Evanghelia zilei
Ioan 6, 14-27

Ioan 6, 14-27

Pr. Narcis Stupcanu, 21 Aprilie 2018

„În vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume. Cunoscând, deci, Iisus că au să vină și să-L ia cu sila ca să-L facă Împărat, S-a dus iarăși în munte, El singur. Și, când s-a făcut seară, ucenicii Lui au coborât la mare. Și, intrând în corabie, se îndreptau spre Capernaum, dincolo de mare. Și s-a făcut întuneric, iar Iisus încă nu venise la ei. Și, suflând vântul cu putere, marea se învolbura. După ce au vâslit, deci, ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă și apropiindu-Se de corabie și s-au înfricoșat. Dar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeți! Deci, voiau să-L ia în corabie, însă corabia îndată a sosit la țărmul la care mergeau. A doua zi, mulțimea, care rămăsese de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie mai mică și că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui. Și alte corăbii mai mici au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulțumise. Deci, când a văzut mulțimea că nu sunt acolo Iisus și ucenicii Lui, oamenii au intrat în corăbiile cele mici și au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. Și, găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Învățătorule, când ai venit aici? Iisus le-a răspuns și a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, pentru că pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.”

„Nu vă temeți!”: în primejdii Hristos este cu noi

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 233

„(...) Și (ucenicii) sunt speriați văzându-L pe Iisus venind spre ei prin mijlocul mării, căci li se adaugă la temere minunea. Dar Hristos îi scapă îndată de aceste greutăți, zicând: «Eu sunt, nu vă temeți!» Căci cei cărora le era de față Hristos trebuiau să scape de toată tulburarea, să se vadă mai presus de orice primejdie. Vom ști deci și prin aceasta că trebuie să avem în ispite o cugetare curajoasă și tinerească, să ne întărim cu o răbdare puternică, ajutați de nădejdea în Hristos, de nădejdea că vom fi izbăviți din toate, chiar dacă suntem învăluiți, prin încercare, de multe temeri. Căci observă că nu îndată după ce au plecat, nici la începutul primejdiilor le apare Hristos celor din corabie, ci după ce s-au depărtat la multe stadii de uscat. Căci harul Celui ce ne izbăvește nu vine îndată ce începe împrejurarea care ne tulbură, ci, când crește frica, când se arată puternic pericolul și ne aflăm, ca să spun așa, în mijlocul valurilor necazurilor; atunci apare în mod neașteptat Hristos și le oprește transformând cu putere negrăită împrejurările amenințătoare în seninătate.”


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!