Ierihonul şi locurile lui de pelerinaj

Grigore Radoslavescu, 13 Decembrie 2007

Conform săpăturilor arheologice efectuate în zonă în secolul trecut, una dintre cele mai vechi cetăţi din lume este considerată Cetatea Ierihonului, oraşul lui Zaheu, vameşul, şi al orbului Bartimeu. Este primul oraş cucerit de israeliţi după peregrinarea de 40 de ani prin pustiu. Ierihonul, împreună cu Fâşia Gaza, a fost primul oraş cedat de Israel Palestinei în 1994, în urma acordului de pace. Reocupat de militarii israelieni, a revenit părţii palestiniene în urma retrocedărilor din martie 2005.

Drumul din Galileea spre Ierusalim trecea prin Ierihon. Exista şi drumul prin Samaria, mai puţin folosit de către evrei, dar pe care ştim că Mântuitorul a mers, după cum întâlnim în textul evanghelic.

Aici, Iisus Hristos a săvârşit un şir de minuni. În Ierihon l-a întâlnit pe Zaheu, care se urcase în sicomor (Luca 19), şi pe orbul Bartimeu (Luca 18, 35-43). În afară de aceasta, după botez, Hristos s-a dus în pustie, care se aşterne la vest de Ierihon, pentru a posti acolo. (Matei 4, 1-11; Luca 4, 1-13; Marcu 1, 12-13). Tot în Ierihon şi în împrejurimile acestuia au săvârşit minuni şi proorocii Ilie, Elisei şi Ioan Botezătorul. Locuri biblice, cărora li se adaugă Marea Moartă, Valea Iordanului, mănăstirile Sărindar, „Sfântul Gheorghe Hozevitul“, „Sfântul Gherasim de la Iordan“, „Sfântul Hariton“, în multe dintre ele vieţuind, în diferite perioade, călugări şi călugăriţe de origine română.

Oraş din vremuri preistorice

Vechiul Ierihon, întocmai ca şi oraşul actual, era situat de-a lungul drumului central care străbate întreaga Vale a Iordanului, de la Lacul Tiberiadei (Kinneret), la nord, şi până la Marea Moartă, la sud. Celălalt drum central trece peste Valea Ierihonului, unind malul de est al Iordanului cu Ierusalimul şi cu zona litoralului.

În afară de splendida lui aşezare geografică, Ierihonul are şi alte avantaje naturale: apă din abundenţă, pământuri roditoare şi o blândă climă subtropicală. Datorită acestui fapt, oraşul a fost populat în mod constant, începând cu vremurile preistorice şi până în ziua de azi.

Oraş întemeiat, probabil, de cananeeni, Ierihonul a fost ruinat prin puterea lui Dumnezeu, după ce Iosua îl înconjoară de şapte ori, cu tot poporul lui Israel în sunet de trâmbiţe (Iosua 6, 20-24). Apoi, iudeii îl rezidesc alături de ruinele cananeenilor, de-a lungul pârâului Horat.

Irod cel Mare, zis „Idumeul“, şi-a făcut din Ierihon reşe-dinţa sa de iarnă - a doua capitală după Ierusalim - din cauza climei calde. Tot aici a murit tiranul rege care a voit să ucidă pe Iisus Pruncul!

Ierihonul a mai fost refăcut de împăraţii bizantini prin secolul al Vl-lea şi de cruciaţi în secolul al Xl-lea.

În epoca bizantină, în împrejurimile oraşului, existau mai mult de 20 de mănăstiri şi biserici, hanuri pentru primirea pelerinilor şi a diferitelor societăţi filantropice pentru cei săraci şi bolnavi.

Unde Mântuitorul şi ucenicii îşi potoleau setae

De la Ierusalim până la Ierihon sunt în jur de 40 de kilometri. Iar în continuare, după alţi 110 kilometri, se ajunge la Marea Galileei şi la Tiberiada.

De-a lungul primilor opt kilometri, pelerinii au ocazia să admire valea lui Iosafat, să înconjoare Muntele Măslinilor şi să se oprească vreme de câteva ceasuri în Betania. De aici începe pustiul, fără sate, fără case, fără pomi. Numai întinderi de stânci cenuşii, roase de fierbinţeala soarelui, pământuri calcinate şi culmi muntoase, un pustiu dezolant, lipsit de viaţă cât vezi cu ochii. La kilometrul 8, unde indicatorul arată urmele satului Anathot - patria profetului Ieremia - , se vede în vale o străveche fântână din care, spune tradiţia, îşi potoleau setea Mântuitorul şi ucenicii, atunci când urcau spre Ierusalim. Creştinii au numit-o „Fântâna Apostolilor“.

