Moldova
Inginer dr. Vasile Dascălu - profesionistul prin excelenţă  (1937-2018)

Inginer dr. Vasile Dascălu - profesionistul prin excelenţă (1937-2018)

Vom săvârşi astăzi, 13 martie 2018, slujba de înmormântare a domnului inginer dr. Vasile Dascălu, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, un profesionist prin excelenţă în cele ale construcţiilor, dar şi un dascăl de o înaltă ţinută profesională, conceptuală, creativă şi morală.

Domnul inginer dr. Vasile Dascălu s-a născut în anul 1937, într-o familie cu opt copii: patru fete şi patru băieţi, din părinţii Rucsanda şi Toader Dascălu, în localitatea Oglinzi din comuna Răuceşti, o localitate situată nu departe de Târgu Neamţ.

După finalizarea liceului în Târgu Neamţ, a urmat cursurile Facultăţii de Construcţii din cadrul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi" din Iaşi, pe care a absolvit-o ca şef de promoţie, precum şi cursuri post-universitare, doctorale, fiind doctorandul profesorului Anton Ştefan, post-doctorale şi de specializare, în ţară şi străinătate, devenind inginer constructor de marcă.

Ingineria este o profesie cu sorginte scripturistică. În Cartea II Cronici 2, 13 se spune că „Hiram-Abi din Tir, fiind om înţelept şi înzestrat cu ştiinţă, a fost inginerul principal care a fost trimis de regele vremii lui Solomon pentru a supraveghea construirea Templului din Ierusalim".

Iar Beţaleel a fost rânduit de Dumnezeu, Care „l-a umplut de duh dumnezeiesc, de înţelepciune, de pricepere, de ştiinţă şi de iscusinţă la tot lucrul", pentru a ridica, împreună cu Oholiab şi alţi oameni iscusiţi, Cortul Sfânt" (Ieşirea 31, 2-3, 6).

Ingineria se numără de altfel printre profesiile pretenţioase, care întotdeauna se vor ilustrate prin elitele care le produc. Am putea spune că ingineria este o simbioză între abstractul matematic, concretul tehnologic şi inefabilul artei.

29 de invenţii înregistrate la OSIM

Domnul inginer dr. Vasile Dascălu şi-a ales această profesie din pasiune. Aşa se şi explică faptul că domnia sa a fost un reper de probitate profesională, pasiune şi abnegaţie, precum şi un remarcabil dascăl, în demnitatea lui de profesor asociat; era dascălul şi omul de ştiinţă autentic, dedicat în totalitate profesiei pe care o iubea cu o patimă de îndrăgostit.

Viaţa sa de muncă, plenar trăită, a fost o suită de împliniri. Imparţialitatea, omenia şi sobrietatea îi creionau personalitatea. Acestora li s-au adăugat talentul inepuizabil, extraordinara putere de muncă, conştiinciozitatea exemplară, integritatea şi - peste toate acestea - modestia, care, întocmai ca umbra unui desen, i-a aureolat personalitatea.

Activitatea sa, pe care şi-a împlinit-o cu mult devotament, fie în demnitatea de director, fie în cea de expert tehnic, fie în cea de şef de proiect, fie în alte demnităţi care i-au fost încredinţate, s-a caracterizat prin profesionalism şi creativitate, desfăşurându-se cu responsabilitatea şi onestitatea unui intelectual de înaltă cultură tehnică şi generală.

Cele 29 de invenţii înregistrate la OSIM stau mărturie în acest sens.

Prin funcţiile de conducere deţinute, domnia sa a ajutat la susţinerea unei vieţi ştiinţifice efervescente propice creativităţii şi schimbului de informaţii.

