuie neapărat ca plăcerea bucuriei pâinii să o avem prin o gustarea spirituală".

În profunzimea duhovnicească, versetul trebuie deci tâlcuit în sens hristologic. Gustarea şi savurarea bunătăţii Domnului înseamnă împărtăşirea din Sf. Euharistie, iar Domnul (Iahve) este tipologic chiar Dumnezeu-Cuvântul, a doua Persoană a Sf. Treimi. De altfel Psalmul 33, 8 este cântat drept chinonic (în momentul împărtăşirii) la Liturghia darurilor mai-înainte-sfinţite. Observăm deci exegeza liturgică făcută textului din Psalmul 33, ceea ce ne arată şi modul nou, tipologic, de asumare a Vechiului Testament de către Biserică.

Tipologia înseamnă tocmai stabilirea unei asemănări structurale între două episoade despărţite între ele istoric, de obicei din Vechiul şi respectiv Noul Testament. Fuga lui David de la faţa lui Saul înseamnă călătoria creştinului prin lume, prigonit de puterile întunericului. Refugiul în sanctuarul din Nob trimite la scăparea găsită în Biserică, acolo unde preotul (ca şi Ahimelec/Abimelec) îi invită pe toţi să guste din pâinile punerii înainte, adică din Sf. Euharistie. În Vechiul Testament, acestea erau rezervate doar preoţilor, însă, ca un pogorământ haric, li s-a permis lui David şi însoţitorilor săi să guste din ele, fiind într-o situaţie dificilă. Li se cere însă expres să guste doar dacă sunt în stare de curăţie (cf. 1 Regi 21, 4-5), ceea ce înseamnă în sens tipologic curăţirea duhovnicească a postului cerută celui care urmează să se împărtăşească. În sfârşit, David găseşte adăpost vremelnic la regele Achiş, unde este însă obligat să-şi "schimbe gustul/mintea". La fel creştinul trăieşte în "lume, dar supravieţuieşte în ea doar dacă îşi schimbă mintea (metanoia), doar dacă devine "nebun" pentru Hristos.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!