Tot aici, şoseaua spre Ierihon se bifurcă, la dreapta fiind noua rută asfaltată, iar la stânga vechiul drum, care lega cândva Ierihonul de Ierusalim. Este drumul pe care a călătorit Iisus Hristos cu ucenicii de multe ori.

Spre Valea Iordanului

De aici, printre culmi muntoase, şoseaua asfaltată coboară, ajungând sub nivelul mării. Drumul asfaltat continuă vreo 4-5 kilometri, după care părăseşte culmile muntoase, pătrunzând în marea şi luminoasa depresiune a Iordanului şi a Mării Moarte, străbate câmpia întinsă, nisipoasă, lipsită de vegetaţie aproape tot anul, şi coboară lin până în lunca Iordanului, unde a predicat Sfântul Ioan Botezătorul şi unde s-a botezat Domnul. Mai departe se ajunge la Marea Moartă şi la peşterile de la Qumran.

„Mergi, credinţa ta te-a mântuit“

Privită de departe, cetatea arată ca o adevărată oază verde în mijlocul pustiului dezolant. Asemănat cu o grădină cu tot felul de arbori tropicali - banani, curmali, migdali, portocali, lămâi, smochini, pal-mieri -, micul oraş pare a fi colţul de rai mult căutat. Numai căldura este sufocantă din cauza depresiunii care coboară cu aproape 400 de metri sub nivelul mării.

Pelerinul se află deja la porţile oraşului lui Zaheu, oraşul prin care a trecut Domnul cu Sfinţii Apostoli, mergând zile în şir pe jos, obosiţi de cale, arşi de soare, flămânzi şi însetaţi. Tocmai aici, în marginea Cetăţii, pe când trecea Domnul, înconjurat de mulţime, un orb, anume Bartimeu, a început a striga în urma Lui: „«Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!... Fiule al lui David, miluieşte-mă!» Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: «Chemaţi-l! ... Ce vrei să-ţi fac?» Iar orbul i-a răspuns: «Învăţătorule, să văd iarăşi!» Iar Iisus i-a zis: «Mergi, credinţa ta te-a mântuit!» Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale“. (Marcu 10, 46-52).

Buna-credinţă a lui Zaheu

În zilele noastre, Ierihonul a luat o dezvoltare mai mare abia după Primul Război Mondial. Astăzi, Ierihonul este un oraş în toată regula, cu străzi asfaltate, cu alei de palmieri, cu flori, cu irigaţii. Are o populaţie de circa 10.000 de locuitori, din care majoritatea sunt arabi musulmani, iar restul creştini. Creştinii se închină la biserica ortodoxă din centru, care are rol de parohie, şi este construită chiar pe locul unde era sicomorul lui Zaheu. Prilej potrivit pentru pelerini să îşi amintească de buna- credinţă a lui Zaheu, vameşul, de râvna lui pentru a-L vedea pe Hristos, de pocăinţa exemplară a casei sale: „Zahee, coboră-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân!“. ...Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: „Iată jumătate din averea mea Doamne, o dau săracilor şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam“. (Luca 19, 1-10).

Pentru credincioşii români aflaţi pe aceste locuri, Biserica Ortodoxă are o semnificaţie aparte: aici se află mormântul protosinghelului Damian Stog, numit în 1970 egumen al schitului românesc de la Iordan. Şi nu este singurul. Alături de el, pe meleagurile pustii, s-au retras în rugăciune şi s-au nevoit maicile Galinia Gheorghiţan, Magdalena Pîrîială, Casiana, Porfira şi încă vreo 35 de călugări şi călugăriţe venite aici din România în perioada interbelică.

În anul 1995, datorită afluenţei pelerinilor români, s-a decis construirea unui nou aşezământ românesc la Ierihon, sub conducerea arhim. Ieronim Creţu, superiorul aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte. Lucrările au demarat în 1999, construindu-se un paraclis şi biserica mare (altarele au fost sfinţite la 8 ianuarie 2000), apoi o casă de pelerini.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!