Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCIL): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (V)

Istoria creştinismului (MCCCIL): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (V)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 13 Octombrie 2009

Prima şcoală teologică ortodoxă românească organizată a fost Seminarul de la Socola, de lângă Iaşi, înfiinţat în 1803, prin grija şi stăruinţa mitropolitului Veniamin Costachi. Cu o colaborare a lui Gheorghe Asachi şi a lui Gheorghe Săulescu, Seminarul de la Socola devenea o facultate în cadrul acestei prime academii româneşti, numită „Mihăileană“, funcţionând mai ales cu profesori români cu înalte studii de specialitate şi având o facultate de filosofie de doi ani, una juridică de trei ani, facultatea de teologie de la Socola, de patru ani, şi cursuri extraordinare de inginerie, de economia câmpului, de meşteşuguri frumoase şi de filologie, fiind instituţia de învăţământ de cel mai ridicat nivel ce a existat în Principate până la 1860. Între 1842 şi 1860, Seminarul a fost condus de arhimandritul (apoi arhiereul) Filaret Scriban (1811-1873), fost bursier al mitropolitului Veniamin la Academia duhovnicească din Kiev, unde i s-a conferit titlul de magistru în teologie. Noul rector a organizat Seminarul în două cicluri, fiecare cu patru clase, a introdus noi materii de studiu şi a recrutat noi cadre didactice, fie dintre absolvenţii mai buni ai Seminarului trimişi la studii peste hotare, fie dintre cărturarii transilvăneni trecuţi în Moldova. Dintre profesorii Seminarului din acest timp menţionăm: arhimandritul Ghermano Vida, originar din Maramureş, pentru limbile greacă şi latină, arhimandritul Neofit Scriban, pentru istorie, filosofie, greacă şi retorică, ieromonahul Melchisedec Ştefănescu, magistru în teologie şi litere de la Academia duhovnicească din Kiev, pentru disciplinele teologice, Hristofor (Teoctist) Scriban, „candidat“ în teologie la aceeaşi Academie, pentru istorie şi geografie, dr. Anton Velini, pentru istorie şi filosofie, ieromonahul Ieronim Buţureanu, ieromonahul Isaia Teodorescu („popa Duhu“ al lui Ion Creangă), ieromonahul Isaia Vicol şi alţii. Numeroşi absolvenţi au fost trimişi, cu ajutorul lui Filaret Scriban, să aprofundeze studiile teologice peste hotare (Melchisedec Ştefănescu şi Teoctist Scriban la Kiev, August Scriban la Petersburg, Climent Nicolau şi Gheorghe Erbiceanu la Atena, Vasile Agapie la Paris ş.a.).