Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Banat Har și binecuvântare la izvorul Mănăstirii Vasiova

Har și binecuvântare la izvorul Mănăstirii Vasiova

Galerie foto (5) Galerie foto (5) Banat
Un articol de: Arhid. Pavel Canea - 09 Ianuarie 2016

Zeci de pelerini și închinători cărășeni și-au îndreptat pașii zilele trecute spre Mănăstirea Vasiova pentru a participa la slujba din ajunul Bobotezei, oficiată de către Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului. Potrivit tradiției îndătinate în acest loc, după slujbă, soborul credincioșilor și cel al slujito­rilor au pornit în procesiune la izvorul de lângă mănăstire, unde s-a săvârşit Sfinţirea cea mare a apei.

Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, s-a aflat marți, 5 ianuarie, în mijlocul obştii monahale şi al credincioşilor de la Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor” Vasiova, din județul Caraș-Severin. Cu acest prilej, chiriarhul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia praznicului, în paraclisul de iarnă al mănăstirii. După Sfânta Liturghie, ierarhul, preoţii şi obştea monahală, alături de credincioşi, au pornit în procesiune la izvorul de lângă mănăstire, unde s-a săvârşit Sfinţirea cea mare a apei. La final, Prea­sfințitul Părinte Lucian a binecuvântat pe toţi credincioşii prezenţi cu Agheasma Mare şi a împărţit iconiţe cu Botezul Domnului. „Ne-am bucurat că în acest an Dumnezeu a rânduit să avem un timp favorabil și astfel am putut ieși împreună cu preoții și toți cre­din­cioșii la izvorul cu apă tămăduitoare. Mulțumim lui Dumnezeu că am săvârșit și Sfânta Liturghie astăzi, în această zi de post și rugăciune, iar prin această osteneală duhovnicească credem că vom fi pregătiți să întâmpinăm așa cum se cuvine praznicul Arătării Domnului. Îi felicităm pe toți cei care se implică la această sfântă mănăstire, pe ctitori și binefăcători, iar obștii acestui așe­zământ monahal îi dorim bucurie, sănătate, întru toate bună sporire și să mențină în acest loc sfânt și binecuvântat candela credinței și a rugăciunii mereu aprinsă”, a subliniat Preasfințitul Părinte Lucian.

În prezent, obștea Mănăstirii Vasiova este condusă de monahia Varvara Sântiuan, care împreună cu duhovnicul Ion Petrică şi cu celelalte vieţuitoare se ostenesc cu grădinăritul, apicultura, ateliere de pictură şi croitorie, această mănăstire fiind o oază de spiritualitate şi duhovnicie în Episcopia Caransebeşului. O evlavie deosebită acordată de pelerini şi închinători Mănăstirii Vasiova, care se mai numeşte Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor”, se datorează existenţei aici a unui izvor de apă cu puteri miraculoase. Istoria mănăstirii începe în 1897, când credinciosul Nicolae Drăgilă din Reşiţa Română a donat o parte din averea sa Mănăstirii Călugăra (de lângă Ciclova Montană) pentru înfiinţarea unui institut de educare a fetelor, iar altă parte pentru ridicarea unei mănăstiri pe valea Gladinova. Iniţiativa de a ridica un edificiu pentru educarea fetelor este împărtăşită şi de credincioşi, care sprijină această acţiune. În anul 1902 Nicolae Drăgilă trece la cele veşnice, dorinţa lui fiind continuată cu multă dăruire de ieromonahul Macarie Guşcă, originar din localitatea Câlnic (Reşiţa), ce viețuiește aici vreme de 44 de ani, până la mutarea sa la Domnul. Faptele şi frumuseţea duhovnicească a vieţii lui au avut un impact puternic asupra multor credincioşi pe care îi povăţuia neîncetat de a săvârşi fapte bineplăcute lui Dumnezeu şi folositoare oamenilor. Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă la 15 mai 1905 de către protopopul din Bocşa, Maxim Popovici. În numai trei luni, prin purtarea de grijă a ieromonahului Macarie Guşcă, ajutat de sculptorul Petru Oancea din Vasiova, locaşul de cult a fost ridicat. Biserica mănăstirii a fost sfinţită la data de 19 iulie 1907, în ajunul praznicului Sfântului Proroc Ilie, de către arhimandritul Filaret Musta, alături de protosinghelul dr. Iosif Traian Bădescu (viitorul Episcop al Caransebeşului) şi de un sobor de preoţi.