Numeroase proiecte de anvergură realizate atât în ţară, cât şi în străinătate

Nu trebuie uitate nici contribuţia adusă prin participarea domniei sale la simpozioanele ştiinţifice periodice - locale, naţionale şi internaţionale - de profil, nici activităţile sale publicistice de specialitate. Cele peste 151 de articole şi comunicări ştiinţifice, publicate în revistele de specialitate din ţară şi străinătate întăresc afirmaţia.

Datorită viziunii sale, inedită şi polivalentă, a fost solicitat în decursul bogatei sale activităţi să-şi dea concursul la realizarea multor proiecte de anvergură, laice şi ecleziale, printre care amintim: Clădirea Poştei Române din Piatra Neamţ, Gara Mare, Palatul Copiilor, Universitatea de Medicină şi Farmacie, Colegiul Naţional „Mihail Sadoveanu", Biserica „Sf. Nicolae" Holboca, Biserica „Sf. Sava", Mănăstirea Golia, Catedrala Mitropolitană, toate din municipiul Iaşi, Ansamblul Monument Istoric „Mănăstirea Agapia" Neamţ ş.a., în care vastitatea competenţei sale inginereşti era indispensabilă.
În foarte multe cazuri a fost consultat nu doar de specialişti din ţară, ci şi de cei din afara graniţelor ţării. Meritele sale au fost recunoscute de altfel prin primirea a nenumărate diplome şi distincţii.

Inteligenţa nativă, simţul său deosebit de a înţelege şi a-şi asuma responsabilitatea în asumarea problemelor, deschiderea spre dialog făceau ca orice întâlnire cu el să fie un câştig. Seriozitatea şi simţul datoriei cu care şi-a onorat profesia sunt demne de urmat.

Un om distins şi o personalitate de marcă care a transformat în artă profesia sa

Ca om, domnul inginer dr. Vasile Dascălu s-a remarcat prin discreţie, tact, stăpânire de sine, dăruire, perseverenţă, exigenţă, nu atât faţă de ceilalţi, cât mai ales faţă de sine însuşi.

În pofida tuturor responsabilităţilor importante pe care le-a avut, a rămas acelaşi om de o modestie tulburătoare. Atitudinea sa echilibrată şi lipsită de orice ambiguitate a cimentat relaţiile cu cei din jur. Inspira încredere, entuziasm şi spirit ingineresc de căutare şi aplicare a noului în activitatea profesională.

În acest sens, putem spune că domnul inginer dr. Vasile Dascălu a fost un om original, cultivat până la erudiţie. Trăia în şi prin activitatea lui. Avea rectiliniaritate în toate. Era de o corectitudine exemplară. Munca sa avea ceva măreţ. A fost foarte bine pregătit profesional, experimentat, deţinând un volum impresionant de cunoştinţe metodice şi tehnici de lucru, fiind devotat profesiei sale, pe care a transformat-o în artă.

Prin ţinuta sa, prin profesionalismul său şi, nu în ultimul rând, prin nobleţea şi comportamentul pe care le dovedea în orice împrejurare, s-a impus drept o personalitate de marcă în acest domeniu.

Cu toate vicisitudinile vieţii prin care a trecut, şi nu au fost puţine, domnia sa nu a abdicat de la crezul său spiritual, dobândit în casa părintească alături de părinţii, fraţii şi surorile domniei sale şi nici de la principii.

Prin plecarea sa, familia - soţia şi copiii, rudele de aproape şi de departe - pierde pe cea mai dragă persoană din viaţa ei, iar noi, cei care l-am cunoscut, şi nu suntem puţini, pierdem un om de ştiinţă foarte important Bisericii şi societăţii.

Strămutarea sa la cele veşnice va fi suplinită de opera sa realizată în cei 54 ani de intensă activitate, însoţită de exemplul său, de idealul pe care l-a cultivat discipolilor săi, precum şi de ţinuta sa de bun credincios.

Fie ca nenumăratele obiective asupra cărora şi-a pus amprenta să-i prefacă viaţa, făcându-l demn de Împărăţia lui Dumnezeu!


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!