Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (IX)

Cezar ţăbârnă, 21 Februarie 2010

Al doilea dialog teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania a avut loc la Iaşi, între 23 şi 26 octombrie 1980. Tema generală a dialogului, strâns legată de cea a dialogului de la Goslar, a fost: „Sfintele Taine ale Bisericii în Confessio Augustana şi în Mărturisirile de credinţă ortodoxe din secolele XVI şi XVII“. Tezele adoptate de cele două delegaţii şi-au propus să scoată în evidenţă ele-mentele comune, convergenţele şi problemele rămase deschise. Referitor la doctrina despre Sfintele Taine, s-a arătat că există un acord deplin în concepţia despre prezenţa lui Hristos Însuşi în săvârşirea acţiunilor sacramentale, precum şi în prezenţa Sa reală în Sfânta Euharistie. De asemenea, cele două părţi au ajuns la convingerea că Sfintele Taine sunt mijloace de mântuire prin care Dumnezeu dăruieşte harul Său mântuitor în Biserică şi pentru Biserică. Sfintele Taine au fost instituite pentru ca credincioşii să se facă părtaşi la lucrarea mântuitoare a lui Hristos şi s-o primească de bunăvoie. Sfântul Duh actualizează pe Hristos în săvârşirea Sfintelor Taine şi dă naştere unei vieţi noi a oamenilor în Hristos. Există o convergenţă incontestabilă în ceea ce priveşte împreună-lucrarea lui Dumnezeu şi a omului în săvârşirea Sfintelor Taine; omul nu dispune de lucrarea mântuitoare, dar el imploră de la Dumnezeu lucrarea mântuitoare în Sfântul Duh cu certitudinea că este ascultat. În ceea ce priveşte săvârşirea şi lucrarea Sfintelor Taine s-a constatat de către ambele părţi că Sfintele Taine se bazează întotdeauna pe jertfa lui Hristos şi că din puterea jertfei lui Hristos credincioşii sunt chemaţi la dăruirea de sine. Un punct de vedere comun s-a arătat în aceea că Sfintele Taine pot fi săvârşite în Biserică numai de către un slujitor hirotonit canonic şi instituit de Biserică.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!